Referendumul din Catalonia. Cum s-a ajuns la ziua istorică de "1 octombrie 2017"

"Acţiune, reacţie". Aceasta a fost tactica prim-ministrului spaniol Mariano Rajoy, care a recurs la instanţe de judecată şi forţe de poliţie pentru a încerca să blocheze planurile liderului catalan Carles Puigdemont.
Mariano Rajoy împreună cu Carles Puigdemont, mai 2017
Mariano Rajoy împreună cu Carles Puigdemont, mai 2017 (La Vanguardia/Àlex Garcia)

Procesul lung spre independenţa pretinsă de regiunea Catalonia, care a început în zilele lui Artur Mas, fostul lider catalan, a avut multe presupuse zile istorice de care nimeni nu-şi mai aminteşte. Dar, 1 octombrie 2017, indiferent de ce se întâmplă, se pare că va fi menţionată în cărţile de istorie. Astăzi s-ar produce conflictul instituţional între guvernul catalan (Generalitat de Catalunya) al lui Carles Puigdemont, care susţine că referendumul va avea loc, şi Guvernul lui Mariano Rajoy, care susţine că astăzi nu va avea loc nicio votare.

Cum s-a ajuns la acest punct de înaltă tensiune?

Cu un an în urmă, preşedintele catalan a profitat de dezbaterea privind chestiunea încrederii în Parlament pentru a modifica foaia de parcurs proiectată de predecesorul său, Artur Mas, al cărui plan iniţial era să organizeze alegeri în Catalonia. Ideea lui Puigdemont era să organizeze un referendum în toamna anului 2017 "cu sau fără aprobarea Guvernului central".

Pe Rajoy acest schimb de criteriu nu l-a luat prin surprindere. În aprilie 2016, Puigdemont s-a întâlnit cu preşedintele spaniol la Moncloa. Liderul catalan avea sub braţ o listă cu 46 de pretenţii, care, în cele din urmă, au rămas 45, de tip economic, politic şi social, plus una, cea a referendumului.

La acest punct, dialogul a stagnat. Viceprim-ministrul Soraya Sáenz de Santamaria a reiterat în mai multe ocazii că guvernul spaniol a început să lucreze imediat şi a găsit soluţii la aceste 45 de puncte, dar preşedintele catalan nu a vrut să asculte propunerile, deoarece referendumul era singurul care îl interesa. Conţinutul propunerilor guvernului spaniol la aceste 45 de solicitări nu au fost cunoscute.

Atât Rajoy, cât şi Puigdemont şi-au menţinut propria poziţie. Preşedintele spaniol era dispus să vorbească despre orice, cu excepţia referendumului care "se află în afara cadrului constituţional". Catalanul dorea doar să-i fie permis să organizeze o consultare pe care o vedea "de ne-renunţat". Cu toate acestea, au făcut o ultimă abordare în ianuarie, când a avut loc o întâlnire secretă în Moncloa, aşa cum a dezvăluit publicaţia La Vanguardia. Reuniunea nu a servit la armonizarea celor două poziţii.

Din acel moment, problema referendumului a monopolizat în totalitate viaţa politică a Cataloniei, dar nu atât de mult pe cea spaniolă. Guvernul central a încercat să dea puţin ecou planurilor lui Puigdemont şi a ales să apeleze la Curtea Constituţională pentru orice act care viza pregătirea consultării. În timp ce Catalonia îşi proiecta referendumul, Madridul trecea la alte subiecte, cum ar fi moţiunea de cenzură a lui Pablo Iglesias împotriva lui Rajoy sau alegerile din Partido Socialista Obrero Espanol (PSOE) unde Pedro Sanchez a ieşit victorios.

Aprobarea legii referendumului

Nici când publicaţia La Vanguardia a dezvăluit în luna mai că această consultare va avea loc pe 1 octombrie 2017 - lucru care a fost confirmat de preşedinte în iunie - nu a dispărut calmul care domnea în Moncloa. Guvernul central avea un plan foarte clar, constând în ideea de "acţiune, reacţie". Dacă Generalitat mişca ceva, guvernul ar fi răspuns întotdeauna cu "proporţionalitate" pentru a încerca să evite un conflict major. Această strategie se baza în principal prin recurgerea la Constituţie pentru orice mişcare făcută de Generalitat catalană care nu respecta legalitatea.

În luna august, interesul mass mediei a fost centrat pe atacurile teroriste din Barcelona, însă problema catalană s-a reactivat la începutul lunii septembrie, iar de această dată alarma a fost lansată de guvernul central spaniol, din Moncloa. La 6 septembrie, Parlamentul catalan a adoptat legea referendumului într-o sesiune parlamentară convulsivă. În aceeaşi noapte, Puigdemont şi consilierii săi au semnat decretul privind convocarea consultării. A doua zi, într-o altă sesiune, nu mai puţin vehementă, Parlamentul catalan a aprobat legea de tranziţie, care deschidea calea către Republica Catalană în cazul în care la urne va câştiga „da”.

În acele zile, guvernul central spaniol a câştigat puncte, deoarece performanţa grupului parlamentar Junts pel Sí a fost atât de neortodoxă încât a meritat criticile, care au sosit chiar şi din partea unor adepţi ai separatismului. Curtea Constituţională a suspendat aceste legi ale Parlamentului catalan. Unii primari ai partidelor care nu erau pentru independenţă au fost presaţi să deschidă secţiile de votare la 1 octotmbrie. De asemenea, în Barcelona a fost sărbătorită Diada, - ziua naţională a comunităţii catalone - care a demonstrat forţa independenţiei pe stradă, soluţionată fără incidente şi cu o evaluare guvernamentală destul de lejeră: "separatismul pierde din avânt".

Dar popularitatea lui Rajoy şi liniştea de pe străzi au fost de scurtă durată. Consiliul de Miniştri a intervenit în finanţele Generalitat pe 15 septembrie, după ce vicepreşedintele şi ministrul Economiei, Oriol Junqueras, a refuzat să prezinte guvernului central spaniol lista săptămânală a cheltuielilor, aşa cum a promis.

Această decizie a înfuriat Generalitat, dar lucrurile s-au complicat şi mai mult pe 20 septembrie, când Guardias Civiles a efectuat percheziţii în mai multe consilii şi a arestat 14 înalţi funcţionari guvernamentali prin ordin al instanţei. Guvernul central nu a avut prea mult de-a face cu acestea, deoarece hotărârea judecătorească a derivat dintr-o procedură iniţiată de VOX (Partidul Politic Spaniol) şi de avocatul Miquel Durán, în instanţa de judecată numărul 13.

Cu toate acestea, strada a explodat împotriva lui Rajoy şi a guvernului central. Au avut loc o serie de demonstraţii iar Garda Civilă a avut nevoie de câteva ore să poată părăsi sediul Ministerului Economiei, maşinile lor au fost distruse, studenţii s-au blocat în Universitatea Centrală din Barcelona, au fost proclamate greve şi manifestaţii etc.

În acel moment, Madridul a început să se teamă că situaţia le va scăpa de sub control şi procesul se va încheia într-un mod violent. Pentru a menţine securitatea, a prelua controlul şi a evita votarea, Ministerul de Interne a trimis trupe suplimentare de la Garda civilă şi de la Poliţia naţională a Cataloniei. Parchetul a ordonat ca Ministerul de Interne să-şi asume coordonarea forţelor de securitate, ceea ce a iritat Generalitat.

În ultima săptămână, nu a existat niciun armistiţiu. Buletinele de vot au fost confiscate, spaţiul aerian a fost parţial închis, au fost arestaţi primari care susţineau independenţa, Garda civilă a efectuat perchezii în Centre de Telecomunicacions i Tecnologia de la Informació (CTTI) pentru a preveni un posibil plan B care ar trece prin vot electronic. Dar, totodată, s-a văzut cum părinţi şi copii s-au blocat în şcoli sau cum Generalitat şi-a făcut publice urnele la doar două zile înainte de vot.

"Începe mambo"

Astăzi, 1 octombrie 2017, va fi o zi plină de incertitudini. Se votează sau nu se votează? Guvernul central, prin purtătorul de cuvânt al său, Íñigo Méndez de Vigo, a insistat sâmbătă că această consultare nu va avea loc. În paralel, Puigdemont a reiterat că va exista o consultare şi că rezultatul său va fi aplicat în conformitate cu prevederile Legii referendumului.

Toate acestea nu se vor termina astăzi dacă câştigă „da” şi, în conformitate cu această normă, Parlamentul catalan va declara independenţa. Dacă nu există buletine de vot, guvernul catalan ar putea să se folosească de aşa-numitul DUI, adică, declararea independenţei unilateral. La aceasta se va adăuga o grevă generală convocată de Generalitat începând de marţi.

Este posibil ca în această situaţie guvernul central spaniol să renunţe să apeleze la instanţe, iar Catalonia să devină autonomă. Nimeni nu ştie sigur ce se va întâmpla în aceste zile intense, pe care Candidatura d'Unitat Popular (CUP) le-a rezumat într-o formă foarte grafică: "Începe mambo".

Articolul de referinţă aici

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Externe