"Timpul nu mai are răbdare" - Iohannis, Orban şi Predoiu, somaţi de magistraţi să ia atitudine

​Două asociaţii de magistraţi - "Forumul Judecătorilor din România" şi "Iniţiativa pentru Justiţie" - au lansat, vineri, un apel public către preşedintele Klaus Iohannis, premierul Ludovic Orban şi ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu, în care le solicită acestora să respecte independenţa justiţiei, să nu folosească instrumente contrare acesteia şi, nu în ultimul rând, să găsească soluţii imediate pentru modificări legislative, în acord cu standardele statului de drept şi cu spiritul în care au votat milioanele de cetăţeni la referendumul din mai 2019, în concordanţă cu recomandările tuturor entităţilor internaţionale relevante.

Apelul magistraţilor soseşte după conferinţa de presă a noului ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu, care anunţase că atât recursul compensatoriu cât şi SIIJ nu pot fi desfiinţate ”peste noapte”, întrucât ar genera „efecte colaterale mai severe decât cele din prezent”.

Cele două asociaţii arată în solicitarea lor că „nu se pot perpetua conduite contrare unor standarde minimale specifice unei democraţii consolidate [...] şi nici nu se poate ignora influenţa negativă a Legii recursului compensatoriu asupra sentimentului de linişte şi încredere a cetăţenilor, ce se transpune şi asupra activităţii organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, care trebuie să asigure ţinerea sub control a fenomenului infracţional, în condiţiile unei creşteri constante a volumului de activitate şi ale subdimensionării schemelor de personal”.

Semnatarii apelului adaugă că „nu poate fi ignorată nici lipsa de preocupare a puterii legislative şi a celei executive faţă de victimele infracţiunilor, faţă de crearea unor mijloace juridice apte să protejeze siguranţa cetăţeanului – care să evite şubrezirea capacităţii de luptă a statului împotriva proliferării criminalităţii, cu precădere a celei organizate – ori faţă de potenţialul de subminare a capacităţilor interne în materia luptei împotriva corupţiei şi a infracţionalităţii în general, care poate pune în pericol însuşi parcursul României ca stat membru al Consiliului Europei”.

Redăm integral apelul transmis de cele două asociaţii ale magistraţilor:

România a traversat în ultimii ani o perioadă de regres, în care atacurile la adresa magistraturii şi a fundamentelor statului de drept au avut un caracter continuu, desfăşurându-se sub toate formele imaginabile şi inimaginabile.

Am fost etichetaţi frecvent de puterea politică de la acea vreme drept ”şobolani”, corupţi”, “stalinişti”, “securişti”, “torţionari”, ni s-au promis „lupte în stradă” şi „până la capăt” etc., ameninţări grave şi nemaiîntâlnite aduse independenţei justiţiei într-un stat de drept.

Modificările aduse ”legilor justiţiei” au încorporat ”ura viscerală” împotriva judecătorilor şi a procurorilor şi dorinţa de a schimba din temelii echilibrul care ar trebui să existe între puterile unui stat constituţional.

A fost înfiinţată o secţie specială de parchet, care să ancheteze exclusiv magistraţi, lăsându-se impresia că judecătorii şi procurorii erau cu toţii infractorii principali ai României, ni s-au impus bariere în libertatea de exprimare, şefi ai marilor parchete au fost îndepărtaţi din funcţii de factorul politic, normele pentru răspunderea materială s-au modificat într-un mod care a şocat întreaga lume civilizată, iar meritocraţia în magistratură a dispărut.

Nu au contat nici consultarea reală şi efectivă a miilor de magistraţi şi a Consiliului Superior al Magistraturii, nici încălcarea angajamentelor internaţionale ale Statului român asumate în cadrul Uniunii Europene sau Consiliului Europei, nici argumentele şi soluţiile constituţionale, consacrate în legislaţiile şi practicile statelor civilizate, cu democraţii solide.

Cum democraţia şi libertăţile fundamentale au fost în pericol, conştienţi că „obligaţia de rezervă a magistratului a devenit subsidiară obligaţiei de indignare” (Declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare, Londra, 2010), nu am rămas indiferenţi.

Ar fi fost simplu să alegem pasivitatea, pentru că salariile ne crescuseră, iar pensiile erau atrăgătoare, fiind chiar cu 30% mai mari decât salariile.

Aşa că am îngheţat pe treptele instanţelor, doar pentru ce unii denumeau un ”moft” – respectarea statul de drept – în zeci de rânduri, am protestat în toate modalităţile posibile, am întrerupt activitatea în instanţe şi parchete tot în acest scop.

Nu am făcut-o pentru noi, ci pentru toţi cetăţenii acestei ţări, conştienţi că dezvoltarea ei sănătoasă nu va putea fi posibilă în lipsa unei justiţii independente şi eficiente.

V-am solicitat, Domnule Preşedinte, în multiple rânduri, sesizarea Comisiei de la Veneţia, pentru a preîntâmpina un dezastru legislativ.

Nu am renunţat nici când ne-aţi spus că e prea târziu şi nici când obiecţiile trimise de dumneavoastră Curţii Constituţionale erau respinse ca tardive. E drept, am solicitat acelaşi lucru tuturor subiecţilor de sezină interni (preşedinţi de camere parlamentare, prim-ministru, ministrul justiţiei), fără vreun rezultat.

Am scris atunci Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a înţeles situaţia concretă şi a sesizat Comisia de la Veneţia, înaintea oricărei autorităţi din România. Aşa au apărut avizele Comisiei de la Veneţia, apoi reacţiile în cascadă ale Comisiei Europene, Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni şi ale întregii lumi civilizate, îngrijorate şi chiar oripilate de realitatea românească.

A apărut şi necesitatea convocării unui referendum pentru statul de drept, al cărui spirit nu poate fi negat, laolaltă cu dorinţa exprimată de majoritatea covârşitoare a celor ce au votat de înlăturare neîntârziată a efectelor dăunătoare respectării minimale a cerinţelor statului de drept.

Într-o atare stare de lucruri, nimeni nu mai poate nega necesitatea emiterii rapide a unui act legislativ, prin care toate recomandările instituţiilor internaţionale relevante (Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Parlamentul European, GRECO, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni etc.) să fie aplicate fără excepţie şi fără artificii care să aducă atingere esenţei lor.

Nu se pot perpetua conduite contrare unor standarde minimale specifice unei democraţii consolidate (spre exemplu, declanşarea procedurilor de numire a procurorilor de rang înalt fără punerea în acord a dispoziţiilor legale în materie cu recomandările internaţionale, fără transparenţă şi meritocraţie, sau menţinerea unei structuri de tipul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie etc.) şi nici nu se poate ignora influenţa negativă a Legii recursului compensatoriu asupra sentimentului de linişte şi încredere a cetăţenilor, ce se transpune şi asupra activităţii organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, care trebuie să asigure ţinerea sub control a fenomenului infracţional, în condiţiile unei creşteri constante a volumului de activitate şi ale subdimensionării schemelor de personal.

Este inadmisibil ca magistraţii români să-şi recupereze independenţa doar prin deschiderea a zeci de litigii la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (cereri de decizie preliminară) sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar autorităţile Statului român, alese prin vot universal, să asiste pasiv la degradarea cerinţelor statului de drept.

În acelaşi context, nu poate fi ignorată nici lipsa de preocupare a puterii legislative şi a celei executive faţă de victimele infracţiunilor, faţă de crearea unor mijloace juridice apte să protejeze siguranţa cetăţeanului – care să evite şubrezirea capacităţii de luptă a statului împotriva proliferării criminalităţii, cu precădere a celei organizate – ori faţă de potenţialul de subminare a capacităţilor interne în materia luptei împotriva corupţiei şi a infracţionalităţii în general, care poate pune în pericol însuşi parcursul României ca stat membru al Consiliului Europei.

De asemenea, nu poată fi ignorată lipsa de preocupare faţă de îndeplinirea condiţionalităţilor necesare accederii la spaţiul Schengen – recunoscut ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se pune accent, în mod esenţial, pe capacitatea de control al frontierelor externe – prin anularea eforturilor autorităţilor române de a respecta partenerii europeni, desfăşurate constant în ultimii 20 de ani.

Vă cerem să nu abandonaţi principiile pentru conflicte anodine şi cronofage.

Vă solicităm să respectaţi independenţa justiţiei, neutilizând instrumente contrare acesteia, şi să găsiţi soluţii imediate pentru modificări legislative, în acord cu standardele statului de drept şi cu spiritul în care au votat milioanele de cetăţeni la referendumul din mai 2019, în concordanţă cu recomandările tuturor entităţilor internaţionale relevante.

Excelenţele Voastre, se pare că timpul nu mai are răbdare şi că orice întârziere este dăunătoare intereselor unei întregi naţiuni.

Vă rugăm să primiţi expresia înaltei noastre consideraţii.