Un salt în istoria necunoscută a Marelui Zid Chinezesc, din antichitate până în zilele noastre (video)

Marele Zid Chinezesc
Marele Zid Chinezesc (Facebook.com/Epoch Times paris)

Cu peste 2.200 de ani în urmă, şapte popoare cu oştiri de proporţii mitice s-au luptat pentru un ţinut cunoscut sub numele de Regatul de Mijloc. Când norii de nisip galben s-au aşezat, naţiunea Qin a ieşit victorioasă, punând capăt perioadei Statelor Beligerante şi creând prima dinastie a Chinei unificate.

Primul împărat al dinastiei Qin, Qin Shi Huangdi, a continuat apoi expansiunea imperiului, cucerind regiunea Baiyue la sud, triburile din sud-vest şi Xiongnu din nord.

Dar noul imperiu avea nevoie de noi infrastructuri, astfel că împăratul Qin Shi Huangdi a constituit un guvern central, înlocuind structura feudală veche de mii de ani cu o administraţie birocratică naţională. El a creat o serie de coduri juridice şi a trasat un regulament pentru examene de admitere în administraţia publică. A uniformizat şi standardizat scrierea chineză, moneda naţională, unităţile de măsură şi chiar lungimea osiilor carelor.

Dinastia Qin a lăsat în urmă două simboluri ale identităţii naţionale a Chinei: Marele Zid şi Armata de Teracotă

Astfel, Marele Zid a fost construit pentru a apăra ţara de invaziile nomade, legând zidurile regionale deja existente printr-un enorm proiect de inginerie. Cel de-al doilea simbol, Armata de Teracotă, se pare că a fost făcută să păzească colosalul mormânt al lui Qin Shi Huangdi, fiind concepută cu gândul de a proteja viitorul dinastiei.

Cu întreaga naţiune aflată sub controlul său, împăratul Qin a avut acces direct la nenumărate braţe de muncă pe care le-a folosit pentru a construi o serie de drumuri importante, facilitând astfel transportul public, transporturile militare şi creând locuri de muncă în administraţie pe tot cuprinsul vastului său imperiu.

El a luat, de asemenea, o serie de măsuri extreme, cerând arderea cărţilor şi exilarea erudiţilor, răspândind directiva „funcţionarii să fie consideraţi drept profesori”, toate acestea fiind supuse unui control extrem de atent.

Când se vorbeşte despre tiranie, majoritatea chinezilor se gândesc la Qin Shi Huangdi, primul împărat din dinastia Qin, a cărui curte opresivă a ars cărţile de filozofie şi a îngropat de vii intelectualii care studiau confucianismul. Tratamentul crud pe care l-a aplicat Qin Shi Huangdi propriului popor îşi are originea în strategia sa „de susţinere a puterii cu toate mijloacele existente sub împărăţia Cerului”1.

Strategia sa a avut patru puncte principale: taxarea excesivă; disiparea resurselor umane în proiecte care aveau ca scop glorificarea persoanei sale; folosirea torturii, legi draconice şi pedepsirea chiar şi a membrilor familiilor şi a vecinilor celor condamnaţi; controlul conştiinţei oamenilor prin blocarea tuturor surselor de gândire şi expresie liberă prin arderea cărţilor şi chiar îngroparea de vii a intelectualilor. Sub conducerea lui Qin Shi Huangdi, China avea o populaţie de aproximativ 10 milioane; curtea lui Qin a obligat mai mult de 2 milioane de oameni la muncă forţată. Qin Shi Huangdi a adus legi draconice şi pe tărâmul intelectual, interzicând gândirea liberă. Pe timpul domniei sale au fost omorâţi mii de intelectuali care studiau confucianismul şi oficiali care criticau guvernul.

Dinastia Qin a fost cea mai scurtă dintre dinastiile Chinei, durând numai 15 ani. Când Qin Shi Huangdi a murit, după ce domnise timp de 12 ani, primul ministru Li Shi şi şeful eunuc Zhao Gao l-au înlocuit pe prinţul moştenitor cu fiul cel mai mic al împăratului, pe numele său Ying Huhai, pe care ei îl considerau mai uşor de influenţat. Lipsit de talentul şi de viziunea tatălui său, Ying Huhai s-a dovedit a fi un conducător crud şi decadent, pe care, după trei ani de guvernare, supuşii săi l-au forţat să se sinucidă.

Când dinastia Qin s-a încheiat, Liu Bang a preluat puterea şi astfel avea să înceapă cea de-a doua dinastie care a guvernat China: dinastia Han.

Curiozităţi: Ceartă pe Marele Zid între guvernul chinez şi gardianul acestuia

S-ar putea spune că este o poveste despre Marele Zid Chinezesc, dar este, de asemenea, un fragment, între cronică şi istoria unei ţări, China - care este în continuă schimbare. Yang Yongfu este singura persoană care gestionează o porţiune privată din Marele Zid din China, vasta centură de protecţie împotriva barbarilor şi a "întunericului de afară" a cărui construcţie a fost începută în jurul anului 215 î.C. de către împăratul dinastiei Ming, Qin Shi Huangdi, cel căruia îi datorăm "Armata de Teracotă din Xi'an", relevă un documentar al agenţiei TMNews.

De peste 10 ani, Yang, un fost fermier, a răspuns în felul său la cererile guvernului de protejare şi de reabilitare a părţilor distruse ale acestui monument naţional, astăzi, o icoană a turismului internaţional. Împreună cu soţia sa a investit 800.000 de dolari, din economii şi împrumuturi la bănci. Astăzi 20 de mii de oameni pe an plătesc 4 dolari pentru a se ridica la un kilometru înălţime, până la un vârf care permite o vedere magnifică la orizont.

"La început, spune Yang, nimeni nu a înţeles de ce am preluat un proiect atât de mare. Mi-au spus că sunt nebun".

Dar acum lucrurile s-au schimbat şi rolul de gardian al lui Yang s-ar putea încheia brusc. O lege a Guvernului chinez, introdusă după restaurare, dă acestuia dreptul exclusiv de a administra patrimoniul cultural naţional, ceea ce face ca Yang şi soţia sa să activeze în afara legii. Nu a fost găsit un acord satisfăcător pentru ambele părţi până acum.

Frustrarea lui Yang este evidentă. "Nu am primit niciun ajutor de la guvern şi acum mă acuză de a fi creat un perete fals. Şi asta mă face foarte furios". Yang încă mai are datorii de 160.000 de dolari, dar nu are niciun regret. El spune că a făcut totul ca un act de patriotism. Împăratul Qin Shi Huangdi zâmbeşte, dar se pare că Guvernul Republicii Populare Chineze nu este impresionat.

Note:

1. cf. Nouă comentarii despre Partidul Comunist - Comentariul 3