Ţările din Uniunea Europeană trebuie să ţină în frâu 'imperialismul energetic' al Rusiei

Ţările Uniunii Europene (UE) trebuie să-şi revizuiască politica faţă de Rusia. Dacă în Vest statul rus este considerat un furnizor conştiincios de resurse energetice, în relaţiile cu Europa de Est ea îşi dezvăluie apucăturile imperiale, consideră cotidianul Die Welt.

Două informaţii recente i-au atras atenţia publicaţiei germane. Prima se referă la Rusia: în timpul vizitei sale la şantierul noului port maritim Ust-Luga de lângă Sankt Petersburg, Putin l-a inclus pe lista proiectelor prioritare şi a trimis, de asemenea, un prim tanc petrolier spre Rotterdam. A doua ştire a parvenit din Polonia: Institutul Geologic de stat aduce date exacte cu privire la cantitatea de gaz de şist care s-ar putea afla în pământurile poloneze: cel puţin 230 de miliarde de metri cubi. Ambele ştiri sunt parte a uneia şi aceleaşi probleme, subliniază Die Welt.

Rusia a construit în regim de urgenţă o ramificaţie de la oleoductul 'Drujba', cu o lungime de 1.000 de metri cubi, pentru a aduce petrol la Marea Baltică. Aceasta este încă o încercare de a ocoli ţările de tranzit, o încercare care a costat Rusia 4 miliarde de dolari. În ceea ce priveşte portul din regiunea Leningrad, acesta va fi cel mai mare port maritim universal din Rusia. Oricât de tare ar striga 'verzii' în parlamentul german în legătură cu o viitoare catastrofă petrolieră şi nerespectarea standardelor ecologice, realizarea proiectului nu mai poate fi oprită.

Potrivit Die Welt, portul din Ust-Luga este 'o strategie'. În timp ce UE poartă discuţii despre diversificarea surselor energetice, partenerii ruşi nu vorbesc, ci chiar se ocupă de diversificarea gazoductelor şi oleoductelor. Un exemplu îl constituie ambele gazoducte patronate de Rusia: Nord Stream şi South Stream.

Moscova mizează nu pe avantajele economice ale proiectelor sale, ci pe importanţa lor politică. Ţările tranzitorii, dintre care o parte sunt membre ale UE, iar altă parte - pur şi simplu vecini ai Rusiei, trebuie să fie date la o parte. În realitate, o conductă de tranzit este un proiect avantajos tuturor, însă Putin îşi urmează 'dorinţa maniacală' de a obţine independenţa totală faţă de micii vecini ai Rusiei, pentru a câştiga noi pârghii de presiune. În caz de necesitate, Putin vrea să aibă posibilitatea de a le închide gazul europenilor estici, însă fără a-i supăra pe cei vestici, subliniază cotidianul german.

Ţările Europei de Est, în primul rând Polonia, încearcă la rândul lor să pună capăt dependenţei faţă de imperiul energetic rus. În opinia Die Welt, Polonia are şanse destul de bune în acest sens: peste doi ani, terminalul pentru gaz lichefiat care se construieşte în prezent la Szczecin va acoperi o treime din necesităţile de gaz ale ţării. În afară de aceasta, Polonia cumpără şi gaz rusesc, însă de la concernele germane. Într-un viitor nu atât de îndepărtat este posibil ca Polonia să devină exportator de gaz de şist.

La ora actuală au apărut mulţi doritori de a urma exemplul Poloniei. Printre aceştia se numără şi Ucraina, care se gândeşte la rândul său să înlocuiască gazul rusesc.

Sistemul lui Putin are nevoie de gaz ca de aer. Taxele de export pentru combustibili reprezintă astăzi la 60% din toate veniturile statului rus, notează Die Welt, citând opinia unor experţi, conform cărora, în cazul unei scăderi accentuate a preţurilor la resursele energetice, sistemul lui Putin se va prăbuşi.

Principalele economii ale UE trebuie să decidă pentru aspiraţiile căror state din Est să manifeste sprijin. Imperialismul energetic al lui Putin a ajuns la un punct de la care trebuie ţinut în frâu, atenţionează Die Welt.