Supervulcanii se pot dezvolta mai rapid decât s-a crezut până acum
Imagine tridimensională a Long Valley, Calif, creată din datele strânse de nava spaţială Endeavour. (NASA / JPL)
Un rezervor imens de magmă care ar putea declanşa erupţii supervulcanice, nu poate rezista mai mult de câteva sute sau o mie de ani, după cum sugerează un nou studiu efectuat în S.U.A.
Când au loc erupţii ale supervulcanilor, aceştia pot emite de 100 de ori mai multă materie decât cea provenită dintr-o erupţie obişnuită, având drept posibilă consecinţă afectarea climatului terestru şi chiar dispariţia omenirii.
Cavitatea cu magmă se dezvoltă la adâncimi între o jumătate de milă şi trei mile, deseori formând o formă de fus, lată între 10 şi 25 de mile. Anterior, s-a crezut că aceasta rămâne sub presiune timp de 100.000 - 200.000 de ani înainte să explodeze.
"Studiul nostru arată că, la formare, aceste rezervoare de dimensiuni excepţionale sunt perene şi nu pot exista multă vreme fără să erupă", a afirmat conducătorul cercetărilor, Guilherme Gualda, într-un comunicat de presă, la Universitatea Vanderbilt.
Odată format, corpul de rocă topită dezvoltă bule de aer şi cristale care alterează proprietăţile magmei. Actualmente, nu există rezervoare de magmă studiate care să poată produce o supererupţie, aceasta implicând faptul că ele nu au o durată de existenţă atât de lungă.
Echipa lui Gualda a examinat rămăşiţele supererupţiei de la Long Valley, de acum 760.000 de ani în Bishop Tuff, California.
Datările anterioare se bazau pe degradarea radioactivă a cristalelor de zirconiu, însă, întrucât acestea se refac în condiţiile date de un rezervor de magmă, nu sunt, de fapt, utile pentru datare.
În schimb, cercetătorii au urmărit duratele de cristalizare a cuarţului, care indică schimbări la nivelul crustei anterioare formării rezervorului. Au descoperit că durata de formare a cavităţii a fost una de la 500 la 3.000 de ani.
"Faptul că procesul de formare a magmei are loc în timpul istoric, şi nu în cel geologic, schimbă complet datele problemei", a afirmat Gualda.
În concluzie, cercetătorii au spus că geologii ar trebui să monitorizeze zonele de potenţială apariţie a supervulcanilor în mod regulat, pentru a fi avertizaţi în cazul dezvoltării unui rezervor de magmă de asemenea proporţii.
Studiul a fost publicat în cotidianul plos ONE.
