Un savant get: Vasile Pârvan

Marţi, 26 iunie, se împlinesc 85 de ani de la tragica stingere din viaţă a cunoscutului savant român Vasile Pârvan. A fost unul dintre marii istorici ai perioadei interbelice, dominând prin ideile sale, ani mulţi de la moartea sa, cultura românească. Deşi ştiinţa a evoluat între timp, multe din ideile sale circulă şi acum în România, Vasile Pârvan fiind respectat şi astăzi ca arheolog şi eseist.

S-a născut la 28 septembrie 1882 în cătunul Perchiu din comuna Huruieşti, judeţul Bacău, şi a devenit, istoric, arheolog, epigrafist şi eseist. A studiat la Bucureşti, unde, printre alţii, i-a avut profesori pe Nicolae Iorga şi pe Dimitrie Onciul, apoi în Germania, unde s-a specializat în istoria antică. Pârvan a fost unul dintre cei mai audiaţi profesori ai Universităţii Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice din străinătate, preocupându-se îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane. Astfel, el a organizat multe şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la Histria, publicând şi numeroase studii, rapoarte arheologice şi monografii ce alcătuiesc un material documentar întins, valoros, util şi astăzi.

A organizat săpături sistematice, mai ales în staţiuni arheologice din epoca târzie a fierului, între care la cetatea Helis, reşedinţa celebrului rege al geţilor, Dromihete, astăzi Piscu Crăsanilor, judeţul Ialomiţa, sătenii de acolo pastrandu-i până astăzi o frumoasă amintire. Pe temelia rezultatelor parţiale ale săpăturilor, Vasile Pârvan a scris celebră ”Getica”, publicată în anul 1926, cea mai importantă lucrare a sa, vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a stârnit interesul românilor şi străinilor, reliefând pe drept rolul politic şi cultural al geto-dacilor în istoria noastră şi a Europei. Singurul reproş ce i se poate aduce astăzi acestei lucrări de importanţă naţională este că autorul a cam exagerat rolul sciţilor şi al celţilor în dezvoltarea culturii şi civlizaţiei geto-dacice, valoarea lucrării rămânând însă neştirbită.

Istoric de formaţie idealistă, Pârvan a izbutit să facă o sinteză a neohegelianismului şi neokantianismului şi s-a declarat adversar atât al şovinismului cât şi al cosmopolitismului. Acest savant a avut un rol deosebit la întemeierea noii şcoli româneşti de arheologie şi a organizat Şcoala românească din Roma, cunoscută astăzi sub denumirea de Accademia di România. A încetat din viaţă la doar 45 de ani, moartea lui fiind cu adevărat o mare pierdere pentru ţara noastră şi pentru comunitatea ştiinţifică internaţională.