Pe fondul unui sentiment anti-imigraţie în creştere, UKIP începe să aibă un cuvânt de spus în politica britanică

Capacitatea Partidului Independenţei din Marea Britanie (UKIP) de a declanşa o busculadă politică, fără a câştiga măcar un loc în Parlament, subliniază capacitatea din ce în ce mai pronunţată a forţelor anti-imigraţie de a stabili agenda în politica britanică, pe fondul problemelor economice din Europa, consemnează publicaţia americană Washington Post într-un articol dedicat UKIP.

Unul dintre punctele importante ale platformei partidului constă în retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a stopa valul de imigraţie, în condiţiile în care, în calitate de membru al UE, Regatul Unit este obligat să permită cetăţenilor din 24 de alte ţări europene să se stabilească pe teritoriul său cu mai puţine restricţii. Atitudinea, sugerează Washington Post, vorbeşte despre preocupările unui continent unde o criză a datoriilor şi ocuparea posturilor calificate îi transformă pe străini în ţinte ale furiei populare.

Temerile se accentuează, în condiţiile în care mai multe ţări, printre care Marea Britanie, Germania şi Franţa se pregătesc pentru noi fluxuri de imigranţi din două dintre cele mai sărace ţări din Europa - Bulgaria şi România - ai căror cetăţeni vor obţine acces nelimitat pe piaţa forţei de muncă din UE începând de la 1 ianuarie.

În contextul unei îngrijorări crescânde că Partidul Independenţei va reuşi să atragă din ce în ce mai mulţi alegători de dreapta, premierul britanic David Cameron a anunţat săptămâna trecută un plan de a înăspri accesul imigranţilor recenţi la serviciile de asistenţă socială. În plus, guvernul a anunţat schimbări importante la Agenţia pentru Frontiere din Marea Britanie (UK Border Agency) pentru a combate mai rapid şi mai dur fenomenul imigraţiei ilegale.

De altfel, deşi principalele partide din Marea Britanie au fost, de mai mulţi ani, înclinate spre politici mai dure privind imigraţia, observatorii scenei politice britanice susţin că măsurile luate de la creşterea în importanţă a UKIP sunt cele mai agresive de până acum.

Pe de altă parte, în condiţiile în care criza datoriilor şi austeritatea profundă din Europa intră în al patrulea an, continentul se confruntă cu o perioadă de niveluri record ale şomajului, care a permis forţelor politice imprevizibile să prindă rădăcini. Din această perspectivă şi prin comparaţie cu alte mişcări politice neconvenţionale - cum ar fi formaţiunea neo-nazistă greacă 'Zori de Aur' - Partidul Independenţei din Marea Britanie este relativ moderat.

UKIP a fost fondat în anii '90 de politicienii britanici furioşi pe acceptarea de către Londra a Tratatului de la Maastricht, care a creat Uniunea Europeană. Astăzi, partidul este condus de elegantul Nigel Farage, un politician acid, cunoscut pentru umorul său britanic sec, care, deşi militează puternic pentru ieşirea Marii Britanii din UE, şi-a ales o soţie germană. Sub conducerea sa, partidul a evitat într-o mare măsură retorica rasială şi religioasă împotriva imigranţilor musulmani, adoptată, spre exemplu, de naţionaliştii din Franţa.

Pe de altă parte, în ultimii ani, succesele Partidul Independenţei s-au limitat în mare parte la asigurarea de câteva locuri în Parlamentul European, instituţia de legiferare a UE pe care puţini britanici par să o ia în serios. Cel mai bun rezultat de până acum a fost înregistrat la alegerile primare recente din circumscripţia Eastleigh, unde UKIP s-a clasat pe locul al doilea, cu 27,8% din voturi, înaintea conservatorilor.

Din cauza unui sistem electoral care face relativ dificil accesul partidelor mai mici în Parlament, UKIP se confruntă cu o luptă dură pentru a intra în Camera Comunelor la următoarele alegeri naţionale, din 2015. Cu toate acestea, cursa strânsă din circumscripţia Eastleigh a impulsionat partidul să lanseze o campanie la nivel naţional.