Se ascut cuţitele în PSD. Cazanciuc cere convocarea urgentă a unui congres pentru alegerea unei noi conduceri
Senatorul Robert Cazanciuc, fost ministru al Justiţiei în guvernul Ponta, lansează critici dure la adresa actualei conduceri a PSD după ce un nou sondaj INSCOP arată o scădere accentuată a partidului în preferinţele electoratului. Fostul ministru cere organizarea de urgenţă a unui congres pentru alegerea unei noi conduceri şi avertizează că PSD riscă „retrogradarea” politică.
El acuză că în momentul de faţă există o ruptură între conducerea centrală a PSD şi membrii de partid şi critică dur faptul că la alegerile prezidenţiale s-au dat voturi către Simion.
"Eforturile şi speranţele a sute de mii de membri şi simpatizanţi PSD au fost aruncate la gunoi de cele mai mari erori politice de la înfiinţarea partidului: o operaţiune masivă de a da sute de mii de voturi adversarilor politici şi lipsa de pregătire a partidului pentru un scrutin la care participă formaţiuni politice cu sigle asemănătoare, ceea ce a dus la pierderea altor sute de mii de voturi şi la cel puţin 10 - 12 locuri în Parlament".
"PSD are urgent nevoie de o nouă imagine a conducerii partidului care să îl scoată din zona retrogradării. Soluţia nu o reprezintă blaturile cu arbitrii şi conducătorii adversarilor", mai transmite el.
Redăm postarea lui Cazanciuc:
PSD, în ceasul al 13-lea
Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Un recent sondaj de opinie ne arată că şi cifra 13 poate valora cât o mie de cuvinte atunci când ea reprezintă radiografia încrederii opiniei publice în PSD. Cifra 13 conţine în sine o formă de fatalitate: ghinion, ar spune un clasic în viaţă, dar care, prin curaj şi responsabilitate, poate fi transformată în oportunitate.
Nu 13 trebuie să fie scorul PSD, ci 31, pentru a reflecta numărul celor care cred în mod real în valorile social-democrate. 13 reprezintă agonie şi extaz deopotrivă, cu un loc 1 obţinut la alegerile parlamentare prin eforturile marii armate PSD, dar şi un loc 3 astăzi în ochii opiniei publice — o reflectare dureroasă a unei suite de decizii politice greşite luate de conducerea partidului, mai ales în ultimele 9 luni.
De ce am ajuns aici bănuieşte fiecare membru PSD, prin prisma propriilor repere şi experienţe de partid, care aşteaptă ca leadershipul partidului să facă ceea ce a promis, şi anume o analiză a cauzelor care au făcut ca după 30 de ani PSD să nu aibă candidat în turul 2 al alegerilor prezidenţiale, urmată, desigur, de o serie de demisii ale celor care au luat decizii greşite.
Amânarea recunoaşterii cauzelor dezastrului politic nu este evident întâmplătoare, ci parte a unei strategii de tragere de timp în speranţa că, folosind pârghiile puterii, vor închide gura liderilor de organizaţii care încă mai cred că exprimarea liberă este cea mai sănătoasă formă de a avea un partid viu, conectat în mod real la nevoile oamenilor.
Am auzit lideri naţionali care înfierează luările publice de poziţie ale unor membri de partid faţă de deciziile vădit greşite luate de la centru, reproşându-le celor cu opinii că sunt lucruri care trebuie discutate mai întâi în partid. Sigur, acest lucru este decent pentru orice membru obişnuit sau simpatizant al unei organizaţii. Este însă cinic pentru cei 100 de lideri din conducerea politică extinsă a partidului, care ştiu că deciziile importante nu se iau în şedinţă formală, ci cu o seară înainte, într-un cadru informal foarte restrâns. Orice luare de cuvânt de bună credinţă te face a doua zi ridicol în ochii colegilor care află deja pe surse care este decizia agreată.
În urmă cu două luni, când era fierbere în partid şi părea că problemele de doctrină şi identitate politică sunt cele care ne împiedică să fim din nou performanţi, o colegă a lansat cu curaj şi ironie două întrebări care erau cumva pe buzele multora:
1. dacă deciziile au fost luate deja la ceas de seară, iar rolul nostru este în continuare de a mima democraţia de partid şi a disipa răspunderea politică;
2. dacă mai rămâne valabil angajamentul de onoare asumat de conducerea partidului că va demisiona în bloc în cazul în care candidatul comun nu va ajunge în turul 2.
Bărbaţii de stat nu au avut însă curajul să ridice privirea din hârtii.
Nu mai auzisem cuvântul „onoare” spus în partid de când era un reper esenţial mai ales în relaţia cu adversarii politici.
Există în momentul de faţă o ruptură între conducerea centrală a PSD şi membrii de partid, cu o linie intermediară care livrează fiecăruia ce vrea să audă, în speranţa naivă că se poate salva. Falia a devenit prăpastie când eforturile şi speranţele a sute de mii de membri şi simpatizanţi PSD au fost aruncate la gunoi de cele mai mari erori politice de la înfiinţarea partidului: o operaţiune masivă de a da sute de mii de voturi adversarilor politici şi lipsa de pregătire a partidului pentru un scrutin la care participă formaţiuni politice cu sigle asemănătoare, ceea ce a dus la pierderea altor sute de mii de voturi şi la cel puţin 10 - 12 locuri în Parlament.
După primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie anul trecut, am fost oprit pe stradă de un domn în vârstă de 72 de ani, care m-a întrebat cum de este posibil ca PSD să nu aibă candidat în turul 2:
– „Vă spun tot eu, domnule Cazanciuc, prin şmecherie! Prin şmecherie i-aţi dat voturi lui Simion şi aţi pierdut! Terminaţi cu şmecheria la PSD!”
Am afişat un zâmbet amar gândindu-mă la numeroasele discuţii din partid, când le spuneam colegilor că noi trebuie să fim autentici, smart, nu şmecheri, căci dacă vom fi „smart”, oamenii ne vor respecta şi ne vor urma, iar dacă vom crede că suntem şmecheri şi că putem păcăli oamenii, atunci va interveni acel bun-simţ comun al poporului român care ne va trimite în irelevanţă.
Cea mai mare vulnerabilitate a PSD în momentul de faţă o reprezintă prelungirea sine die a interimatului la conducerea celui mai mare partid din România.
PSD are urgent nevoie de o nouă imagine a conducerii partidului care să îl scoată din zona retrogradării. Soluţia nu o reprezintă blaturile cu arbitrii şi conducătorii adversarilor. Soluţia este trimiterea în tribune a celor care se ascund sub copertina băncii de rezerve şi încearcă să dirijeze jocul nu pentru ca echipa să câştige spre bucuria suporterilor care plătesc, ci pentru a creşte valoarea de piaţă a propriilor jucători.
Acel 13 % reflectat de sondaje în dreptul PSD reprezintă, de fapt, oglinda rupturii conducerii PSD de nevoile reale ale poporului, conducere care se minunează cum de am mărit pensiile pentru 4 milioane de pensionari şi am primit recunoştinţă doar într-o mică măsură.
„Faceţi dreptate, domnule Cazanciuc”, îmi spunea un alt domn căruia îi enumeram lucrurile bune făcute de PSD pentru popor: şcoli, spitale, autostrăzi. Acea dreptate cerută cu năduf nu era doar o aşteptare din partea justiţiei, ci o radiografie rece făcută de un om cu părul cărunt: autorităţi care nu răspund cu lunile la solicitări minore, companii de utilităţi care încarcă facturile, medicamente banale care nu se mai găsesc în farmacii pentru că sunt… prea ieftine, băieţi deştepţi care, cu puţine resurse intelectuale, găsesc resurse materiale şi relaţionale, transformând legea doar într-un motiv de băşcălie.
România are nevoie de un partid social-democrat care să ţină relaţiile sociale în echilibru, să lupte în mod egal pentru cei care trăiesc din salariul lunar, dar şi pentru cei care îşi asumă riscuri pentru a înfiinţa companii care creează locuri de muncă, un partid social-democrat conectat real la marile valori europene: libertate, solidaritate, prosperitate şi preocupat de a consolida permanent relaţia politică, militară şi economică cu SUA.
Pentru ca PSD să fie un partener real într-o coaliţie care şi-a propus să scoată România din criză, are nevoie urgent de o conducere validată de Congres, altfel riscăm să fie luate angajamente în numele PSD care s-ar putea să nu fie urmate de un sprijin real din partea aleşilor partidului. 1 247 de voturi împotriva intrării la guvernare în cadrul consultării interne (3 339 pentru) nu reprezintă o fugă de asumare, ci reflectă o profundă neîncredere în deciziile luate la ceas de seară de un număr mic de lideri PSD.
O frază care mi-a fost spusă zilele trecute reprezintă un semnal de alarmă asupra direcţiei votului dacă vom continua să credem că putem sfida inteligenţa şi nevoile poporului:
– „Ăştia continuă să îşi bată joc de noi!”
Există o nevoie uriaşă în rândul opiniei publice ca oamenii să creadă din nou în PSD, să se regăsească şi să participe la un efort politic în care şmecheria şi impostura sunt eliminate, iar locul lor este luat din nou de ceea ce a consacrat PSD: viziune, onoare, competenţă, solidaritate, valori naţionale asumate şi nu fluturate, precum şi identitatea noastră euro-atlantică pentru care am muncit foarte mult.
Organizarea urgentă a unui Congres pentru alegerea unei noi conduceri coagulate în jurul valorilor social-democrate reprezintă nu doar şansa pentru PSD de a se salva, ci şi şansa României!
