Topirea gheţii, provocată de căldura provenită din centrul Pământului şi NU de încălzirea globală

Agenţia Spaţială a Statelor Unite, ce foloseşte sateliţi care orbitează în jurul Pământului pentru a monitoriza mediul înconjurător şi a studia schimbarea climatului, a analizat în ce măsură mai este ataşată fâşia imensă de gheaţă din Groenlanda de stratul de rocă de dedesubtul ei. Pentru prima dată, agenţia a obţinut o serie de temperaturi de la baza stratului – cel de-al doilea ca mărime în lume după cel din Antarctica – şi a descoperit că acesta este cu 10 grade mai cald la bază decât la suprafaţă. Savanţii au descoperit că porţiuni alarmant de mari de gheaţă s-au topit la baza fâşiei şi că s-au desprins de stratul de roci de dedesubt.

În plus, cercetătorii au declarat că, de fapt, topirea este cauzată de căldura care iese din stratul de rocă.

Acest lucru înseamnă că fâşia de gheaţă s-ar topi oricum, chiar dacă încălzirea globală nu ar avea loc.

Un purtător de cuvânt al NASA a declarat: “Fâşia groasă de gheaţă a Groenlandei izolează stratul de rocă de dedesubt de temperaturile scăzute de la suprafaţă. Partea de dedesubt a gheţii este deseori cu zeci de grade mai caldă decât partea de deasupra, deoarece la bază gheaţa este încălzită treptat de căldura care vine din adâncurile Pământului.

“A şti dacă gheaţa Groenlandei este situată pe un sol umed, alunecos sau dacă este ancorată de un strat de rocă uscat şi îngheţat este un lucru esenţial pentru a putea prezice cum va pluti în viitor această gheaţă. Dar savanţii au foarte puţine observaţii directe în ceea ce priveşte condiţiile termice de dedesubtul fâşiei de gheaţă obţinute prin mai puţin de douăzeci de foraje de sonde care au atins fundul.

“În prezent, un nou studiu sintetizează câteva metode pentru a deduce starea termală de bază a fâşiei de gheaţă din Groenlanda – dacă fundul gheţii este topit sau nu – ducând la prima hartă ce ar putea identifica zonele îngheţate sau dezgheţate de pe cuprinsul întregii fâşii de gheaţă”.

Dar aceste ştiri nu înseamnă că NASA a exclus temerile privind efectele unui climat în curs de încălzire, în condiţiile în care acest fapt ar accelera probabil topirea generală a gheţii.

NASA va folosi o nouă hartă pentru a prezice mai bine cum va reacţiona fâşia de gheaţă la un climat în curs de încălzire, conform ziarul britanic Express.

Joe MacGregor, autorul principal al studiului şi glaciolog la Centrul NASA Goddard pentru Zboruri Spaţiale în Greenbelt, Maryland, SUA, a declarat: “În cele din urmă suntem interesaţi să înţelegem cum pluteşte fâşia de gheaţă şi cum se va comporta în viitor.

“Dacă partea de jos a gheţii se află la o temperatură de topire, sau dezgheţare, atunci acolo ar putea exista suficientă apă lichidă pentru ca gheaţa să plutească mai rapid şi să afecteze cât de rapid va răspunde [gheaţa] la schimbarea climatului”.

Pentru noul studiu, publicat în Journal of Geophysical Research – Earth Surface, echipa lui MacGregor a combinat patru abordări diferite de investigare a stării termice fundamentale a fâşiei de gheaţă.

În primul rând, savanţii au examinat rezultatele obţinute din opt modele recente ale fâşiei de gheaţă generate de calculator, care vor prezice temperaturile de pe fundul gheţii.

În al doilea rând, ei au studiat straturile care compun însăşi fâşia de gheaţă, care sunt detectate de către radarele aflate la bordul aeronavei Operation IceBridge de la NASA şi care sugerează în ce porţiuni se topeşte rapid fundul gheţii.

În al treilea rând, ei au analizat locul unde viteza suprafeţei de gheaţă, măsurată de sateliţi, depăşeşte “limita sa de viteză”, sau altfel spus viteza maximă la care ar putea pluti gheaţa şi să fie în continuare prinsa de stratul de rocă de dedesubtul ei. În cele din urmă, ei au studiat imaginile obţinute de spectroradiometrele cu rezoluţie moderată (MODIS) ale NASA de pe sateliţii Terra şi Aqua care au căutat suprafeţe de teren accidentate care de regulă indică faptul că gheaţa alunecă peste un strat de rocă dezgheţat. MacGregor a declarat: “Fiecare dintre aceste metode au punctele lor puternice şi slabe. Nu este suficient să fie luată în considerare o singură metodă. Combinându-le am produs prima evaluare la scară mare a stării termice fundamentale a Groenlandei”.

Pentru fiecare metodă echipa a căutat zonele unde tehnica a dedus în mod sigur faptul că stratul de rocă de sub fâşia de gheaţă a Groenlandei a fost îngheţat sau dezgheţat.

Apoi, ei au căutat locurile unde aceste metode au ajuns la puncte de acord comune şi au clasificat acele zone ca fiind probabil dezgheţate sau probabil îngheţate.

Zonele unde nu au existat suficiente date sau unde metodele nu au ajuns la un acord au fost clasificate ca fiind nesigure.

Din această sinteză, MacGregor şi colegii săi au determinat că stratul de rocă este probabil dezgheţat sub canalele sud-vestice şi nord-estice ale fâşiei de gheaţă din Groenlanda. În acelaşi timp, savanţii au determinat că stratul de rocă este îngheţat în interiorul şi în vestul zonei centrale de delimitare a fâşiei de gheaţă.

Pentru o treime din fâşia de gheaţă din Groenlanda, nu există suficiente date pentru a determina starea sa termică de bază.

MacGregor a declarat că harta echipei sale se află la doar un pas de a evalua complet starea termală a porţiunii de jos a fâşiei de gheaţă din Groenlanda.

Susţinătorii teoriei schimbării climatului rămân îngrijoraţi şi insistă că topirea fâşiei de gheaţă pe timpul verii se amplifică de la an la an.

În iulie 2012, o bucată imensă de gheaţă – de două ori cât mărimea Manhattanului (119 km pătraţi), un cartier al oraşului american New York City – s-a desprins de gheţarul Petermann în nordul Groenlandei.