Plăcile continentale nu sunt atât de rigide cum se credea în trecut
Oceanul Pacific, văzut din satelit (NASA)
Plăcile tectonice care domină ”Cercul de Foc” al Pacificului ar putea să nu fie atât de rigide aşa cum presupuneau mulţi oameni de ştiinţă în trecut.
Un studiu sugerează că răcirea litosferei – stratul cel mai exterior al Pământului – face ca unele secţiuni din placa continentală a Pacificului să se contracteze orizontal la rate mai mari decât ale celorlalte plăci, ceea ce cauzează deformarea acesteia.
Efectul este cel mai pronunţat în părţile cele mai tinere ale litosferei – cu o vechime de 2 milioane de ani sau mai puţin – care formează o parte din fundul Oceanului Pacific.
Oamenii de ştiinţă prezic că rata contracţiei este de 10 ori mai rapidă în părţile mai vechi, care au fost create acum 20 de milioane de ani, şi de 80 de ori mai rapidă în părţile foarte vechi ale plăcii continentale, care au fost create în urmă cu 160 de milioane de ani.
Plăcile tectonice care acoperă suprafaţa Pământului, incluzând fundul mării, sunt în mişcare constantă; ele alunecă imperceptibil pe mantia vâscoasă de dedesubt, conform teoriei general acceptate la acest moment. De-a lungul timpului, plăcile alunecă şi se ciocnesc una de altă, formează munţi, rifturi, crevase şi alte caracteristici geologice.
Plăcile nu sunt rigide
Noile greşeli de calcul au arătat că placa Pacificului se deplasează de placa Nord Americană puţin mai mult – aproximativ 2 milimetri pe an – decât documenta teoria plăcilor rigide. În total, placa se deplasează în nord-vest cu aproximativ 50 de milimetri pe an.
”Prezumţia de bază a teoriei plăcilor tectonice este că acestea sunt rigide, dar studiile pe care eu şi colegii mei le-am făcut în ultimele decenii arată că această apreciere este numai o aproximaţie - plăcile nu sunt rigide”, a declarat Richard Gordon, un profesor de geofizică de la Universitatea Rice. ”Ultima noastră contribuţie este să specificăm sau să prezicem natura şi rata deformării pentru întreaga placă Pacifică”.
Cercetătorii suspectau deja că răcirea joacă un rol, după ce au observat că cele 25 de plăci mici şi mari care formează crusta Pământului nu se îmbină atât de bine cum presupunea în teoria ”modelului rigid”. Aceştia ştiau de asemenea că litosfera cu o vârstă de 2 milioane de ani era mai maleabilă decât litosfera întărită, care ajungea la o vechime de 170 de milioane de ani.
”Am arătat cu cinci ani în urmă că rata contracţiei orizontale este invers proporţională cu vârsta fundului mării”, a declarat acesta.
