Procurorii au publicat rechizitoriul din Dosarul Revoluţiei. Iliescu şi camarila au cerut intervenţia URSS

Ion Iliescu
Ion Iliescu (Epoch Times România)

La mai bine de 32 de ani de când români curajoşi şi-au dat sângele pentru a scoate ţara din dictatură şi comunism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a publicat, marţi, pe pagina de internet a instituţiei, rechizitoriul din dosarul „Revoluţiei”.

Din rechizitoriu reiese - printre altele - că, aşa cum s-a scris în presă de-a lungul vremii, există probe că Ion Iliescu, cel care avea să devină primul preşedinte postdecembrist al României, a cerut intervenţia URSS în ţara noastră.

"Probatoriul administrat a relevat că pe tema intervenţiei militare din partea URSS s-au purtat discuţii la vârful decizional al CFSN, existând probe că o astfel de intervenţie a fost solicitată la 23 decembrie 1989 de către Iliescu Ion şi generalul Militaru Nicolae, adică tocmai de către liderii 'grupului Iliescu'.

Martorul M.D (declaraţie de martor, 28.03.2017, vol.I – Declaraţii, f.259-262) a spus: 'În decembrie 1989, aveam gradul de colonel şi eram şeful Biroului Special al Marelui Stat Major al Armatei Române, care realiza cooperarea pe linie militară între marile state majore ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia (...)

La 23.12.1989, în jurul orelor prânzului, am fost chemat în cabinetul ministrului de gen. Eftimescu. În cabinet se aflau gen. Eftimescu, Ion Iliescu, Petre Roman, gen. Militaru şi alte 6-7-8 persoane. Gen. Eftimescu mi-a ordonat să fac legătura telefonică cu gen. Moiseev şi după ce am obţinut legătura mi-a ordonat să transmit următoarele: 'S-ar putea conta pe un eventual ajutor militar sovietic împotriva teroriştilor?'.

Moiseev a răspuns următoarele: 'O asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor român şi sovietic'. Cu aceasta, convorbirea a luat sfârşit, iar eu am ieşit imediat din birou (...) După aproximativ 2-3 ore, în sediul ministerului a venit gen. Guşă, şeful Marelui Stat Major, care mi-a dat ordin să mă prezint din nou la cabinetul ministrului, iar eu m-am conformat.

În birou se aflau aceleaşi persoane ca la prima discuţie, plus gen. Guşă. Acesta din urmă mi-a ordonat să fac din nou legătura cu gen. Moiseev, am făcut legătura, iar gen. Guşă mi-a dat ordin să transmit următoarele: 'În calitate de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, eu, gen. Guşă, nu am solicitat şi nu voi solicita ajutor militar sovietic'.

Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice (Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt. Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. La nivelul anului 1989, Codul Penal în vigoare stabilea că este infracţiunea de Trădare 'Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima ori ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupării militare străine'.

Pedeapsa pentru trădare era cea capitală sau închisoarea de la 15 la 20 de ani", se arată în rechizitoriu.

În document se mai arată că la scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.

Rechizitoriul integral poate fi citit aici.