Pisica Albastra de Rusia

Albastra de Rusia
Albastra de Rusia (Facebook)

Creaturi misterioase, născute parcă din învăluiri de ceaţă, de o frumuseţe rară, cu blana albastru fumuriu - argintie contrastând izbitor cu verdele de smarald al ochilor, pisica Albastra de Rusia a devenit cunoscută în întreaga lume sub diferite denumiri: pisicile de Malta, Arhanghelii albastri, Străinele albastre, Spaniolele albastre, pisicile ruseşti cu blană scurtă.

Pentru că ne place să-i informăm corect pe cei interesaţi de această pisică minunată, vom relata în cele ce urmează un scurt istoric al rasei, cuprinzând: origini, mituri, controverse, recunoaşterea oficială a rasei, salvarea rasei după al doilea război mondial.

Originea pisicii Albastra de Rusia

Frumoase legende spun că luptătorii cazaci obişnuiau să pornească la atac, în galopul lor nebunesc, purtându-şi pisicile albastre agăţate cu ghearele pe spinare.

Inteligenţa şi frumuseţea acestei pisici a făcut-o preferata ţarilor, ţarinelor şi a familiilor aristocrate. Astfel, în letopiseţe sunt menţionaţi ca pasionaţi posesori sau chiar crescători de pisici din această rasă: Petru cel Mare, Nicolae I, Ekaterina a-II-a.

Tot din folclorul rus aflăm că Albastrele de Rusia au fost dăruite demnitarilor din întreaga Europa. Alte credinţe populare susţin că rasa s-a extins în trecut spre vest, în Scandinavia, unde a cucerit inimile vikingilor.

Una dintre vechile legende ruseşti povesteşte că la naşterea unei prinţese au venit şapte zâne pentru a-i oferi fiecare câte un cadou. Prima a dăruit-o pe micuţa prinţesă cu un spirit neînfricat, a doua i-a dat o inimă loială, a treia i-a predestinat că va fi toată viaţa ei suplă şi frumoasă, a patra i-a ursit că fiecare mişcare a ei va fi plină de graţie şi vrajă, a cincea a spus că va purta numai argint, mătase şi catifea, a şasea zână i-a făcut cadou două smaralde mari şi strălucitoare, iar a şaptea i-a ursit prinţesei că va găsi prieteni peste tot în lumea largă. S-a întâmplat însă, din păcate pentru micuţa prinţesă, ca zânele să fie foarte tinere şi lipsite de experienţă şi în loc să lase darurile lângă copilă, le-au pus în coşuleţul de lângă patul ei, unde stătea ghemuită o pisicuţă - ea fiind în final beneficiarul acestora. Aşa explică folclorul rus deosebita frumuseţe şi caracterul excepţional al albastrelor de Rusia.

Oraşul ei natal este considerat portul rusesc Arhanghelsk, situat la 247 km de cercul arctic (de aici şi o denumire a pisicii din această rasă: "pisica Archanghel").

Se presupune că primele pisici Albastre de Rusia au fost aduse în Anglia şi Nordul Europei prin 1860 de către marinarii britanici. Prima apariţie publică a acestei rase a avut loc în 1875 la Crystal Palace din Anglia, sub numele de Archangel Cat. Până în 1912 a fost încadrată în clasa pisicilor albastre, ulterior primind o grupă separată.

În timpul celui de al-II-lea război mondial, a existat pericolul de distrugere fizică a rasei. Crescătorii din Olanda, pentru a salva pisicile, le-au evacuat de pe teritoriile ocupate în Anglia, SUA şi în alte ţări. După război, în Rusia nu s-a mai ocupat nimeni de creşterea frumoasei şi gingaşei feline. În Marea Britanie, felina era foarte apreciată, astfel că au fost create condiţii pentru păstrarea şi îmbunătăţirea acesteia.

În încercările de a salva rasa, un grup de crescători britanici (albastrele din Marea Britanie aveau în general ochii chihlimbarii) şi scandinavii (albastrele din Scandinavia aveau în general ochii verzi) au apelat la încrucişări cu Siameze blue point, consecinţa fiind câştigul în eleganţă şi revenirea la culoarea verde a ochilor şi în Marea Britanie. Blana albastră, strălucirea de mătase fiind mai bine pusă în valoare.

Se spune că pentru salvarea rasei s-a depus o activitate similară cu cea depusă pentru operele de artă.

Controverse privind originea pisicii Albastra de Rusia

Ingeborg Urcia, un mare iubitor de pisici, a scris o istorie bine documentată a rasei Albastra de Rusia, lucrare în care autorul susţine că nu există absolut nici o dovadă care să ne determine să credem că aceste feline ar fi fost vreodată favoritele ţarilor . "Există chiar şi în prezent câteva dispute în privinţa originii ruseşti a Albastrelor de Rusia, deoarece argumentele pledează pentru ipoteza conform căreia pisicile ar fi originare din regiuni situate mult mai la nord." (Ingeborg Urcia)

Alţi scriitori - precum Frances Simpson, autor al cărţii "Pisicile şi totul despre ele", publicată în 1903 - au ridicat întrebări adiţionale despre "îngerii albaştri" din Arhangelsk. Simpson scria următoarele: "cele mai importante autorităţi în domeniu par să fie de acord asupra faptului că Albastra de Rusia nu este o rasă distinctă, motiv pentru care au şi încadrat-o, când vine vorba de expoziţiile noastre, printre varietăţile feline britanice cu blană scurtă". (Rasa a primit această încadrare până în 1912, an după care a fost transferată în cadrul clasei pisicilor albastre de tip extraneu).

Dorothy Champion, cea care a scris "Cartea pisicii pentru toţi" (1909), spunea: "În Anglia, Albastrele cu blana scurtă - ţinute de obicei numai în scopul de a fi prezentate la expoziţii, nefiind nici pe departe atâtea exemplare încât să ajungă animale de companie - sunt numite Malteze".

Recunoaşterea rasei: pisica Albastra de Rusia

În anul 1871, Albastra de Rusia a fost expusă pentru prima dată la Crystal Palace, în Londra şi a participat în aceeaşi clasă cu Chartreux, British Shorthair şi Korat.

În anul 1912, grupul pisicilor albastre a fost scindat în două categorii: exemplare de talie mare (de tipul British Shorthair) şi exemplare de talie mică (cum este Albastra de Rusia).

Denumirea ei pentru englezi, era oricare din următoarele: pisica Archanghel, Albastra malteză, Albastra spaniolă, Străina Albastră, pisica rusească cu blana scurtă.

În anul 1893, o industriaşă din Anglia a luat o pereche de asemenea pisici din Arhanghelsk, şi a început, prin selecţie, creşterea acestei rase.

Anul 1912 aduce, prin strădaniile crescătorilor, primul standard pentru această rasă, mai puţin impunătoare, dar mai elegantă decât celelalte rase albastre. Denumirea devine "Foreign Blue", pentru a o deosebi de pisica Albastra britanică.

În 1939, pisica Albastra de Rusia (Russian Blue), a fost înregistrată oficial în Marea Britanie, ca rasă standard, sub numele ei de drept. În Anglia, întrucât existau prea puţine reprezentante ale rasei, pisicile ruseşti fuseseră împerecheate şi cu exemplare din alte rase, tot de culoare albastră. Cea mai expusă, în urma acestor împerecheri era culoarea ochilor. După înregistrarea oficială, deci după 1939, pentru diferenţierea tipului, rasei i-a fost adăugat sânge din grupa orientală, şi anume s-a făcut împerechere controlată cu siameze a căror blană aveau inflexiuni albastre. Consecinţa a fost câştigul corpului în eleganţă.

În SUA, urmaşii pisicilor aduse aici începând cu 1900 - se pare că tot de marinarii ruşi - au fost încrucişaţi după al doilea război mondial cu exemplare aduse din Marea Britanie şi Suedia.

