Saga bancherilor care mor, episodul 13: ”sinuciderile” sunt înlocuite de asasinate

Sediul Central al Băncii JP Morgan din New York.
Sediul Central al Băncii JP Morgan din New York. (John Moore / Getty Images)

Anul 2014 pare tare nefast pentru bancheri. Din ianuarie au murit, în condiţii suspecte, o mulţime. La început bancherii se ”sinucideau” unul după altul, erau găsiţi cazuţi de pe clădiri unde nu se ştia cum au ajuns, sau împuşcaţi cu cuie, spânzuraţi, sau morţi în condiţii neelucidate

Însă de vreo două săptămâni, cazurile de ”sinucidere” au fost înlocuite de crime, comise într-un stil asemănător asasinatelor. Mai mult de atât, bancherii luaţi la ţintă nu mai sunt singurii reduşi la tăcere - au început să fie omorâţi cu familii cu tot.

Cel mai recent caz a avut loc vineri, când directorul băncii BNP Paribas Fortis cu sediul în Vise, Belgia, a fost împuşcat mortal împreună cu soţia sa şi nepoţelul lor în vârstă de nouă ani.

Nimic nu poate explica pentru moment ce a cauzat atacul armat violent care a zguduit sala de sport a acestui oraş, a declarat primarul oraşului Vise, Marcel Neven.

O maşină a aşteptat în afara casei sale de pe strada Berneau, din apropierea sălii de sport din Vise. Atunci când maşina victimei a intrat în parcarea casei, din maşina care aştepta s-a deschis focul, conform martorilor oculari.

Băieţelul a murit pe loc. Bancherul, Benedict Philippens, a murit de asemenea la scurt timp după atac. Femeia, soţia bancherului şi mătuşa băieţelului, a murit a doua zi din cauza rănilor produse de cele trei gloanţe care i-au perforat spatele, conform autorităţilor locale.

Autorităţile nu au găsit până acum nici un motiv pentru asasinatul din liniştitul oraş belgian.

”Unii sugerează că a existat prezenţa un singur trăgător înarmat cu un pistol automat, alţii sunt surprinşi că există o gaură provocată de glonţ în una din oglinzile sălii de sport. Asta însemna că autorul se afla deja în parcarea casei şi aştepta lângă casa victimelor”, conform surselor locale.

Unul din prietenii lui Benedict susţine că acesta ar fi avut o ceartă serioasă cu un client care-l ameninţase public. De de altă parte, locuitorii cartierului au fost pur şi simplu uimiţi la aflarea veştilor.

Probabil că funcţia acestuia de bancher ar putea avea legătură cu drama, a declarat primarul oraşului, adăugând că este prima oară în cariera sa când a întâlnit o crimă atât de violentă.

Primul caz recunoscut drept o crimă, din cele 13 decese ale bancherilor de vârf care au ajuns în presă, a avut loc pe data de 5 aprilie, în statul învecinat Liechsteintein. Directorul băncii Frick & Co. AG cu sediul în Liechtenstein, Juergen Frick, a fost împuşcat în parcarea subterană a băncii din oraşul Balzers.

Crima din Liechtenstein, considerată un asasinat efectuat cu scopul de a reduce la tăcere clasa bancherilor, a fost precedat de o crimă multiplă. Pe 5 aprilie, fostul director al ABN Amro, Jan Peter Schmittmann, a fost descoperit mort împreună cu soţia şi fiica sa. Totuşi, cazul a fost etichetat de poliţia olandeză drept o ”tragedie de familie” care nu are nimic de a face cu afacerile lui Schmittman.

Pe lângă ”tragedia de familie a lui Schmittmann”, specialistul în crahuri financiare al JP Morgan, Joseph Giampapa, a fost lovit mortal de o dubă, aruncându-l la 45 de metri. Duba a dispărut în plină zi iar poliţia nu a declanşat investigaţiile. Nu există suspect, nici motiv. De asemenea, directorul Deutsche Bank, William Broeksmit, a fost găsit spânzurat în casa sa iar fondatorul American Title Service, Richard Talley s-ar fi ”împuşcat” de opt ori, în piept şi în cap, cu un pistol pentru cuie.

Cel puţin şase din cei decedaţi sunt angajaţi sau foşti angajaţi ai JP Morgan. Iar o bună parte din cei 13 ar fi plonjat în gol de pe clădirile JP Morgan.

Un număr mare de decese sunt direct legate de nume precum JP Morgan sau Deutsche Bank, bănci ce sunt implicate în scandalul manipulării ratelor bancare, LIBOR.

Scandalul LIBOR, în care bănci de calibru internaţional manipulau ratele creditului interbancar, a produs pierderi estimate la mai multe trilioane USD.

Seria controversată a deceselor a început, cel puţin din relatările care au ajuns în presă, pe data de 21 ianuarie, primul caz fiind cel al directorului de comunicaţii al Swiss Re AG din Londra, Tim Dickenson.

Lista bancherilor care au murit în condiţii controversate de la începutul anului:

Pe 8 aprilie, Juergen Frick - directorul băncii Frick & Co. AG cu sediul în Liechtenstein a fost împuşcat în parcarea subterană a sediului din oraşul Balzers. Acesta este primul caz din seria celor 12 decese ale bancherilor vârf în care poliţia a admis existenţa unei crime.

Suspectul, Juergen Hermann, a fugit de la locul faptei, comise în jurul orei locale 7:30, într-o maşină cu numere de Liechtenstein, conform poliţiei locale. Atacatorul s-ar fi aflat de mai mulţi ani într-o dispută cu guvernul din Liechtenstein cât şi cu Banca Frick, conform unui website înregistrat pe numele lui Hermann.

Pe 5 aprilie - Jan Peter Schmittmann - a fost descoperit mort, sâmbătă, împreună cu soţia sa şi fiica sa. Totuşi, cazul a fost denumit de poliţia olandeză, în mod bizar, o ”tragedie de familie” care nu are nimic de-a face cu afacerile lui Schmittman.

În 2007, Schmittman a fost personajul care ar fi aranjat falimentul şi vânzarea companiei ABM AMRO către băncile Royal Bank of Scotland, Fortis şi Santander. După naţionalizarea băncii din 2008, Schmittmann a primit, conform contractului său, un salariu de 16 milioane de euro, sumă ce a fost înjumătăţită ulterior de către ministrul de Finanţe olandez.

ABN Amro, fosta companie la care lucra Schmittmann, se află de asemenea sub investigaţie pentru participarea în cadrul scandalului LIBOR.

Pe 27 martie Joseph Giampapa, a fost lovit mortal de o dubă, care a dispărut. Giampapa era unul din cei mai importanţi consilieri juridici ai unei companii ce valorează sute de miliarde de dolari - JP Morgan. Autorităţile nu au făcut nicio acuzaţie şi nici nu se cunoaşte lista cu suspecţi ai cazului.

Ziua în amiaza mare, Giampapa a fost ucis pe loc de către un autovehicul, care l-a propulsat la o distanţă de 45 de metri. Conform informaţiilor care au ajuns în presă, Giampapa este al şaselea angajat proeminent al JP Morgan care a murit în condiţii controversate pe o perioadă de numai câteva săptămâni

Pe 12 martie – Kenneth Bellando, 28 de ani – angajat al Levy Capital şi fost angajat al JP Morgan, s-ar fi aruncat, conform autorităţilor, de la etajul al şaselea al clădirii East Side. Fost analist al JP Morgan, Bellando este fiul lui John Bellando, un ofiţer financiar şef al Conde Nast şi fratele unui ofiţer de investiţii al JP Morgan – expert în riscurile expunerii valutare.

Mai multe din mailurile lui Bellando au fost citate în timpul unei investigaţii a Comitetului de Finanţe al Senatului de la Washington cu privire la scandalul London Whale. Compania London Whale, în ciuda faptului că a cauzat o pierdere de 6,2 miliardare de dolari, a reuşit să-i aducă contractantului său, JP Morgan, un profit de 21,3 miliarde dolari.

Pe 20 februarie - Li Junjie, 30 de ani - angajatul JP Morgan Hong Kong, Junjie ar fi fost implicat în diverse proiecte pe lângă postul obişnuit de la departamentul de foreign exchange. Chiar dacă nu a lăsat niciun bilet înainte de "suicid", colegii săi spun că acesta se afla sub ”o presiune imensă din cauza jobului”. Junjie este al patrulea bancher care ar fi sărit de pe acoperişul unui sediu JP Morgan în ultima lună.

Pe 19 februarie, James Stuart, 70 de ani - om de afaceri de peste 50 ani şi fost director al Naţional Bank of Commerce, Stuart este considerat un om de afaceri ale cărui relaţii erau extrem de extinse. Moartea lui nu a fost făcută publică în presă. Mai straniu, certificatul său medico-legal nu precizează cauzele morţii.

Pe 12 februarie Ryan Crane, 37 de ani, director executiv al băncii internaţionale JP Morgan, cu o vechime de 14 ani în bancă. De data aceasta poliţia nici nu a mai dat detalii legate de circumstanţele morţii sale. Moartea lui Crane este cu atât mai stranie cu cât în urmă cu două săptămâni, pe data de 28 ianuarie, Gabriel Magee, un alt manager important al companiei JP Morgan, ar fi sărit de pe sediul central al băncii din Londra. Cei doi lucrau împreună şi se cunoşteau.

Pe 7 februarie Richard Talley, 57 de ani, fondatorul American Title Service din Colorado a fost găsit mort. Poliţia susţine că Tallet s-a sinucis în garajul său cu un pistol pentru cuie, împuşcat de opt ori în piept şi cap.

Pe 29 ianuarie Mike Dueker, 50 de ani, economist şef de la Russel Investments, care s-ar fi „aruncat” de pe un pod (Tacoma Narrows) care trecea pe deasupra unei autostrăzi, în statul Washington. Russel a fost angajat ca asistent VP la Federal Reserve în St. Louis între 1991-2008.

Pe 28 ianuarie Gabriel Magee, 39 de ani, vicepreşedinte la JP Morgan Europe. Corpul său a căzut de pe celebrul zgârie nori Canary Warf din Londra (etajul 33), aterizând pe o clădire mai mică din vecinătate. La auzul veştii părinţii săi au declarat că se vor deplasa imediat la Londra pentru a lua lucrurile fiului lor şi a cere explicaţii - cei doi americani respingând vehement versiunea oficială a morţii prin sinucidere.

Pe 26 ianuarie, William Broeksmit, 58 de ani, director executiv al Deutsche Bank, a fost găsit de poliţie spânzurat în casa sa din South Kensington, Londra. A doua zi, Eric Ben-Artzi, a fost angajat la Deutsche Bank, care a părăsit banca după ce a început să publice informaţii despre practicile scandaloase ce ar fi avut loc acolo, a ţinut o conferinţă de presă despre pierderile de 12 miliarde pe care DB le-ar fi înregistrat şi despre care directorii DB ar fi ştiut.

Pe 21 ianuarie, Tim Dickenson – directorul de comunicaţii al Swiss Re AG şi-a găsit sfârşitul de pe acoperişul sediului JP Morgan din Londra în condiţii suspecte. Nici poliţia şi nici presa nu au publicat vreo informaţie cu privire la moartea sa.