Prună sare în apărarea ministrului Sănătăţii: E periculos şi trebuie doborât până nu strică de tot cutumele locale ale micii înţelegeri

Raluca Prună, fost ministru al Justiţiei, ia poziţie public în apărarea ministrului Sănătăţii, Victor Costache, după ce PSD i-a cerut acestuia să demisioneze pe motiv că ar fi în conflict de interese pentru că operează, în weekenduri, într-o clinică privată.

Cum şi parte din opinia publică şi din presă s-a raliat criticilor aduse de PSD lui Costache, Prună atrage atenţia că Victor Costache e un medic curajos care a ales să se întoarcă în ţară deşi putea opera oriunde în lume şi că a acceptat o funcţie de ministru în ţara nosocomialelor şi a găştilor medicale care fac ce vor.

Reamintim că atacurile la adresa lui Victor Costache au început după ce acesta a propus o reformă în domeniul Sănătăţii, reformă, practic o ordonanţă privind liberalizarea programelor de sănătate care va da posibilitatea românilor să-şi aleagă spitalul/clinica, fie că este de stat sau că este privată. Lui Costache i s-a reproşat că vrea să favorizeze privaţii, drept argument fiind adus faptul că ministrul operează în weekenduri la Polisano.

Redăm postarea Ralucăi Prună:

Avem un chirurg. Victor Costache. Care după ce studiază în România, profesează 10 ani în Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Scoţia, Germania şi în Quebec. Apoi decide să se întoarcă în România. Mai decide, după o vreme, să accepte să fie ministrul sănătăţii. Moraliştii de serviciu încep să îl atace că profesează gratis (mă rog, pe un contract cu valoare minimă că altfel nu permite legea noastră), în timpul liber. De neacceptat, urlă câinii de serviciu. Halucinant şi nu trebuie să rămână nepedepsite nici întoarcerea acasă, nici acceptarea funcţiei de ministru al sănătăţii în ţara nosocomialelor, a găştilor medicale care fac exact ce vor, a mult prea potentei Case de Sănătate stat-în-stat, cu preţuri decontate în spitale mizere la nivel de top în orice alt stat funcţional.

Pentru mine cazul ministrului, chirurgului Costache este un caz test.

1. Test pentru toate partidele, inclusiv cele cu ‘oameni noi’ şi ‘politică altfel’, care de-a lungul anilor au promis de la 25 de mii de euro (PSD Geonă) la scutiri de taxe (USR Barna) tot ce se putea imagina pentru românii care se întorc acasă. Nu e clar ce români. Probabil nu cei care au o profesie şi au făcut performanţa în pribegie şi nu cei care nu vor vota orbeşte niciun politician care promite chestii discriminatorii numai pentru voturi obţinute uşor. Chirurgul Costache nu intră în nicio categorie care să folosească micului politician dâmboviţean, care vede numai până la următoarele alegeri şi nu se dă plecat nici când pierde lamentabil căci se crede un fel de Mesia local. Ce îi oferă patria lui Victor Costache? Mai nimic, căci în afară de premierul care l-a numit niciun politician cu întoarcerea diasporei în discurs şi oferte mirobolante pentru cei care nu se întorc niciodată nu a deschis gura să spună nimic despre ridicolul atacului la chirurgul Costache. USR (că PSD nu mă interesează) putea ieşi prin Dan Barna să spună ca susţine neimpozitarea celor 200 lei pe operaţie pe cord deschis făcută de Costache cel reîntors acasă. Şi că invită şi alţi chirurgi, cercetători, jurişti, chimişti, fizicieni, matematicieni, patiseri şi şoferi să vină acasă pentru exact aceleaşi avantaje. A fost însă tăcere, ca atunci când inviţi o rudă mai deşteaptă la masa, dar speri din tot sufletul să nu vină că nu poţi susţine conversaţia.

2. Test pentru presă, aceea cică încă frecventabilă, care atacă nemilos şi aruncă cu conflict de interese acolo unde nu există niciun conflict. Există numai pasiunea cuiva pentru meseria de bază: nu de ministru, ci de chirurg. Şi asta nu încape în categoriile cu care operează presă de atac la comandă. Şi nici nu aduce publicitate său satisfacţia investitorilor dependenţi de bucuriile chiolhanurilor locale.

Mă întreb ce ar vrea presa care îl atacă pe Costache pentru ministerul Sănătăţii? Şi politicienii care tac vinovat? Un tractorist despre care să fim siguri că nu operează în week end ca să nu încalce înaltele standarde morale din România şi să nu între, doamne fereşte, în vreun conflict de interese care să strice brandul României de cea mai curată ţara când e vorba de ce trebuie să facă vecinul? Sub sancţiunea maximă a morţii / omorârii caprei dacă nu se conformează. Vrea presa moralistă din România un medic de duzină dependent de încrengăturile de castă din medicina românească pe care aceeaşi presă le denunţă? Până acum presa asta moralistă ne induce în deşanţ ideea că nu e bun un chirurg care a operat 10 ani în ţări funcţionale. Nu e bună nici experienţa lui şi nici el, că vine cu idei de import şi ne strică feng shui’ul de capitalism cu idei socialiste şi apucături sovietice. Nu e bun că promovează ideea spitalului privat în România care să concureze spitalul de stat captiv pe bani mulţi, atât de mulţi că numai Casa de Asigurări de Sănătate ştie câţi şi nu ne spune că să nu murim pe loc şi să piardă plătitori pentru nimic la cea mai mare afacere de corupţie din România: sănătatea. Mai vrea chirurgul acesta Costache să reducă din cheltuieli pentru intervenţii în alte state ale Uniunii pe formularul E112, pe bani mult mai mulţi decât dacă intervenţia se face în România în sistemul privat. Şoc, groază! E deci periculos Costache şi trebuie doborât până nu strică de tot cutumele locale ale micii înţelegeri.

Şi acest atac vine exact după ‘consensul’ în societatea noastră egalistaristă că justiţia socială începe cu magistratul care nu merită pensia pe care jandarmul care gazează şi învârtitorul de hârtii din sistemul militar le merită pe deplin.

Eu nu pricep nimic. Nu pricep ce ţară vrem şi ce opţiuni facem. Şi nu pricep ce ofertă politică există pentru o ţară funcţională. Până acum am priceput că singurul proiect de ţară e aruncarea cu bani în creşteri nesustenabile de salarii şi pensii care sunt susţinute numai de cei cu orbul găinii şi indiferenţa faţă de copiii care vor rămâne să plătească dezmăţul cu lăutari al intratului cu capul în zidurile realităţii.

Din cazul Costache înţeleg numai că vorba veche cum că nimeni nu e profet în propria ţara e ca niciodată mai adevărată. Vrem reformă, dar să nu doară, suntem în noroi până la gât dar ştim noi singuri cum să ieşim din el, cândva când va fi mai profitabil pentru noi. Costache e suspect că, pe lângă funcţia publică pe care dacă o faci onest şi ai o profesie o faci în pierdere, îşi face gratis profesia cea mai nobilă, de medic, în week end. Dar dăm din gură ipocrit cu diaspora pe care o aşteptam acasă cu pâine şi sare. Aşa va fi primit oricare, exact precum Victor Costache - la proporţiile cuvenite, că nu toţi ajungem miniştri. Diaspora zilele acestea e chirurgul Costache căruia îi doresc să nu fie dezamăgit. Există o ţară paralelă cu politică dâmboviţeană şi presa pe comandă care îi admiră performanţa dovedită înainte de reîntoarcerea acasă. Restul e gargară locală, provincială, pentru bani de publicitate sau pentru voturi când avem nevoie de diaspora. În realitate, ne pasă de diaspora şi ce poate aduce înapoi acasă, în general de reforma autentică în România, cam cât ne pasă de negrul de sub unghie în ţara europeană cu cel mai mic consum de săpun pe cap de locuitor.