Poluarea din mările lumii trebuie să se diminueze, susţine un biolog

Un copil merge pe plaja acoperită cu alge în Cap Coz în Fouesnant, Franţa, septembrie 2011.
Un copil merge pe plaja acoperită cu alge în Cap Coz în Fouesnant, Franţa, septembrie 2011. (Fred Tanneau / AFP / Getty Images)

Stockholm, Suedia - Algele sufocă Marea Baltică şi alte 540 de sisteme de coastă din întreaga lume.

În ultimul deceniu, aria considerată "zonă moartă" a crescut de la 22 la sută la 28 la sută în Marea Baltică, care se învecinează cu Suedia, Finlanda, Germania, Polonia şi alte naţiuni din Europa de Est.

Aceasta este o tendinţă comună în corpurile de apă de coastă din toată lumea: scurgerile de îngrăşăminte chimice agricole hrănesc algele, până când acestea consumă tot oxigenul necesar vieţii marine.

"Zonele moarte sunt în creştere în Marea Baltică, în primul rând din cauza unui proces numit eutrofizare", explică Pauli Merriman, director de programe la World Wildlife Fund (WWF). "Acest lucru se întâmplă atunci când excesul de îngrăşăminte, cum ar fi azot şi fosfor, este transportat din pământ în mare."

Îngrăşămintele hrănesc şi sporesc dezvoltarea algelor, care nu numai că afectează turismul în mod negativ prin murdărirea mării, dar consumă şi oxigen în cantităţi atât de mari încât mările nu le pot susţine.

Agricultura cauzează cea mai mare parte a scurgerilor de îngrăşăminte, dar şi un sistem defectuos de gestionare a apelor uzate duce la eutrofizare.

Profesorul emerit Bob Diaz de la Institutul de Ştiinţe Marine din Virginia, un expert de renume când vine vorba de zonele moarte, este co-autor al unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind mediul, intitulat "Lumea noastră plină de îngrăşăminte", care a fost publicat la sfârşitul lunii februarie.

"Am identificat 540 de sisteme de coastă în toată lumea care suferă din cauza poluării cu îngrăşăminte şi nivelului scăzut de oxigen, alte 220 de zone provocând îngrijorare", a declarat Diaz, în conformitate cu un articol publicat pe site-ul Institutului de Ştiinţe Marine din Virginia. "Paşii spre fabricarea şi utilizarea cu mai multă înţelepciune a compuşilor azotului, reprezintă componente critice ale oricărei încercări serioase de a restabili starea de sănătate a apelor de coastă şi a vieţii lor marine."

Diaz citează recuperarea cu succes a 60 de zone unde a fost implementată "o dietă fără poluare". El a spus că acest succes este de bun augur pentru cel mai lat estuar din America, Chesapeake Bay; Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA limitează în prezent cantitatea de azot şi fosfor care poate intră în estuar.

Unele forme de viaţă marină sunt versatile şi pot pleca din zonele în care nivelul de oxigen este scăzut – altele pur si simplu mor atunci când oxigenul este epuizat.

"Organisme diferite au niveluri diferite de toleranţă", a explicat Cecilia Lundblad de Agenţia suedeză pentru Protecţia Mediului. "Dar un nivel de aproximativ 2 miligrame pe litru de apă este considerat limita pentru majoritatea speciilor", a explicat ea.

"Dar epuizarea oxigenului nu se datorează doar eutrofizării", a spus Merriman. "Aceasta este cauzată şi de caracterul sensibil al mării."

Marea Baltică este o mare relativ închisă, cu un schimb lent de apă. Zonele care au o aprovizionare mai mică cu apă şi un nivel ridicat de poluare cu îngrăşăminte sunt mai sensibile la epuizarea oxigenului.

În anii 1960, apele din capătul sudic până la întinderile nordice ale Golfului Botnic erau pline de cod. Astăzi, pescarii de cod găsesc acest peşte doar în partea de sud a Mării Baltice. Speciile cele mai sensibile de peşte, cum ar fi cod, merlan şi cambulă, sunt primele care dispar.

"În situaţia actuală, lipsa de oxigen este atât de mare încât mai rău nu se poate", a declarat Bertil Hakansson, director de gestionare a resurselor marine de la Agenţia suedeză pentru mediul marin şi gestionarea apelor. "Cu toate acestea, încă există riscul ca, dacă şi mai mult fosfor va fi eliberat în zonele care au acum puţin oxigen, [aceste zone] să rămână în întregime fără oxigen."

Ţările semnatare ale Convenţiei de la Helsinki au un plan comun de acţiune pentru mediul din Marea Baltice şi pentru oprirea eutrofizării. Scopul lor este realizarea unui echilibru ecologic bun până în 2021.

"Schimbul de apă dintre Marea Nordului şi Marea Baltică nu poate fi controlat, dar el poate fi considerat 'plămânii' Mării Baltice", a spus Maria Laamanen, secretar al Comisiei Helsinki. "Cea mai eficientă măsură ce poate fi luată este reducerea aportului de îngrăşăminte în mare pentru a micşora cantitatea de alge şi descompunerea materiei organice."

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință