"Povestea Lotusului"
Într-o ţară frumoasă şi îndepărtată, în care tăcerea răsună precum cea mai magică muzică, iar aerul este mai dulce decât mierea, se află un Lac Magic. Pe suprafaţa azurie a apei, pe tulpini subţiri dar puternice, în fiecare dimineaţă se deschid lotuşi minunaţi, salutându-se unul pe altul şi lumea din jur. Fiecare dintre ei este superb şi unic în felul său: albi, roz, roşii şi chiar galbeni şi albaştri, iar Lacul Magic le reflectă cu plăcere imaginile în apa sa. Într-o zi, pe lac s-a întîmplat următoarea poveste ...
Un Lotus imaculat, extraordinar de frumos, a început o conversaţie cu micuţele sale seminţe, care se maturizaseră în buzunăraşul din mijlocul florii: "Copilaşii mei dragi! Iată şi voi aţi crescut destul de mari şi este timpul să porniţi la drum. Vă aşteaptă o călătorie complicată şi periculoasă, la sfârşitul căreia fiecare dintre voi va putea deveni la fel de frumos ca toţi locuitorii Lumii noastre. Însă nu toţi veţi reuşi să parcurgeţi toată calea şi să vă întoarceţi acasă. Ascultaţi-mă cu atenţie. În fiecare din voi sunt ascunse trei comori de nepreţuit. Dacă într-un moment de pericol vă veţi aminti asta, veţi putea trece orice încercare. Cele trei comori sunt Adevăr, Bunătate, Toleranţă. În lume nu există nici o situaţie din care ele nu v-ar ajuta să ieşiţi. Ascultaţi-mă şi mai atent acum... " şi Lotusul şi-a continuat în şoaptă ultimele instrucţiuni pentru micuţele sale seminţe. În cele din urmă, el a mai adaugat: "Eu am încredere în fiecare dintre voi şi vă voi aştepta acasă, pe Lacul Magic.
Seara, buzunăraşul cu seminţe s-a aplecat deasupra apei şi toate seminţele au căzut în apele Lacului Magic. Una dintre seminţe se grăbea mai tare decât celelalte. Ea se întreba tot timpul: "De ce a spus Lotusul Mare că drumul va fi dificil, doar apa este curată şi transparentă, uite, chiar şi soarele poate fi văzut. (Sămânţa micuţă era prea lipsită de experienţă ca să ştie că a cădea este mult mai uşor decât a urca). Cu cât Sămânţa se scufunda mai mult, cu atât apa devenea mai întunecată, până când s-a amestecat cu totul cu noroi şi mâl. "Vai-vai-vai!", a strigat Sămânţa, "aici nu se vede nimic!" Însă continua să se scufunde tot mai adânc şi mai adânc în noroiul de sub apă, până când, în sfârşit, coborârea a luat sfârşit. Sămânţa, de frică a închis ochii.
După un timp a îndrăznit să deschidă un ochi şi apoi pe al doilea, în jur nu se vedea absolut nimic. "Ei bine, şi unde să merg acum, unde este casa mea, cum să mă întorc?" Ca răspuns la întrebarea sa, Sămânţa auzi un sunet straniu. Ceva întunecat şi lung se apropia foarte repede de ea. În curând, Sămânţa a reuşit să vadă o creatură care semăna cu un crocodil imens, cu corpul acoperit cu spini. Pe spatele monstrului era scris numele său, dar în întuneric nu se putea citi. "Sămânţă mică - a rostit înfricoşător fiinţa - eu te-am aşteptat. Te aşteaptă o nouă viaţă şi eu sunt dispus să îţi dau un sfat preţios. În viaţă există tot felul de situaţii. Uneori, cineva ar putea să te împingă accidental (pentru că aici este foarte întuneric), sau sub influenţa unei dispoziţii rele (iar locuitorii lumii noastre au tot timpul dispoziţie proastă) să îţi spună cuvinte jignitoare. În niciun caz să nu laşi asta fără pedeapsă! Răspunde-i înapoi dublu, triplu, loveşte-l o dată aşa cum trebuie, astfel încât ceilalţi să ştie cum stau lucrurile".
Creatura misterioasă îşi continua discursul său scârţâit. Speriată, Sămânţa se gândi: "Poate că aşa şi trebuie. Altfel cum să supravieţuieşti în acest loc oribil?" Dar şi-a amintit imediat cuvintele Lotusului Mare şi a început să reflecteze: "Dacă voi urma sfatul monstrului, voi rămane pentru totdeauna în acest loc murdar şi voi arăta la fel de groaznic".
Monstrul continua să se apropie încet. Dacă Sămânţa ar fi acceptat măcar una din ideile sale, crocodilul ar fi avut tot dreptul să muşte o bucăţică din ea - în această lume nimeni nu oferă ceva fără plată, nici măcar un sfat. În acest caz, pentru Sămânţă ar fi devenit imposibil să se întoarcă şi să se transforme într-o floare frumoasă deasupra Lacului.
"Din orice situaţie se poate ieşi! Orice situaţie are o soluţie!" - repeta Sămânţa şi, deodată, şi-a adus aminte despre cele trei Comori. Acesta şi era secretul principal al Lotusului Mare: Întotdeauna să ţii minte că în adâncul tău sunt ascunse cele trei Comori strălucitoare şi puternice: Adevăr, Bunătate şi Toleranţă. În aceeaşi clipă, ceea ce este mai corect şi necesar îţi va veni în ajutor. Şi atunci s-a întâmplat un miracol! Imediat ce Sămânţa nu a mai dorit să fie de acord cu sfaturile rele ale monstrului, o strălucire fermecătoare a învăluit-o şi Bunătatea, ca o stea strălucitoare, a luminat totul în jur. Sămânţa a avut timp pentru a citi ce era scris pe spatele fiarei: RĂUL. O forţă puternică asemenea unui leagăn uriaş a aruncat-o pe micuţă în sus. Când lumina s-a stins treptat, în jurul său a apărut o lume complet diferită. Lumea Întunericului Absolut era deja foarte departe şi o nouă Lume Obscură o înconjura acum.