Standardul american a fost adoptat în 1949 (C.F.A.). Aici (după 1940), a avut o mai largă răspândire nibelungul (o Albastra de Rusia cu păr semilung). El a fost recunoscut ca rasă distinctă de către T.I.C.A. în 1987.

În SUA, pentru pisica Albastra de Rusia originară a fost preferată blana de un albastru nuanţat mai deschis decât în Europa.

În Rusia, în a doua jumătate a sec al-XX-lea, Albastra de Rusia dispăruse cu desăvârşire. Prin anul 1990, s-a format o clasă, puţin numeroasă. Masculul fusese adus din SUA, iar femelele din Cehia, cu vreo 20 de ani în urmă.

La ora actuală, în Rusia sunt mult mai puţine exemplare decât în afara ei.

În Australia şi Noua Zeelandă, au fost selecţionate varietăţile albe şi negre, iar între anii 1993 şi 1998 unele organizaţii internaţionale de profil le-au recunoscut.

De menţionat că majoritatea organizaţiilor internaţionale de profil nu recunosc decât culoarea originară, albastru, şi tipul de blană originar, scurt (adică nu recunosc exemplarele albe, negre sau nibelungul).

Descrierea pisicii Albastra de Rusia

Din punct de vedere ştiinţific, Albastra de Rusia este o rasă felină naturală, rezultată în mod spontan, nu hibridă (obţinută prin încrucişări selective dintre alte pisici) cum este cazul celor mai multe rase recent apărute. Istoria rasei fiind atât de veche, îşi pierde rădăcinile în negura timpului, fiind foarte ambiguă, plină de controverse şi, cu toate că iubitorii de pisici au încercat să dezlege misterul apariţiei acestor feline, se pare că tot ce au reuşit să descopere este un număr mare de poveşti, mituri şi legende, aşa cum am arătat mai sus.

Pisica Albastra de Rusia este o pisică deosebit de elegantă, are un corp alungit, cu un schelet modest, dar destul de musculos. Capul are formă de triunghi cu colţurile retezate, cu craniul lat şi cu obrajii plini, profilul este drept, fruntea şi nasul sunt uşor bombate.

Urechile sunt mari şi destul de mult distanţate, acoperite de fire de păr scurte şi subţiri care le fac să pară trasparente.

Ochii sunt migdalaţi, de un verde intens, depărtaţi. Colţurile gurii uşor ridicate conferă feţei o expresie dulce, zâmbitoare, ceea ce reprezintă o caracteristică a rasei.

Membrele sunt lungi şi cu oase subţiri, coada este lungă şi cu vârful rotunjit.

Blana este formată din păr scurt, moale la pipăit, des, aproape drept şi oarecum zburlit. Având culoarea gri-albăstrui, cu vârfurile argintii - pornind de la nuanţe deschise (albe), până la foarte închise (negru) - blana reflectă lumina astfel încât pisica pare învăluită de o aură argintie.

Puii se nasc cu marcaje tigrate difuze, denumite "însemnele fantomei", care dispar odată cu creşterea şi dezvoltarea acestora. Au ochii albaştri, care vor deveni galbeni, iar apoi verzi, contrastând puternic cu coloritul blănii. După cel mult 8 săptămâni, ochii vor fi complet verzi, însă profunzimea culorii se va accentua numai odată cu vârsta.

Personalitatea şi temperamentul pisicii Albastra de Rusia

Albastra de Rusia are un temperament liniştit, calm, este tandră şi afectuoasă, atât cu stăpânul ei, cât şi cu alte pisici. Este activă şi jucăuşă, dar nu suportă zgomotele puternice şi agitaţia.

Nu se înţelege prea bine cu copiii lipsiţi de maniere sau de vârstă foarte mică. Despre ea se poate spune cu certitudine că nu este niciodată insistentă, deşi are obiceiul să-şi urmeze stăpânul - se aseamănă unei umbre, este tăcută, silenţioasă şi foarte discretă. De regulă se adaptează greu convieţuirii cu alte animale.

Afecţiunea unei asemenea pisici se îndreaptă numai către o singură persoană şi devine atât de ataşată de aceasta, încât ajunge să o considere centrul universului ei.

Pisica Albastra de Rusia suportă bine atât frigul cât şi căldura, dar nu-i place să stea în aer liber, preferând mai curând locul de lângă calorifer.

De asemenea, este o pisică foarte curată, îşi îngrijeşte blana cu multă atenţie, de aceea nici nu necesită o spălare sau periere frecventă. Adoră să se joace cu obiecte mici, pe care le plimbă prin toată casa, dar, spre deosebire de celelalte pisici jucăuşe din alte rase, Albastra de Rusia distruge foarte rar lucrurile. Având un grad ridicat de inteligenţă, această pisică îşi poate învaţa rapid stăpânul să îi arunce jucării, pe care apoi ea i le va returna cu multă generozitate, doar pentru ca el să i le arunce din nou.

Este foarte agilă, zveltă, iar atunci când merge, cu graţia unei balerine, pare mai curând că pluteşte, Albastra de Rusia este o pisică foarte sensibilă şi se simte extrem de rănită dacă cel care se bucură de afecţiunea ei o tratează, în anumite momente, cu indiferenţă. Totuşi, Albastra de Rusia pare să aibă uneori capacitatea de a înţelege limbajul uman - ea pricepe foarte bine când i se spune "acum nu este momentul", retrăgându-se imediat cuminte şi aşteptând un moment mai prielnic pentru îndeplinirea dorinţelor ei. Pe de altă parte, această pisică are nevoie, printre altele, de un stăpân înţelegător, liniştit, care să i se adreseze pe un ton relaxat şi cald.

Având în vedere temperamentul uşor rezervat, uneori chiar timid, se poate întâmpla ca Albastra de Rusia să devină nervoasă şi precaută în prezenţa străinilor. În plus, trebuie spus că, în esenţă, aceste pisici sunt afectuoase, tandre şi liniştite, dar în cazul exemplarelor nesocializate corect sau stresate, comportamentul devine temător şi capricios.

Albastra de Rusia nu are nevoie de spaţii mari de locuit, un apartament îi poate satisface pe deplin necesităţile. Nu o deranjează deloc să rămână mult timp singură, pentru că va fi ocupată toată ziua să pândească revenirea prietenul ei uman. Miaună rar, iar vocea ei este caldă, melodioasă şi foarte plăcută la auz.

Poate fi plimbată oriunde cu mare uşurinţă şi cu orice fel de mijloc de transport, cu condiţia să i se asigure confortul de rigoare sau un transportor special.

În privinţa reproducerii, femelele sunt relativ precoce, putând avea primii pui în jurul vârstei de 6-9 luni. Gestaţia durează în medie 2 luni, iar numărul de pui aduşi pe lume variază între 3 şi 4 exemplare.

Pisicile Albastre de Rusia sunt mame foarte grijulii şi atente, acceptând uneori să îngrijească chiar şi puii altor feline.

Sănătatea pisicii Albastra de Rusia

În general, Albastrele de Rusia sunt pisici sănătoase şi pline de vitalitate. Dacă au parte de o dietă adecvată, exerciţii, îngrijire din partea medicul veterinar şi de multă afecţiune, ele se vor bucura de o existenţă lungă şi liniştită - speranţa de viaţă atingând 15 ani. Nu se cunosc nici un fel de probleme genetice asociate rasei.

Albastrele de Rusia nu sunt predispuse vreunui tip de îmbolnăvire. Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că ele sunt deosebit de mâncăcioase şi, prin urmare, manifestă tendinţe serioase de îngrăşare. Este deci indicat să verificaţi atent cantitatea de hrană zilnică pe care acestea o consumă.

Îngrijirea pisicii Albastra de Rusia

Această pisică necesită puţine îngrijiri şi pierde puţin păr în perioada de năpârlire. Blana trebuie să fie periată şi mângâiată cu regularitate, iar dieta trebuie să fie echilibrată şi bogată în vitamine.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință