RBS devine prima bancă a Marii Britanii care aplică rate negative ale dobânzii
Într-o evoluţie de natură să afecteze marile companii şi care va genera, probabil, temeri şi în rândul clienţilor fizici, Royal Bank of Scotland a făcut un pas criticat de mulţi economişti la nivel global: a introdus rate negative ale dobânzii de referinţă.
Logo-ul băncii scoţiene Royal Bank of Scotland. (Captură Foto)
Recent, Royal Bank of Scotland a devenit prima bancă din Regatul Unit care a impus deponenţilor rate negative ale dobânzii. Dobânda negativă va fi aplicată deocamdată doar marilor companii – inclusiv manageri de fonduri mutuale şi fonduri de pensii – care deţin depozite în anumite valute, inclusiv euro.
Acest lucru presupune că RBS – din care guvernul britanic încă deţine un pachet majoritar de acţiuni de la salvarea financiară (bailout) a băncii în 2008 – va taxa de fapt aceşti clienţi pentru a le “împrumuta” depozitele.
Cu câteva săptămâni în urmă, RBS a anunţat peste un milion de companii mici că ar putea să fie de asemenea taxate pentru depozitele lor dacă Bank of England va trece cu rata dobânzii, care acum se află la .25%, în teritoriul negativ. Experţii avertizează că această ultimă mişcare a RBS va “declanşa alarma” în rândul micilor companii şi a clienţilor obişnuiţi. Este pregătită scena pentru o retragere masivă şi “de modă de veche” de numerar din bănci, dacă Bank of England va împinge rata dobânzii sub 0. Dată la care măsurile marii finanţe nu vor mai fi folositoare decât dacă sunt însoţite de controale de capital şi/sau interzicerea banilor lichizi.
Între timp în zona euro, din moment ce Banca Centrală Europeană a redus rata dobânzii în luna martie la -0,4%, băncile au plătit un total de aproximativ 2,64 miliarde de euro pentru a-şi păstra fondurile în depozitele celor 19 bănci centrale ale zonei euro.
În condiţiile în care bancherii central europeni ameninţă cu reducerea suplimentară a ratelor dobânzii, instituţiile financiare private explorează fezabilitatea evitării acestor taxe prin transformarea creditelor depozitate la banca centrală în bani lichizi şi depozitarea lor în instituţii nonbancare. Gigantul german de asigurări München Re aparent a început deja să depoziteze zeci de milioane de euro la “un preţ acceptabil”. În acelaşi timp, Commerzbank, cel de-al doilea creditor al Germaniei, ia de asemenea în considerare o opţiune similară.
Bineînţeles, orice mişcare semnificativă pentru a transforma rezervele bancare în numerar va submina obiectivul reducerii dobânzii de către Banca Centrală, deoarece deţinerea de rezerve bancare în numerar nu va răspunde la o schimbare a ratelor dobânzii, subminând eforturile băncii centrale de a stimula băncile să acorde credite suplimentare.
Mai semnificativ, dacă mişcarea de a transforma depozitele în cash se răspândeşte către publicul nonbancar, va fi afectat în scurt timp sistemul bancar de rezerve fracţionare.
Iar acesta este adevăratul motiv pentru care economişti proeminenţi ai establishmentului au pornit Războiul împotriva Cash-ului. Prin eliminarea banilor lichizi, ei urmăresc să evite păstrarea banilor lichizi, în afara sistemului bancar convenţional. În plus, eliminarea banilor lichizi ar păstra şi întări aşa numitul “mecanism de transmisie” al politicii monetare, al cărui element central este creditarea bancară pe baza mecanismului de rezervă fracţionară, care creează noi depozite şi fonduri din nimic, devalorizând monedele.
