Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 24 (3)

Capitolul 24
Capitolul 24 (Luis Novaes / Epoch Times)

Prostituţia înfloreşte

Există un vechi proverb chinezesc care susţine că pofta sexuală este cea mai rea dintre toate relele. În timpul guvernării lui Jiang Zemin industria prostituţiei a înflorit în China. Valorile tradiţionale s-au deteriorat masiv.

Nimeni nu cunoaşte numărul exact de prostituate din China. O estimare oficială a autorităţilor chineze indică o cifră de 6 milioane. Această cifră este aproape egală cu populaţia Hong Kong-ului şi este de peste două ori mai mare decât numărul total de militari din forţele armate ale Chinei. Un cercetător civil consideră că numărul real depăşeşte cifra de 10 milioane. Potrivit datelor publicate de Ministerul Securităţii Publice, numărul de persoane arestate sub acuzaţia de prostituţie a crescut rapid de la 6 mii în 1984 până la 100 de mii în 1989 şi 450 mii în 1999. Nimeni nu cunoaşte proporţia actelor de prostituţie ce sunt raportate, dar este sigur că această cifră nu va depăşi 10%. Datele recente, prezentate de Biroul de Comerţ şi Industrie, indică faptul că au fost înregistrate 450.000 instituţii private de divertisment, cum ar fi cluburi de dans, băi, saune şi saloane de frumuseţe. În fiecare din aceste localuri activează de la câteva zeci până la câteva sute de prostituate. Un număr mare de prostituate lucrează de asemenea în hoteluri, apartamente închiriate, hoteluri pe şosea, pe străzile oraşului, în cluburi şi Internet cluburi. Multe studente câştigă bani în plus, activând ca prostituate la serviciile de escortă pentru companii de consultanţă şi cluburi de afaceri.

De exemplu, un raport de investigaţie referitor la afacerea „serviciilor de escortă” în oraşul Chongqing a arătat că acea companie încasa 500 de yuani pentru patru ore de „orice tip de servicii pe placul dumneavoastră”. Astfel, o studentă care practica prostituţia putea să câştige chiar şi douăzeci la treizeci de mii de yuani ( 2.400-3.600 dolari) pe lună. Se crede că veniturile anuale obţinute din prostituţie în China depăşesc 500 de miliarde de yuani (60 miliarde dolari), iar prostituţia ocupă locul trei printre cele mai importante sectoare de activitate din China – al doilea loc este ocupat de industria alimentară şi uşoară. Se estimează de asemenea că 300 de miliarde de yuani (36 miliarde dolari) din veniturile din prostituţie provin din fonduri publice. Nu e de mirare că există un refren: „Mai bine prostituată decât săracă”, care a devenit foarte popular. China a păşit în aşa numita „Epocă a prostituţiei”.

Una dintre regiunile din China, cea mai afectată de prostituţie, include trei provincii din nord-estul Chinei. Aici „băile şi saunele” – ce maschează prostituţia, se găsesc în aproape fiecare oraş şi sat. Majoritatea acestor localuri nici nu încearcă să depună vreun efort pentru a părea întreprinderi cu statut legal. Dalian - este un oraş cu cea mai mare şi evidentă industrie a sexului. Nu numai că prostituţia şi show-urile erotice sunt considerate „legale şi rezonabile", proprietarii comerţului cu sex închiriază de multe ori, în mod deschis, prostituate de sex masculin sau feminin de pe străzi sau prin anunţuri în ziare. Chiar şi atunci când incidentele sunt raportate la poliţie, există foarte puţini care pot fi traşi la răspundere.

Amploarea fenomenului prostituţiei în Dalian are de-a face cu fostul primar, Bo Xilai. Această persoană de care aţi aflat mai devreme în această carte, şi-a ieşit din propria piele pentru a-l binedispune pe Jiang Zemin. În mod obedient, el a pus în aplicare politica de „dezvoltare” a lui Jiang. Un funcţionar din guvernul din Dalian a spus: „Începând cu sfârşitul secolului trecut [secolul 20], industria sexului a fost în plină expansiune în Dalian. Ea creştea ca buruiana”. Motivul constă în faptul că Bo Xilai, în mod public a anunţat în calitate de primă prioritate protecţia investitorilor străini în Dalian. Astfel, în prostituţie nu trebuie să te amesteci la întâmplare, ca nu cumva acest lucru se răcească entuziasmul în ceea ce priveşte plasarea investiţiilor în Dalian. Mai mult decât atât, Bo a instruit administraţiile locale să înfiinţeze un „grup de lucru operativ pentru protejarea întreprinderilor importante”. Reieşind din noile instrucţiuni, faptul că orice funcţionar, indiferent de funcţia ocupată, trebuia să facă mai întâi un raport atotcuprinzător şi să explice totul grupului operativ, înainte de a-i fi permis să intre în incinta acestei companii, ca să desfăşoare investigaţii. În plus, acest lucru fiecare trebuia să aibă loc doar în prezenţa grupului operativ.

În ultimii ani, corupţia, mita şi industria sexului au cunoscut o dezvoltare pe scară largă şi într-un ritm alarmant. Ele sunt atât de răspândite încât au devenit ceva obişnuit în rândul funcţionarilor guvernamentali. Tot mai multe dintre facturi sunt achitate din fondurile guvernamentale. Oficialii corupţi concurează unul cu celălalt privind numărul de amante pe care şi le pot permite. Potrivit unei anchete, 95% dintre toţi funcţionarii din China, care au fost investigaţi şi/sau condamnaţi, au avut amante. În 1999, toţi cei 102 de funcţionari care erau anchetaţi pentru corupţie şi luare de mită în Guangzhou, Shenzhen, Zhuhai, au avut amante. Şi acesta este doar vârful aisbergului. Zhang Erjiang, fost secretar al PCC al oraşului Tianmen, avea o sută şapte amante. Tinerii de azi găsesc plăcere chiar în „schimbul de soţii”. Unele fete adesea recurg la himenoplastică pentru a pretinde sa sunt virgine în timpul unor astfel de schimburi.

Etica tradiţională şi valorile morale transmise de mii de ani în China, au fost distruse în numai câţiva ani, sub auspiciile lui Jiang Zemin şi aşa-numitelor eforturi ale sale direcţionate spre „schimbarea Chinei”. Dintre toate „transformările sociale” desfăşurate de Jiang în China, nici una nu a fost atât de rapidă şi evidentă, ca trecerea de la reţinerea sexuală la desfrâu. Întrebaţi oamenii, care dintre drepturi au fost necontestate pe timpul guvernării lui Jiang şi oamenii vor răspunde: „Sexploatarea”. Istoria în sine reprezintă un indicator, care spune că desfrâul întotdeauna duce la prăbuşirea unei naţiuni.

Inimile şi-au pierdut puritatea

Atunci când normele morale cad până la un anumit nivel, totul în jur riscă să scape de sub control. O dată cu pierderea simţului umanităţii oamenii devin violenţi şi răi. De dragul banilor, ei ar putea comite orice crimă, asasinat la comandă sau alte infracţiuni grave.

În 2003, Xinhua.net a semnalat un caz de crime în serie, de-a dreptul înfiorătoare, care au avut loc în regiunile rurale ale provinciilor Henan, Shandong, Anhui şi Hebei. În urma a douăzeci şi şase de atacuri violente, un criminal pe nume Yang Hsinhai, a ucis şaizeci şi şapte de oameni. Printre victime sunt chiar familii întregi.

În luna noiembrie 2003, un alt criminal pe nume Huang Yongwei, a ucis douăzeci şi cinci de elevi de liceu din judeţul Pingyu, provincia Henan. El a comis aceste crime doar pentru a se distra. Rămăşiţele victimelor le-a îngropat pe teritoriul său.

Cu regret, spunem că astfel de cazuri nu sunt o raritate pentru China de astăzi. Ele demonstrează că în sufletele oamenilor au loc schimbări puternice, dar într-o direcţie negativă.

