Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 22 (3)

Capitolul 22
Capitolul 22 (Luis Novaes / Epoch Times)

În căutarea unei arme

În căutarea unei persoane potrivite pentru a scrie biografia lui Jiang Zemin, şeful biroului acestuia, Jia Ting’an, a cerut sfatul lui Zeng Qinghong. Zeng a remarcat că această carte nu trebuie scrisă de un scriitor profesionist, care putea fi greu de controlat, şi care, înainte de a scrie ceva, era probabil să fie atent la veridicitatea informaţiei. Zeng l-a sfătuit să găsească un străin care are o paletă largă de relaţii de afaceri în China, şi care ar putea fi mai uşor de mituit. Căutarea a avut loc la cererea Ministerului Securităţii Naţionale, şi, în curând au dat peste Lawrence Robert Kuhn, manager la Citibank, care a prosperat în afaceri în China şi care considera că beneficiile personale sunt cele mai importante. I-au trimis lui Kuhn o persoană pentru negociere şi i-au oferit extinderea Citibank în China în schimbul acordului de a scrie biografia lui Jiang. Kuhn a fost încântat la culme şi a acceptat fără ezitare.

În plus faţă de alte avantaje acordate companiei Citibank, pe 21 martie 2002, Partidul Comunist Chinez a permis sucursalei Citibank din Shanghai să primească depozite în valută de la cetăţenii chinezi. Astfel, Citibank a devenit prima bancă ce putea desfăşura tranzacţii monetare şi de schimb valutar pentru cetăţenii chinezi.

Kuhn nu este un scriitor profesionist, aşa că a i se cere să scrie biografia unui lider chinez este ca şi cum i-ai cere unui măgar să danseze. Competenţele şi abilităţile pentru a face aşa ceva îi lipseau în mod evident; pe lângă asta, era foarte ocupat cu problemele locului său de muncă, să nu mai vorbim de numeroasele responsabilităţi publice. De fapt, el nu avea nici timp, nici posibilitatea de a scrie biografia lui Jiang.

Pentru a rezolva aceste lacune, lui Kuhn i-a fost trimis pentru ajutor un scriitor chinez. Jiang a instruit o organizaţie care ţinea de Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez în a-l găsi pe renumitul biograf Ye Yunle. Aşa cum a declarat Ye Yunle, în martie 2001, directorul acestei organizaţii s-a întâlnit cu el şi i-a solicitat să ia parte la scrierea biografiei lui Jiang. Directorul a afirmat că Jiang are o reputaţie notorie în străinătate, şi, prin urmare, era necesar să-şi publice o biografie pentru a-şi îmbunătăţi imaginea.

Biografia lui Jiang - o reflecţie a intereselor şi a ambiţiilor sale

Încă de la început era clar, că Jiang dorea să-l folosească pe Kuhn pentru a scrie o biografie care să corespundă doar opiniilor sale.

La ordinele venite "de sus", Ye Yunle a făcut un plan al aşa-numitului "Proiect 001". El a făcut o schiţă a unui volum de trei mii de cuvinte şi cronologia biografică pe cincisprezece pagini. A alcătuit de asemenea o listă lungă de referinţe literare, şi, în plus, o listă de sute de oameni pentru interviu. Indiferent de eforturile lui Ye, de sus, a venit ordinul că "este de dorit să publice cartea, în numele unui străin" şi numele lui Ye nu trebuia să apară pe copertă. Banda lui Jiang Zemin dorea ca Ye doar să ajute, dar să rămână în umbră, în speranţa ca acesta nu va insista să apară în lista de co-autori. S-a dovedit că ideea că Kuhn să fie singurul autor al cărţii aparţinea numai lui Jiang. Se pune întrebarea: de ce dorea el ca autorul biografiei sale să fie un străin? Răspunsul este simplu - pentru a-i fi mai uşor să înşele poporul chinez. Chinezii ar fi acceptat mai repede părerea lui Kuhn ca fiind obiectivă şi veridică. Aşadar cooperarea lui Ye Yunle cu Kuhn s-a limitat la punerea la dispoziţie a materialelor necesare pentru Kuhn.

Publicaţia, intitulată "Omul care a transformat China: viaţa şi moştenirea lui Jiang Zemin", a fost publicată în februarie 2005. Această producţie este plină de ode la adresa lui Jiang. Nu conţine nici un cuvânt despre modul în care Jiang Zemin repartiza terenuri aleator în China, sunt omise faptele care arată obiceiurile perverse şi corupte de comunicare ale acestuia. Nu există nici o menţiune despre modul în care acest lider comunist a pedepsit creştinii chinezi şi le-a pângărit bisericile, şi cum urmărea activiştii pro-democraţie şi practicanţii Falun Gong. Mai ales cu privire la problema Falun Gong, cartea reflectă pe deplin atitudinea şi poziţia lui Jiang, denaturează faptele şi foloseşte aceleaşi calomnii ca şi propaganda oficială.

5. "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist" şi un val enorm de demisii din Partid

De mai mulţi ani circulă părerea că Jiang a venit în această lume cu misiunea de a distruge fundamental Partidul Comunist din interior.

Desigur, Jiang Zemin nu se poate compara cu Gorbaciov, care a ştiut în ce parte să redirecţioneze istoria, care a desfiinţat Partidul Comunist prin reforme democratice. Jiang a fost condus de lăcomie şi egoism în toată perioada sa de activitate, şi prin aceasta, el a subminat total bazele şubrede a PCC. Partidul trecea prin momente grele, asemenea unei case vechi care se dărâmă, trecută de mult de punctul în care se mai putea repara. Jiang se învârtea prin această casă şi nu observa că se află la un pas de distrugerea iminentă.

Principalul motiv al distrugerii totale este faptul că Jiang a iniţiat suprimarea mişcării Falun Gong. Următorul pas a fost folosirea aparatului de stat, pentru ca PCC să comită din nou cele mai oribile şi atroce crime. Aparatul de stat şi PCC lucrau în tandem, în secret înţelegându-se între ele. Lui Jiang îi era frică că va fi lipsit de putere după demisia sa, aşa că a făcut tot posibilul să îşi infiltreze oameni fideli în Biroul Politic. Prin aceasta a vrut să se asigure că îşi va menţine influenţa politică.

Cu toate acestea, Jiang nu se aştepta ca indecenţa sa iasă la suprafaţă şi să fie examinată de opinia publică.

Pe 18 noiembrie 2004, ziarul "The Epoch Times", care apărea în străinătate, a publicat o serie de editoriale sub titlul "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist", în care se dezvăluia istoria şi crimele pe care Partidul le-a comis de la începuturile sale. Articolele sunt grupate în următoarele capitole:

1. Ce este Partidul Comunist?

2. Despre începuturile Partidului Comunist Chinez

3. Tirania Partidului Comunist Chinez

4. De ce este Partidul Comunist Chinez o forţă împotriva Universului

5. Cârdăşia dintre Jiang Zemin şi Partidul Comunist în persecuţia Falun Gong

6. Cum a distrus Partidul Comunist Chinez cultura tradiţionala

7. Despre istoria omorurilor în Partidul Comunist Chinez

8. De ce este Partidul Comunist Chinez un cult malefic?

9. Despre natura lipsită de scrupule a Partidului Comunist Chinez

"Cele Nouă Comentarii" expun în mod integral minciunile şi tirania PCC, urmărind istoria şi dezastrele pe care acesta le-a provocat poporului chinez în cei peste 80 ani de existenţă.

"Cele Nouă Comentarii" au fost bine primite, atât în China cit şi în străinătate, bucurându-se de o susţinere puternică.

În martie 2005, programele de televiziune din China au fost întrerupte şi mai multe canale şi au difuzat "Cele Nouă Comentarii". O astfel de transmisie a avut loc pe 17 martie, bucurându-se de o audienţă de peste 200 de milioane de telespectatori. Datorită unor astfel de transmisii "Cele Nouă Comentarii" s-au răspândit în întreaga Chină continentală.

Partidul Comunist înţelegea puterea loviturii "Celor Nouă Comentarii" şi faptul că expunerea adevărului îl va împiedica să rămână în continuare la putere. Prin urmare, PCC a început hotărât să blocheze răspândirea "Celor Nouă Comentarii" . Potrivit unei informaţii de la Universitatea Harvard, Partidul Comunist, a plasat "Cele Nouă Comentarii" în topul listei de priorităţi pentru blocajul pe internet.

În ciuda tradiţiei de condamnare publică sforăitoare a dizidenţei, în cazul celor "Nouă Comentarii" Partidul Comunist a tăcut. Temându-se că orice răspuns ar putea declanşa un interes crescut pentru cele nouă editoriale, Partidul n-a îndrăznit să menţioneze nimic despre apariţia şi răspândirea "Celor Nouă Comentarii". El a procedat la arestarea în masă a oricăror persoane suspectate de distribuirea lor.

