Saci de gunoi dezvăluie secretele de spionaj ale STASI

Conţinutul reconstituit a 500 de saci de gunoi oferă noi perspective asupra extinderii activităţilor de spionaj de către poliţia secretă est-germană, Stasi, în Germania de Vest.

După cum a raportat recent RBB, postul public german regional de televiziune, STASI a condus un program amplu de furt de identitate a zeci de mii de cetăţeni vest-germani, pentru a le permite spionilor lor să opereze liber în Occident.

În timpul Războiului Rece, Berlinul de Vest a fost o enclavă în mijlocul comunistei Germanii de Est. Dacă vest-germanii voiau să călătorească către şi de la Berlin, cel mai mare oraş al lor, pe uscat, aveau nevoie să treacă prin Germania de Est pentru a ajunge acolo. La aceste puncte de control, poliţia de frontieră din Germania de Est copia zilnic paşapoarte - un total de 60.000 de la căderea Zidului Berlinului.

Pe când agenţii lor călătoreau cu identităţi false pentru a spiona în Occident, STASI îi monitoriza continuu pe proprietarii de drept ai paşapoartelor pentru a se asigura că furtul de identitate nu a fost detectat niciodată.

Această fraudă masivă a ieşit la lumină atunci când agenţia Comisarului Federal pentru înregistrările Stasi a finalizat reconstituirea a circa un milion de documente rupte, sau conţinutul a circa 500 de saci de gunoi. Reconstituirea a fost realizată, în cea mai mare parte, prin muncă manuală meticuloasă.

În ultimele sale zile, agenţia de spionaj a încercat, dar a reuşit doar parţial, să distrugă dovezile fărădelegilor sale de patru decenii, lăsând în urmă circa 16.000 de saci de documente rupte şi mărunţite. A luat 20 de ani pentru a termina primii 500 de saci.

Ministerul Securităţii de Stat din Germania de Est, numit de obicei Stasi (prescurtarea germană pentru Staatssicherheit), este considerată ca fiind una dintre cele mai represive poliţii secrete şi agenţii de informaţii ale secolului 20.

Comuniştii au folosit STASI ca pe un instrument-cheie pentru a-şi garanta guvernarea uni-partidă, până când est-germanii i-au ocupat sediul din Berlinul de Est la începutul anului 1990, în calea către reunificare.

"Cu puteri cu bătaie lungă, STASI controla sistematic poşta, ascultau convorbirile cetăţenilor care criticau regimul, le invada în secret casele, îi intimida pe disidenţi, şi a dezintegrat grupuri ale opoziţiei", după cum susţin înregistrările comisarului federal cu privire la STASI.

STASI a desfăşurat o vastă reţea de informatori care i-au spionat pe concetăţenii lor pentru a ajuta la crearea de dosare pentru 6 milioane de est-germani, o treime din populaţie.

Pentru a pătrunde în toate sectoarele societăţii, STASI a recrutat un număr uriaş de informatori, aşa-numiţii angajaţi neoficiali (inoffizielle Mitarbeiter), prescurtat ca IM-uri. În 1988, erau 189.000 de IM activi în Germania de Est, aproximativ 1,13 la sută din populaţie. Comportându-se ca nişte cetăţenii obişnuiţi, i-au spionat pe colegii lor, pe prieteni, şi pe soţi.

Operaţiuni în Vest

STASI nu a fost activ doar în spatele Cortinei de fier, ci şi în Germania de Vest, pe care regimul comunist a considerat-o un duşman de clasă.

În plus faţă de agenţii plantaţi în Occident, STASI a angajat de asemenea informatori locali.

Fostul sediu al guvernului de la Bonn a fost în mod natural, o zonă de operare de primă importanţă pentru serviciile secrete. Înregistrările arată că mai mult de 110 de cetăţeni vest-germani, din micul oraş de pe râul Rin au lucrat ca informatori.

Cel mai cunoscut este cazul lui Gunther Guillaume, un agent latent, care a lucrat drept asistent senior pentru cancelarul Willy Brandt până când a fost expus în 1974. Scandalul a dus la căderea lui Brandt.

STASI i-a spionat de asemenea pe larg pe criticii regimului comunist din Occident, ca de exemplu pe disidentul Roland Jahn, astăzi, comisarul federal pentru înregistrările STASI.

După ce a fost expatriat forţat din Est, el a ajutat la contrabanda cu aparate de filmat şi alte echipamente în Berlinul de Est pentru a ajuta opoziţia de acolo. STASI l-a urmărit îndeaproape într-un efort de a pregăti o răpire şi, eventual, o crimă.

"Este înfricoşător ... chiar şi în Berlinul de Vest cât de aproape erau de tine. ... În orice moment aveau şansa de a-ţi distruge viaţa ", a declarat Jahn într-un documentar realizat în 2006 de Agenţia Federală pentru Educaţie Civică.

Pentru a recruta IM-uri, STASI îi viza mai ales pe secretarii care lucrau în ministerele federale şi în alte instituţii-cheie din Germania de Vest - şi cu destul succes. Un total de 58 de secretari au fost expuşi în timpul Războiului Rece, şi până la căderea regimului comunist în 1989, STASI a avut întotdeauna un secretar-IM activ, în cancelarie, sediul principal al puterii din Germania de Vest.

STASI i-a considerat foarte valoroşi pe secretari, deoarece aveau acces direct la informaţii sensibile şi, de obicei, rămâneau în funcţie chiar şi atunci când şeful lor se schimba.

O strategie comună pentru a-i câştiga pe secretari ca informatori a fost de a folosi agenţi est-germani, numiţi uneori Romeo, pentru a-i atrage într-o relaţie de încredere, incluzând şi căsătorii false.

"S-a dovedit că dezvoltarea de prietenii apropiate şi relaţii de dragoste a fost şi este o bază stabilă şi de succes de a lucra cu secretarii IM", afirmă un document intern al STASI.

În total, pentru activitatea lor de spionaj, STASI a recrutat cu succes aproximativ 3.000 de IM-uri în Germania de Vest.