Studiu: Costurile subvenţionării cărbunelui, triple faţă de regenerabile

Conferinţă Greenpeace şi Candole Partners, 15 mai 2014
Conferinţă Greenpeace şi Candole Partners, 15 mai 2014 (Candole Partners / Greenpeace)

Potrivit datelor oficiale, subvenţiile pentru industria cărbunelui s-au ridicat în perioada 2005-2013 la 3,76 miliarde de lei, comparativ cu 0,81 pentru regenerabile. ”Subvenţiile pentru cărbune doar extind durata de viaţă a unei industrii în declin, generând în acelaşi timp probleme structurale”, arată un studiu realizat de Candole Partners pentru Greenpeace şi lansat astăzi la Bucureşti.

Raportul arată că producţia de energie şi lignit nu este viabilă, în condiţiile actuale, în România din punct de vedere economic, deoarece preţurile de piaţă depăşesc costul marginal al lignitului şi al huilei doar câteva ore pe an. Ca urmare, producătorii ţin în funcţiune doar o treime din capacitatea nominală şi au nevoie de subvenţii pentru a rămâne pe piaţă.

În cadrul conferinţei de lansare a studiului, Ionuţ Cepraga, coordonator de campanii la Greenpeace România, a arătat că subvenţiile la cărbune au fost de trei ori mai mari decât cele pentru regenerabile. Din 1990 încoace industria de cărbune a primit subvenţii în valoare de 15 miliarde de RON, echivalentul a 2,3% din PIB-ul unui an, neincluzând costurile din sistemul naţional de sănătate legate de bolile cauzate de poluarea aerului.

Valentina Ivan, una dintre expertele Candole Partners şi co-autoare a studiului, a arătat că este greu să cuantifici tot ce înseamnă subvenţie în domeniul minier. ”Această Mărie poartă multe pălării. Avem subvenţii directe ale industriei miniere de cărbune primite de la bugetul de stat, explicite sub formă de bani cash, sau implicite, sub formă de garanţii de împrumut, garanţii de mediu şi sociale legate de minerit şi diverse măsuri fiscale. În plus, există subvenţiile directe pe care industria de cărbune le primeşte prin intermediul producţiei de energie electrică şi termică. Cuantificăm apoi subvenţiile primite de industria de regenerabile, sub formă de investiţie directă şi certificate verzi”, a explicat ea.

Experta a mai atras atenţia că exproprierile pentru construcţia de centrale pe cărbune nu sunt cuantificate ca subvenţii, iar complexurile energetice au nevoie de aproximativ 50 de hectare pe an pentru a se dezvolta.

O altă formă de subvenţie ascunsă a fost ştergerea datoriilor unor companii, precum Complexul energetic Hunedoara, care a fost scăpată de o datorie de 70 milioane de lei faţă de Compania Naţională a Huilei pentru a nu intra în insolvenţă.

Printre subvenţiile indirecte se numără şi bonusul de cogenerare. Acesta ar trebui să aibă ca scop promovarea investiţiei în modernizarea, conformarea cu standardele de mediu şi economisirea de combustibil. În România însă generatorii sunt recompensaţi pentru ineficienţe precum costuri ridicate pentru combustibili şi emisii ridicate. Ca urmare, producătorii nu mai au motivaţia de a-şi reduce costurile pentru că ar pierde bonusul şi astfel este ţinută pe linia de plutire o industrie necompetitivă şi ineficientă, explică Ivan.

Din 1990 încoace industria de cărbune a primit subvenţii în valoare de 15 miliarde de lei, echivalentul a 2,3% din PIB-ul unui an.

Referitor la subvenţiile pentru producătorii de energie din surse regenerabile, studiul arată că acestea sunt fie directe, precum schema de sprijin prin certificate verzi sau subvenţii UE alocate pentru proiecte de energie regenerabilă, fie indirecte - precum investiţiile necesare pentru modernizarea reţelei naţionale.

Otilia Nuţu, şi ea co-autoare a studiului, a prezentat trei scenarii pentru dezvoltarea sectorului energetic al României în viitor. Cel mai economic dintre acestea mizează pe scăderea sprijinului pentru cărbune şi pe reducerea dependenţei de surse nucleare, în timp ce ponderea regenerabilelor creşte. Experta a arătat că un asemenea scenariu ar reduce factura de energie şi ar diminua costurile legate de sistemul de sănătate şi de mediu.

Pe de altă parte, Karoly Borbely, secretar de stat la Departamentul pentru Energie, a susţinut că ”România este o ţară aproape independentă energetic şi este a treia după Danemarca şi Estonia în acest sens”. Mai mult, oficialul a afirmat că ţara noastră nu va fi afectată de ce se întâmplă în Ucraina.

În final, vicepreşedintele ANRE, Emil Calotă, a arătat că marea provocare pentru România este să exporte surplusul de energie şi să se integreze pe piaţa regională şi apoi pe cea europeană prin interconectări . Totodată el a pledat pentru investiţii în biomasă şi biogaz, sectoare în care România are un potenţial mare, dar încă insuficient exploatat.

Puteţi urmări întreaga dezbatere pe www.youtube.com/watch?v=WQ6GTdmdPiQ