Sunt emoţiile negative experimentate într-un mod diferit de femei şi bărbaţi?

Conform unui nou studiu, nivelurile mai mari de testosteron au fost asociate cu o sensibilitate scazută, în timp ce trăsăturile feminine au fost asociate cu o sensibilitate mai ridicată.
Fetiţă plângând
Fetiţă plângând (Pixybay)

Femeile reacţionează în mod diferit la imaginile negative comparativ cu bărbaţii, ceea ce ar putea fi explicat de diferenţele subtile în funcţionarea creierului. Această explicaţie neurobiologică pentru sensibilitatea aparent mai mare a femeilor a fost demonstrată de cercetătorii de la CIUSSS de l’Est-de-l’Île-de-Montréal (Institut Universitaire en Sânte Mentale de Montreal) şi de la Universitatea din Montreal, ale căror descoperiri au fost publicate în jurnalul Psychoneuroendocrinology.

“Nu toată lumea este egală când vine vorba de boli mintale”, a declarat Adrianna Mendrek, o cercetătoare la Institut Universitaire en Sânte Mentale de Montreal şi autoare principală a studiului. “O reactivitate emoţională mai mare la femei ar putea explica multe lucruri, de exemplu faptul că ele sunt de două ori mai înclinate să sufere de depresie şi anxietate comparativ cu bărbaţii”, a adăugat Mendrek, care este de asemenea profesor asociat la Departamentul de Psihiatrie al Universităţii din Montreal.

În studiul lor, Mendrek şi colegii săi au observat că anumite zone ale creierului la femei şi bărbaţi, în special unele zone ale sistemului limbic, reacţionează diferit când persoanele sunt expuse la imagini negative. Prin urmare, cercetătorii au investigat dacă creierului femeilor funcţionează diferit faţă de cel al bărbaţilor şi dacă această diferenţă este modulată de factori psihologici (trăsături masculine sau feminine) sau endocrinologici (variaţii hormonale).

Pentru studiul lor, 46 de participanţi sănătoşi – inclusiv 25 de femei – au vizionat imagini şi au declarat dacă acestea le-au provocat emoţii pozitive, negative sau neutre. În acelaşi timp, activitatea creierului lor a fost măsurată prin imagistică cerebrală. Mostre de sânge au fost recoltate în prealabil pentru a determina nivelele hormonale ale fiecărui participant.

Cercetătorii au descoperit că aprecierile subiective ale imaginilor negative au fost mai ridicate la femei decât la bărbaţi. Nivelurile mai ridicate de testosteron au fost asociate cu o sensibilitate mai redusă, în timp ce trăsăturile feminine mai pronunţate (indiferent de sexul participanţilor testaţi) au fost asociate cu o sensibilitate mai ridicată. Mai mult, în timp ce cortexul prefrontal dorsomedial (dmPFC) şi amigdala emisferei drepte au fost activate la bărbaţi şi la femei în momentul vizionării imaginilor, legătura dintre amigdală şi dmPFC a fost mai puternică la bărbaţi decât la femei, şi cu cât au interacţionat mai mult aceste două zone cu atât mai puţină sensibilitate a fost raportată faţă de imagini. “Acest ultim punct este cea mai semnificativă observaţie şi cea mai originală în studiul nostru”, a declarat Stephane Potvin, un cercetător la Institut Universitaire en Sânte Mentale de Montreal şi co-autor al studiului.

Amigdala este o regiune a creierului despre care se ştie că acţionează ca un detector al ameninţărilor şi se activează atunci când o persoană este expusă la imagini ce evocă teamă sau tristeţe, în timp ce dmPFC este implicat în procesul cognitiv (de exemplu, percepţie, emoţii, raţionament) asociat cu interacţiunile sociale. “O legătură puternică între aceste zone la bărbaţi sugerează că ei au o abordare mai mult analitică decât emoţională atunci când au de a face cu emoţii negative”, a adăugat Potvin, care este de asemenea un profesor asociat la Departamentul de Psihiatrie al Universităţii din Montreal. “Este posibil ca femeile să tindă să se concentreze mai mult pe sentimentele generate de aceşti stimuli, în timp ce bărbaţi rămân oarecum “pasivi” la emoţiile negative, încercând să analizeze stimulii şi impactul lor.”

Această legătură între sistemul limbic şi cortexul prefrontal pare să fie modulată de testosteron (hormonul masculin, care tinde să întărească această legătură) precum şi de sexul persoanei (măsurându-se nivelul de feminitate şi masculinitate). “Aşadar există atât factori biologici cât şi culturali care modelează sensibilitatea noastră fără de situaţii negative în termeni ai emoţiilor”, a explicat Mendrek.