PCC a primise o lovitură neaşteptată. PCC şi funcţionarii săi superiori sunt conştienţi de faptul că, dacă oamenii află adevărul despre istoria Partidului începând de la înfiinţarea sa, despre istoria crimelor sale, lipsa sa de principii la adresa poporului chinez, întreaga aşa-numită lege a statului, construită pe minciună, pe care PCC şi Jiang se bazau, se va prăbuşi ca un castel din cărţi de joc. Orice reacţie publică a Partidului Comunist va duce doar la accelerarea răspândirii "Celor Nouă Comentarii" şi va grăbi prăbuşirea sa. După publicarea "Celor Nouă Comentarii", The Epoch Times a deschis un site web numit "Demisia din Partidul Comunist." În scurt timp, un val mare de oameni au început să se retragă din rândurile Partidului Comunist şi a organizaţiilor aferente.

Pe 12 ianuarie 2005, The Epoch Times a publicat o declaraţie, conform căreia sfârşitul PCC era aproape şi că toate crimele monstruoase comise pe perioada existenţei sale, sunt de neiertat. Pe cei care au acţionat la ordinile PCC îi aşteaptă pedeapsa. În declaraţie s-a publicat un apel adresat tuturor membrilor Partidului şi organizaţiilor sale, să părăsească rândurile acestuia cât mai rapid posibil. (2).

După publicarea acestei declaraţii a început un val de demisii din PCC. În fiecare zi, zeci de mii de oameni îşi depuneau declaraţiile de retragere. Până la începutul lunii iunie 2005, peste două milioane de oameni au trimis declaraţii de demisie din cele "Trei organizaţii" anume din Partidul Comunist Chinez, din Liga Tineretului Comunist şi din cea a Pionierilor. Acest val a dat o lovitură zdrobitoare întregii conduceri a Partidului Comunist din China.

În susţinerea mişcării de "demisie din PCC" şi a milioanelor de cetăţeni chinezi implicaţi, asociaţii chineze de pe patru continente au organizat numeroase marşuri în sprijinul milioanelor de chinezi care au semnat declaraţia de retragere. Avocaţi cunoscuţi, apărători ai democraţiei şi drepturilor omului din peste douăzeci de provincii şi oraşe din China au acordat interviuri pentru "The Epoch Times," înainte de marşuri. Aceştia au semnat, de asemenea declaraţii de retragere şi au participat la marşuri. Acest lucru a determinat un număr mai mare de cetăţeni chinezi să se conecteze la websitul care oferea posibilitatea de demisie din PCC şi a contribuit la difuzarea pe o scară şi mai largă a "Celor Nouă Comentarii" şi la răspândirea informaţiilor despre mişcare printre cetăţenii chinezi şi oficiali.

Informaţii din diferite surse au arătat că "Cele Nouă Comentarii" au pătruns în linişte în multe grupuri din societate, atât guvernamentale, cât şi civile, inclusiv în Ministerul Securităţii, Consiliul de Stat, Ministerul Securităţii Publice, armată, industria de război şi comunitatea medicală, precum şi în cercurile din învăţământ, juridice, sportive şi culturale. Acest lucru a cauzat demisii masive din PCC. Unii au numit „Cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist”, "cartea care a destrămat Partidul Comunist".

Inspiraţi de Cele Nouă Comentarii, mulţi oficiali PCC şi-au anunţat public retragerea din PCC.

Pe 4 iunie 2005, Chen Yonglin, fost consul la Consulatul chinez din Sydney, Australia, care fusese responsabil de probleme politice, şi-a declarat public retragerea [din PCC], în timpul unui miting care a avut loc la Sydney. Mitingul comemora masacrul din Tiananmen şi sprijinea cele două milioane de persoane care demisionaseră în momentul respectiv din PCC. Următorul pas al său a fost să ceară azil politic la guvernul australian.

Două zile mai târziu, Hao Fengjun, fost ofiţer din Biroul 610 şi Departamentul de Securitate Publică din oraşul Tianjin, care locuia în Melbourne, după dezertare a vorbit, de asemenea, despre experienţa sa personală, expunând brutalitatea nemiloasă a persecuţiei PCC împotriva aderenţilor Falun Gong. El a confirmat de asemenea ceea ce a afirmase şi Chen Yonglin despre terorismul de stat al PCC şi operaţiunile extinse de spionaj atât în China cât şi în străinătate. Pe 9 iunie, un fost oficial superior din Ministerul Securităţii al PCC, care se ascundea în Canberra, i-a acordat avocatului Bernard Collaery, un cunoscut avocat australian, un interviu. El vorbea în condiţii de anonimat pentru a-şi proteja familia din China. Collaery a făcut publice mărturiile ofiţerului, legate de tortura severă şi încălcările drepturilor omului comise împotriva dizidenţilor, la care fusese martor personal în timp ce lucra într-o agenţie de securitate chineză.