Aici era un pic mai multă lumină şi mai uşor de respirat. Sămânţa s-a uitat în jur şi a observat: "Mi-au apărut deja două petale! Ura! Mă transform într-o floare adevărată!
Dar era prea devreme să se bucure. Din întuneric se apropia o broască hidoasă. Ea păşea cu atenţie cu picioarele sale peste mâlul lipicios şi mormăia: "Te salut în lumea noastră! Regulile pe care le avem aici sunt simple. Fiecare pentru sine. Nu trebuie să ajuţi pe nimeni. Să-ţi protejezi doar propriile interese în orice situaţie. Iar în acest scop poţi spune şi minciuni. Ai făcut ceva rău - dă vina pe ceilalţi; dacă împarţi dulciuri fă-o aşa: ţie cinci părţi, celuilalt - una...".
Sămânţa o examina cu ochii larg deschişi pe creatura care spunea aceste lucruri ciudate. Ce rostea era atât de diferit de ceea ce i-a învăţat Lotusul Mare pe Lacul Magic! De această dată gândul salvator despre cele trei Comori a venit mai repede, pentru că micuţa nu intenţiona deloc să rămână în lumea obscură, să trăiască conform normelor ei şi să semene cu locuitorii acesteia. În aceeaşi clipă steaua strălucitoare Adevăr a învăluit-o pe Sămânţă cu un voal de protecţie şi cu forţă a împins-o în sus. A avut timp doar să citească inscripţia de pe spatele broaştei - MINCIUNA.
În acest moment călătoarea noastră a nimerit în Lumea Tulbure, unde şi-a putut mişca fericită toate cele şase petale! Da, da, acum ele au devenit de trei ori mai multe! Pentru că, cu fiecare victorie, floarea creştea şi se făcea mai puternică. Undeva departe se întrezăreau razele soarelui.
Dar încercările nu luaseră sfârşit.
În depărtare se arăta un vierme dezgustător, care arăta ca un şarpe gros. El se târa încet, examinând şi studiind lotusul mic, de parcă voia să afle unde este punctul slab al acestuia. Viermele era mai viclean decât ceilalţi locuitori ai Lumii Întunericului Absolut şi ai Lumii Obscure, deşi mult mai slab. Vocea îi era moale şi insinuantă: "Eşti norocos, Lotusule mic - acum poţi să te numeşti aşa. Lumea noastră este foarte liniştită, nu există nici vânt, nu e nici prea întunecată. Regulile sunt simple şi plăcute. În primul rând, dacă nu doreşti să faci nimic, atunci nu trebuie nici să înveţi si nici să te străduieşti, poţi să ocoleşti orice dificultate. În al doilea rând, nu avem nevoie nici de prieteni, altfel vom fi nevoiţi să le suportăm uneori dispoziţiile proaste sau să îi ajutăm în situaţii dificile. În al treilea rând, dacă cineva îţi spune ceva neplăcut, nu te abţine, spune-i cele mai rele lucruri care îţi vin în minte... ".
Desigur, este foarte tentant tot timpul să stai pe spate şi să nu faci nimic, însă astfel nu vei afla nimic interesant şi nu vei învăţa nimic. Şi pe lîngă aceasta te plictiseşti să fii mereu singur - este atât de îngrozitor. Nu, nu, nu! Am în mine totul ca să ies din această lume noroioasă şi plictisitoare. Micuţul Lotus avea dreptate, cea de-a treia comoară era gata să îi vină în ajutor. Steaua Toleranţa creştea rapid în inima lui, până când strălucirea ei l-a învăluit pe micuţ şi a început să-l ridice. Viermele pe nume Lenea se micşora rapid în dimensiuni, până când a rămas undeva departe jos, iar lumina soarelui devenea tot mai puternică şi apa devenea tot mai transparentă. Treptat lumina s-a stins, însă tânărul Lotus nu mai avea nevoie de ajutor suplimentar. El devenise mai puternic şi tulpina care îi sprijinea floarea creştea tot mai repede şi mai încrezător. Lumile Întunecoasă, Obscură şi cea Tulbure rămăseseră la fund. Să parcurgă Lumea Transparentă era foarte uşor şi plăcut, deoarece soarele o încălzea şi o lumina cu razele sale de aur.
Acum hotarul dintre apă şi aer rămăsese în urmă, iar tânărul Lotus, care mai ieri era doar o mică sămânţă, s-a ivit pe suprafata Lacului Magic.
Bine ai venit acasă! - a auzit vocea Lotusului Mare, cel pe care îşi dorea cel mai mult să-l vadă tânărul călător în timpul încercărilor sale şi al cărui sprijin invizibil îl simţea permanent. - Acum ai devenit puternic şi atât de frumos, îi vei putea sprijini pe ceilalţi cu puterea ta şi o să-i bucuri cu perfecţiunea frumuseţii tale".
Tânărul Lotus şi-a privit reflecţia în apă... şi a văzut o floare superbă, cu petale transparente şi strălucitoare.
În jur se iveau tot mai mulţi lotuşi. Fiecare dintre ei îşi parcursese cu brio călătoria şi adusese în lume o frumuseţe unică. Dacă te uiţi mai atent în jurul tău, toţi te privesc pe TINE cu mare speranţă, de parcă ar dori să îţi spună: Urmează-ţi şi tu calea cât mai bine!
