Şercan, atacată din toate părţile: M-am trezit că sunt unealta infractorilor care duc un război cu şefa DNA

Îndrăzneala de a scrie că teza de doctorat a şefei DNA ridică unele suspiciuni de plagiat i-a adus jurnalistei Emilia Şercan "cele mai detestabile" acuzaţii venite dintr-o varietate de zone, de la prieteni reali şi virtuali, la cunoscuţi şi mai ales la necunoscuţi.
Emilia Şercan
Emilia Şercan (Florin Chirilă/Epoch Times)

Pentru că în plin scandal mediatic declanşat de Sebastian Ghiţă & Co, a îndrăznit să se pronunţe pe marginea autenticităţii tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi, care, în viziunea ei, ridică o serie de suspiciuni de plagiat, jurnalista Emilia Şercan s-a trezit pusă la zid şi catalogată drept "unealta infractorilor care duc un război personal cu şefa DNA".

"După ce săptămâna trecută am publicat textul în care am arătat care sunt elementele care nu stau în picioare în apărarea folosită în 2012 de Laura Codruţa Kovesi în faţa acuzaţiilor de plagiat, m-am trezit în faţa celor mai detestabile acuze posibile venite din cele mai diverse zone, de la prieteni reali şi virtuali, de la cunoscuţi şi mai ales de la necunoscuţi. De la femeia curajoasă, care scrie despre mafia plagiatelor, m-am trezit că sunt unealta infractorilor care duc un război personal cu şefa DNA", a declarat Emilia Şercan.

Potrivit jurnalistei, oameni care nu o cunosc, care nu-i cunosc activitatea profesională, care nu cunosc valorile la care se raportează, şi-au luat libertatea de a-i cere socoteală pentru "îndrăzneala" de a fi scris despre un subiect de interes public.

"Nu ştiam că un ziarist trebuie să dea explicaţii sau să se justifice pentru subiectele pe care le abordează, la fel cum nu stiu, de exemplu, că un procuror trebuie să dea socoteală publică pentru anchetele făcute bine sau prost, sau un judecător trebuie să explice de ce a dat un verdict şi nu altul. Când am scris despre Oprea, Tobă, Negoiţă, Onţanu, Licu, Stânişoară nimeni nu s-a îndoit că eu am făcut respectivele analize.

Când am făcut dezvăluirile despre Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, burduşită de oameni din serviciile secrete, de la Maior la Hellvig, nimeni nu mi-a cerut socoteală pentru dezvăluirile făcute. Când am scris despre fabricile de plagiate de la Academia Naţională de Informaţii a SRI, de la Universitatea Naţională de Apărare a MApN sau de la Academia de Poliţie, nimeni nu mi-a reproşat că mă iau de Sistem", a atras atenţia Emilia Şercan.

Jurnalista susţine că nu a căutat faimă sau expunere publică, la fel cum nu a căutat faimă sau expunere publică când a scris despre Mătuşa Tamara, Bogdan Buzăianu, Puiu Popoviciu, Microsoft (pe vremea când procurorii nu descoperiseră această megahoţie), Bancorex, devalizarea Hidroelectrica, "băieţii deştepţi din energie", finanţarea ilegală a campaniilor electorale din 2008 sau 2009 – toate devenite mulţi ani mai târziu anchete răsunătoare ale DIICOT sau DNA.

"Mi-am făcut pur şi simplu treaba de ziarist de investigaţie. În schimb, nimeni nu ştie riscurile la care m-am expus scriind şi atunci, şi acum despre cea mai întunecată parte a societăţii. Nimeni nu ştie cum am fost urmărită, filată, intimidată de gorilele infractorilor cu bani care voiau să ştie cine îmi sunt sursele sau de unde îmi iau informaţiile. Astea nu sunt lucruri despre care un ziarist scrie. Dar de data asta, e prea mult.

Atacurile publice şi mai ales cele nepublice în ultima săptămână, atenţionările primite să-mi văd de treabă, chiar şi ameninţări că eu însămi aş putea să fiu obiectul unor "dezvăluiri", faptul că unii prieteni sau surse nu mai vor să se vadă sau să vorbească cu mine de teama de a nu se "interpreta", arată în ce societate bolnavă trăim", a precizat jurnalista.

Frica şi partizanatul sunt grave, însă, în opinia Emiliei Şercan, mai grave sunt frica şi reţinerea de a scrie în mod echilibrat, nepărtinitor, despre un subiect adus în mod categoric în atenţia opiniei publice într-o manieră discutabilă, şi aici se referă la modalitatea în care a ajuns teza Laurei Codruţa Kovesi să fie pusă pe tapet, prin acuzaţiile lansate de Sebastian Ghiţă despre falsificarea raportului Comisiei Naţionale de Etică din 2012.

"Nimeni nu contestă meritele Laurei Codruţa Kovesi, însă tăcerea presei pe acest subiect nu face deloc bine breslei şi credibilităţii noastre. Cenzura şi autocenzura ne amputează conştiinţele şi principiile pe care le slujim ca jurnalişti. Singura instituţie abilitată să emită un verdict în cazul şefei DNA este Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, iar acel verdict va fi emis nu pentru că a scris Şercan sau alţi 100 de ziarişti despre teza ei. Acel verdict va fi dat de o comisie de specialişti, care va fi una formată din profesionişti", a subliniat jurnalista.

În încheiere, Emilia Şercan a dezvăluit că, în momentul în care a ales să-şi facă teza de doctorat despre formele de control existente în presa comunistă, a avut în minte ideea de a face cunoscut publicului larg cât de odioase şi perfide au fost cenzura şi autocenzura în acele vremuri, astfel încât să ştim să apreciem libertatea de a scrie şi de a spune ce gândim fără frică.

"Pentru un jurnalist, libertatea de conştiinţă este sfântă. Este principiul la care trebuie să îşi raporteze întreaga existenţă profesională", a concluzionat Emilia Şercan.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne