Somnolenţa nu se datorează întotdeauna lipsei de somn

Am dat peste un articol publicat online, în Science Daily: "somnolenţa din timpul zilei este asociată cu o poftă crescută de carbohidraţi în rândul adolescenţilor". Este vorba de un studiu prezentat de Associated Professional Sleep Societies în Minneapolis.

Studiul a folosit 262 adolescenţi cu o vârstă medie de 17 ani, care au fost evaluaţi cu privire la somnolenţă din timpul zilei, depresie şi poftă de carbohidraţi (n.r. glucide sau zahăr).

Principalul rezultat al raportului a fost faptul că, cu cât aveau o stare mai mare de somnolenţă, cu atât adolescenţii aveau o poftă mai mare pentru carbohidraţi şi un risc mai mare să fie deprimaţi.

În raport, există un comentariu al unuia dintre autori, în care el numea "privarea de somn" ca un factor important. Cu toate acestea, nu există nici o menţiune că somnul în sine a fost evaluat.

Nu ştiu exact ce s-a întâmplat acolo, dar am senzaţia că în mintea autorului, somnolenţa din timpul zilei echivalează cu privarea de somn. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cred că aceasta este o viziune simplistă pentru că există o mulţime de lucruri care pot determina oamenii să fie somnolenţi, care nu are nimic de a face direct cu privarea de somn.

Infractorul numărul 1 de pe lista mea personală este dezechilibrul de zahăr din sânge şi, în special episoade când nivelul de zahăr din sânge este scăzut (hipoglicemie). Din punct de vedere clinic, această problemă este foarte des întâlnită, fiind unul dintre motivele pentru care am menţionat-o destul de des în articolele şi prelegerile mele.

Atunci când indivizilor le scade nivelul de zahăr din sânge, nu numai că se pot simţi somnoroşi, dar pot şi să poftească carbohidraţi. Şi din moment ce funcţia cerebrală, în general, depinde de o bună aprovizionare cu zahăr (glucoză), nu vom fi prea surprins să aflăm că zahărul din sânge poate cauza probleme legate de starea de spirit, inclusiv tristeţe şi depresie.

Cu alte cuvinte, singurul lucru care ar putea explica somnolenţa, poftele de carbohidraţi şi depresie nu poate fi privarea de somn, ci dezechilibrul de zahăr din sânge.

Cu toate acestea, ar putea există o legătură între dezechilibrul de zahăr din sânge şi lipsa somnului? Răspunsul la această întrebare, în opinia mea, este un "da" fără echivoc.

Unul din efectele zahărului din sânge este de a determina creşterea nivelurilor interne de zahăr, prin eliberarea de zahăr din ficat.

Pentru a face acest lucru, organismul poate consolida activitatea sistemului nervos simpatic, care joacă o rol important în răspunsul la stres. Organismul poate elibera, de asemenea, hormoni de stres, cum ar fi adrenalina (epinefrina), care simulează eliberarea de zahăr.

Un răspuns activat faţă de stres nu este bun pentru somn. Mai mult ca sigur, aceasta va afecta profunzimea somnului şi capacitatea noastră de a ne simţi cu adevărat odihniţi. Mai rău decât atât este trezirea oamenilor pe la 3:30 - 4:00, şi a nu-i lăsa să doarmă până cu aproximativ o jumătate de oră înainte ca ceasul deşteptător să sune.

Am constatat că rectificarea dezechilibrului de zahăr din sânge, cu o dietă relativ săracă în carbohidraţi face minuni pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi stării de spirit. Şi în câteva săptămâni, va duce la dispariţia poftei pentru alimente bogate în carbohidraţi, care, de obicei, sunt cauza principală a problemei.

Dr. John Briffa este un medic şi autor cu sediul la Londra, care are un interes deosebit în nutriţie şi medicină naturistă. Site-ul său este drbriffa.com