În prezent, pentru funcţionarii guvernamentali a devenit un lucru obişnuit să angajeze asasini. Spre exemplu în iunie 2003, ziarele au relatat că fostul secretar al Comitetului PCC din provincia Shandong şi directorul gospodăriei piscicole a provinciei Shandong, Zhang Chengzhen, au angajat asasini ca să-l omoare pe un funcţionar de rang înalt. În aprilie 2002, Zhou Qidong, un membru al Comitetului Permanent al organizaţiei de partid şi secretarul comitetului pe problemele politicii şi jurisprudenţei al oraşului Hu, a ordonat unor bandiţi să o ucidă pe şefa lui, pentru a nu-i mai stea în cale.

Pe data de 17 iunie 2005 mass-media de stat a informat că Lu Debin, guvernator adjunct al provinciei Henan, a angajat pe cineva să-i omoare soţia. Lu s-a adresat viceprimarului oraşului Xinxiang pentru a găsi pe cineva potrivit care să-i execute comanda, însă să aranjeze lucurile în aşa fel încât viceprimarul, la rândul său, să-i solicite directorului adjunct al Biroului de Securitate Publică să acţioneze în nume propriu. În cele din urmă, ultimul a găsit doi bărbaţi ca să o omoare pe soţia lui Lu.

Dacă funcţionarii chinezi manifestă atâta cruzime faţă de colegii, soţiile şi prietenii lor, este uşor să ne imaginăm ce sunt în stare să le facă celor care nu fac parte din cercul lor. Poate oare să fie încredinţată puterea în mâinile unor funcţionari care nu-şi pot reţine capriciile şi care omoară oameni din interese personale? Cum ar putea publicul să se simtă în siguranţă sub o astfel de cârmuire? În ultimii ani, mulţi reprezentanţi ai elitei chineze au fost asasinaţi. Iată câteva cazuri ilustrative în acest sens.

În luna ianuarie din 2003, Li Haicang, directorul uzinei metalurgice din provincia Shanxi Li Haixin, a fost împuşcat în biroul său. Ucigaşul, înfăptuind crima, s-a sinucis la locul faptei. Intenţia ucigaşului a fost de a-l forţa pe Li să cumpere o bucată de teren la un preţ foarte ridicat. Dar atunci când Li a refuzat să facă acest lucru, a fost împuşcat. Averea lui Li Haicang se ridica la 195 milioane dolari şi el se clasa pe locul douăzeci şi şapte în rândul celor mai bogate persoane din lume în 2002, potrivit Forbes. În luna februarie a aceluiaşi an, magnatul blănurilor din provincia Zhejiang, Zhou Zubao, a fost înjunghiat de paisprezece ori şi ucis de către un asasin angajat în faţa reşedinţei sale. În luna iulie 2002, Peng Yulong, un miliardar şi preşedinte al companiei de construcţii din Getang, judeţul Wangcheng a provinciei Hunan a dispărut. Corpul său a fost găsit mai târziu plutind pe râul Xiang în regiunea Caijiazhouwei. În august, miliardarul şi magnatul imobiliar Liu Enqian din Lanzhou oraş, provincia Gansu, a fost împuşcat de ucigaşi în reşedinţa sa.

În iulie 2004, Ge Junming, un miliardar din judeţul Ebian, provincia Sichuan, care a fost, de asemenea, vicepreşedinte al Comitetului Politic Consultativ judeţean, a fost ucis în urma unei explozii în biroul său. Persoana care a detonat explozivul era un fermier bătrân din judeţul Ebian, pe nume Zhang Mingchun, care s-a sinucis imediat după comiterea faptei. Motivul crimei l-a constituit o sumă disputată de şase mii de yuani (720 SUA dolari).

În seara zilei de 29 aprilie 2005, Zhou Jinxin, un antreprenor ale cărui active depăşeau 100 de milioane de yuani (12 milioane dolari), a fost înjunghiat în spate cu un cuţit de bucătărie, la un bar din oraşul Baotou. În luna ianuarie 2005, Yuan Baojing, un miliardar din Beijing, a fost condamnat la moarte după ce a fost găsit vinovat de angajarea unor asasini.

Sub conducerea lui Jiang Zemin, întreaga societate s-a concentrat doar pe goana după bani cu orice preţ, dar puţini dintre oameni realizează că şi pierd încet dar sigur sentimentul de proprietate, justiţie morală, conştiinţă şi în cele din urmă chiar sufletele.

Declinul în rândurile intelectualilor

Intelectualii [9] joacă un rol important într-o societate, de multe ori constituind pilonul său principal, conştiinţa sa. Într-o mare măsură, progresul sau regresul unei societăţi este ghidat şi influenţat de valorile intelectuale pe care aceştia le posedă.

Într-un interval de peste un deceniu sub conducerea lui Jiang Zemin, marea majoritate a intelectualilor din China, care se presupune a fi „coloana vertebrală şi conştiinţa” societăţii şi-a compromis integritatea dintr-un motiv sau altul, cu excepţia celor mai rezistenţi. Jiang a reuşit să submineze spiritul independent al intelectualilor, distrugându-l prin aplicarea forţei brutale sau cumpărându-l cu beneficii materiale.

După masacrul din Piaţa Tiananmen, Jiang a adoptat o politică de presiune accentuată, combinată cu ispitirea tentaţiilor, pentru a atrage cât mai mulţi intelectuali de partea regimului comunist chinez. Mulţi au cedat şi fiind la cheremul regimului autocratic, au dorit să obţină interese personale şi să evite riscul politic cu orice preţ.

Este vorba în special despre Universitatea din Beijing şi Universitatea Qinghua, recunoscute drept leagăn al noii gândiri, locurile unde a prins viaţă spiritul libertăţii şi care au cultivat multe celebrităţi ale intelectualităţii. Dar actualmente acestea reprezintă morminte ale libertăţii şi democraţiei. Studenţii din universităţi nu mai pătrund cu gândirea lor esenţa problemelor şi nici nu mai au dorinţa de a îmbunătăţi situaţia naţiunii şi bunăstarea oamenilor. Nu îi mai caută pe cei vulnerabili din societate şi nici modalităţi de a-i ajuta. Nu mai sunt dispuşi să pună umăr la umăr pentru apărarea drepturilor omului şi să se opună totalitarismului. Nu mai doresc să poarte responsabilitatea pentru stabilirea statului de drept în China şi păstrarea culturii.

Se creează impresia că puţin le pasă de ceea ce se petrece în jurul lor. Ei urmăresc acum doar puţine lucruri dincolo de relaţiile bune cu regimul despotic al PCC şi de obţinerea de avantaje în baza acestora. Ei au devenit sclavii acestei culturi autoritare. Iar dizidenţii rămaşi, între timp, au devenit ţinte ale persecuţiei.

Astăzi mulţi dintre intelectualii din China sunt interesaţi doar să facă bani şi vor recurge la orice metodele de obţinere a lor, metode pe care odinioară le condamnaseră. De exemplu, oamenii de ştiinţă şi experţii în tehnologii îşi asumă rezultatele cercetărilor altor colegi şi le prezintă ca fiind ale lor. Scriitorii populari publică romanele obscene în loc de creaţii, care implicau odinioară cultura tradiţională. Unii profesori şi consilieri de doctoranzi şi-au transformat episoadele din trecutul lor în memorii şi le-au publicat în calitate de scrieri ştiinţifice, în speranţa obţinerii unor câştiguri substanţiale. Mai rău este faptul că exemplul acestora ar putea să se extindă şi în afara Chinei: în încercarea de a-şi raţionaliza comportamentul din ce în ce mai imoral, clasa intelectuală furnizează altora din afara Chinei justificări pentru astfel de acţiuni.

Ce poate fi mai tragic decât moartea spiritului unui om? Nu este oare de o gravitate extremă faptul că intelectualii de azi caută obţinerea unor beneficii în cel mai josnic mod. Cel mai înspăimântător este faptul că îşi trădează propria conştiinţă. Unii chiar îi aţâţă pe răufăcători, devenind complicii lui Jiang în campaniile de persecuţie.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii