Sălaj: Cetatea Almaşului, de la istorie la potenţial turistic

Dominând împrejurimile de pe culmea unui deal din imediata apropiere a localităţii Almaşu, cetatea cu acelaşi nume se confundă cu istoria locurilor. Chiar dacă din vechea construcţie, ridicată cel mai probabil în secolul XIII, mai sunt în picioare astăzi doar câteva ruine, cadrul natural în care se află face din locul respectiv o zonă cu potenţial turistic deosebit, nevalorificat încă.

Conform datelor puse la dispoziţie de Csók Zsolt, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, la începutul secolului XIII, proprietar al domeniilor din zona Almaşu era aparţinătorul unei ramuri a familiei Borşa, Dezso (Dezideriu), fiul voievodului Transilvaniei Gyork. Se presupune că aceştia au construit cetatea de la Almaş, de aici şi denumirea de cetatea lui Dezső şi satul lui Dezso.

De la începutul secolului al XIII-lea, cu ocazia întronării regelui Carol Robert de Anjou, a început şi politica de diminuare a influenţelor nobiliare din teritoriu, astfel că cetatea a fost scoasă din posesiunea familiei Borşa şi a fost numită cetate regală, dar în jurisdicţia voievodului Transilvaniei. Cetatea este amintită prima dată în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek Gyorgy şi fiilor acestuia Imre şi Detre, respectiv nepoţilor Gyorgy, Laszlo şi Ferenc.

De-a lungul secolelor XV şi XVI, cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele între nobilimea din Transilvania şi regele Ungariei. În timpul Războiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea şi a oferit apărătorilor ei libertatea în schimbul predării cetăţii, dar soldaţii lui Basta au măcelărit în cele din urmă locuitorii cetăţii. În 1658, cetatea a suferit ultimul mare asediu: a fost ocupată de tătarii care veneau din direcţia Clujului şi mergeau spre Poarta Meseşană. Asediatorii au înrobit localnicii şi au incendiat cetatea.

Deşi în ruină astăzi, turnul donjon (turnul principal, cel mai bine fortificat al unui castel medieval) al cetăţii, singura construcţie supraterană, domină împrejurimile. Vizibile de la mare distanţă, ruinele cetăţii nu beneficiază, din păcate, de nici o semnalizare prin panouri sau indicatoare ce te-ar putea atrage către locul respectiv. Cu toate acestea, cetatea e vizitată sporadic de pasionaţii de istorie şi amatorii de drumeţii. De altfel, cu minime indicaţii de la localnici, poţi ajunge uşor, chiar şi cu maşina, pe un drum de pământ ce traversează o păşune, până la poalele Dealului Cetăţii, la scurtă distanţă de monumentul istoric. De la locul din care drumul devine inaccesibil maşinilor, după doar câte minute de urcuş (cam abrupt, ce-i drept), cei aproape 10 metri ai turnului donjon al castelului apar brusc în faţa ochilor, dintr-un noian de vegetaţie luxuriantă, pe care nimeni nu s-a obosit să o îndepărteze. La cetate nu există nimeni şi nimic care să îţi spună istori

a locurilor.

Se pare că fortificaţia avea două sectoare distincte: cetatea de sus, care a constituit probabil nucleul iniţial, şi o fortificaţie exterioară, spre nord.

"Cetatea inferioară îngloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeţi, casa dorobanţilor şi o bucătărie. Din cetatea inferioară în cea superioară se putea ajunge printr-o poartă. Partea superioară proteja palatul, casa domnului şi a doamnei, parohia, capela, închisoarea, camera de spălat, camera oaspeţilor şi bucătăria. Sub cetate aveam de-a face cu grădina de zarzavaturi, vie, stupuri de albine, livadă. Cetatea era şi proprietara unei berării, şi a unei mori. Azi se pot vedea zidul de sud - vest al donjonului şi fundaţiile anexelor de incintă. Donjonul a fost construit din piatră locală şi avea o înălţime de circa 20 metri. Paramentele zidurilor încă în picioare păstrează urmele grinzilor care susţineau etajele şi urma hornului unei sobe de cahle, de colţ", precizează Csók Zsolt.

Eugen Uivari, primarul comunei Almaşu, cunoaşte situaţia cetăţii şi afirmă că doreşte o mai bună punere în valoare a monumentului istoric amintit. Concret, un prim pas în acest sens va fi făcut în perioada imediat următoare, prin organizarea pe un platou de la poalele cetăţii, în data de 16 august, a primei ediţii a zilelor comunei Almaşu, sub denumirea "Zilele Cetăţii".

"Drumul de pământ până la platoul respectiv a fost deja îndreptat cu ajutorul unui buldozer, iar chiar pe platou am dori să amenajăm o scenă acoperită. Ca formaţii, vrem să chemăm Ansamblul Rom Podrom, al romilor din Almaşu şi un ansamblu folcloric de la Huedin. În viitor, am dori şi amenajarea, prin intermediul unui proiect cu finanţare europeană, a unui drum prin pădure, până în apropiere de cetate. Totodată, în colaborare cu cei de la muzeul din Zalău, vrem să concepem un text cu istoricul monumentului, pentru a-l afişa lângă el", afirmă edilul şef al comunei.

Aşa cum se arată şi pe site-ul Consiliului Judeţean Sălaj, comuna, cea mai mare din judeţ, este una cu potenţial turistic evident.

"Din punct de vedere turistic, comuna Almaşu se poate mândri cu un fond turistic natural şi antropic de excepţie. Fâneţele naturale şi arboretele de la Stana sunt o locaţie perfectă pentru practicarea turismului de sfârşit de săptămână, areal care poate fi inclus cu succes în rândul rezervaţiilor naturale. Fondul turistic natural al comunei este completat de obiectivele turistice de origine antropică de mare valoare, cum sunt ruinele Cetăţii Almaşului, castelul Csaki (1815-1819), Biserica reformată din Sfăraş (1750), Biserica reformată din Stana, cu tavan casetat (1640), toate înscrise în lista monumentelor de arhitectură cu valoare de patrimoniu", se precizează pe site-ul CJ Sălaj.