Pentru a atenua presiunea generată de valul de demisii din PCC, pe ianuarie 2005, Partidul a înfiinţat urgent un grup de lucru special cu autoritate peste toate celelalte organisme administrative şi juridice. Grupul a fost numit "Echipa de conducere a campaniei de menţinere a naturii avansate a membrilor Partidului Comunist". Echipa a înfiinţat cincizeci şi opt de centrale şi echipe de supraveghere, pentru a monitoriza toate nivelurile administraţiei locale cărora li s-a ordonat să implementeze mişcarea de "menţinere a naturii avansate". Panica PCC legată de „Cele Nouă Comentarii” începea să iasă la iveală.

Dar, odată ce decepţia sprijinirii PCC începe să se destrame, un lucru este sigur: supravieţuirea acestuia, de data aceasta, nu mai este în mâna liderilor săi. În paralel, să ne uităm şi la profeţiile chineze, care prezic colapsul PCC.

Sui Bi, o revistă în limba chineză [din China], în ediţia 2005 din martie a publicat un articol intitulat "Ultimul cuvânt al Înţeleptului". Acest articol conţinea o poveste interesantă. Se spune că, încă din anii ’30, Plehanov, un marxist timpuriu din Rusia, a prezis în testamentul său că Partidul Comunist se va prăbuşi. El susţinea că Partidul Comunist încălcă ordinea naturală a societăţii şi că se va transforma inevitabil într-o dictatură bazată pe violenţă şi înşelăciune pentru a-şi menţine puterea, ceea ce va duce în cele din urmă la propria distrugere. Cu toate acestea, Plehanov n-a vrut să se opună Partidului Bolşevic (predecesorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice). Testamentul său nu a fost publicat până când Partidului Comunist al Uniunii Sovietice nu s-a prăbuşit. El a apărut de abia pe 30 noiembrie 1999 în ziarul rus Nezavisimaia Gazeta (Ziarul Independenţei).

O altă revelaţie a avut loc recent în China. În iunie 2002, un "megalit conţinând în el nişte cuvinte ascunse", a cărui vechime a fost estimată la 270 milioane ani, a fost descoperit în satul Zhangbu din Regiunea Pingtang, provincia Guizhou. Stânca uriaşă s-a despicat cu 500 ani în urmă dezvăluind şase caractere chinezeşti imense, scrise foarte clar: "Partidul Comunist Chinez piere"[3] Caracterul "a pieri" s-a remarcat, pentru că era mult mai mare decât celelalte. După descoperire, megalitul a fost evaluat de un grup de geologi şi paleontologi de renume. Ei nu au descoperit nici o urmă de sculptare artificială sau vreun alt tip de prelucrare artificială, făcând astfel ca stânca să devină un miracol absolut, cu o valoare inestimabilă din punct de vedere al cercetării geologice. Peste douăzeci de mass-media dintre cele mai importante din China au însoţit grupul de oameni de ştiinţă şi au raportat descoperirea. Dar toate au menţionat numai primele cinci caractere chineze - "Partidul Comunist Chinez" şi nici una n-a îndrăznit să citeze caracterul al şaselea - „a pieri”. Versiunea completă a acestei vechi profeţii despre căderea PCC a început să fie răspândită pe scară largă pe Internet după apariţia „Celor Nouă Comentarii” şi după valul de demisii din PCC din 2005.

Indiferent dacă este vorba de cedarea teritoriului chinez Rusiei, suprimarea Falun Gong, promovarea corupţiei, toate crimele lui Jiang Zemin au fost direct legate de PCC şi instituţiile sale. Cu siguranţă ziua în care crimele lui Jiang şi ale PCC, care sunt acum "agăţaţi de un fir de păr", vor ieşi la suprafaţă, nu este departe.


[1] Pe 22 aprilie 2004, în staţia de tren Ryongchŏn a avut loc o mare explozie, la câteva ore după ce prin staţie a trecut trenul în care se afla Kim, care se întorcea dintr-o vizită secretă din China. Aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise. Coreea de Sud a informat presa că există dovezi care sugerează că a fost o tentativă de asasinat.

[2] Textul integral al declaraţiei poate fi găsit online la adresa: http://english.epochtimes.com/news/5-1-15/26368.html

[3] O imagine a pietrei poate fi văzută online la http://news.xinhuanet.com/collection/2005-03/03/content_2643272.htm (site-ul chinezesc), său http://english.epochtimes.com/news/5-5-31/29172.html (în engleză).

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii