Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 22 (1)

Capitolul 22
Capitolul 22 (Luis Novaes / Epoch Times)

Încercuit din toate părţile, Jiang publică o biografie înşelătoare, în timp ce cartea "Nouă Comentarii" declanşează o furtună (2004-2005)

1. Încercuit din toate părţile

Investigarea fundalului lui Jiang. Relaţii suspecte

Era ajunul Anului Nou Chinezesc, 2004. Festivalul Galei de Primăvară a CCTV se afla în desfăşurare ca de obicei, cu gazdele strigând din rărunchi şi animatorii pregătindu-se să distreze audienţa. Cu toate acestea, Jiang Zemin nu era mulţumit. Deşi în anii precedenţi interpretarea lui Song Zuying deschidea întotdeauna spectacolul, în acel an ea fusese retrogradată şi programată la finalul spectacolului; acest lucru era un semn că Jiang, care avusese o aventură cu interpreta, potrivit relatărilor, îşi pierdea influenţa.

Pentru a face lucrurile şi mai rele, chiar membri ai publicului larg au început să conteste în mod deschis autoritatea lui Jiang.

Pe 21 februarie 2004, domnul Lu Jiaping, un savant din Beijing, care fusese, de asemenea, membru al Societăţii de Cercetare chineze a Istoriei Celui de-al Doilea Război Mondial, a scris o scrisoare membrilor Comitetului Central al PCC, Congresului Naţional al Poporului (CNP) şi Conferinţei Consultative Politice a Poporului Chinez (CCPPC). El le-a cerut să investigheze câteva lucruri pe care le auzise despre Jiang. În scrisoarea sa, Lu a descris în detaliu numeroase scandaluri legate de relaţia dintre Jiang şi Song Zuying. De exemplu, el a descris cum Jiang i-a îndesat odată o notă în mâna lui Song, cum i-a spus lui Song să divorţeze, cum a comis adulterul secret cu Song, cum a folosit fonduri de stat pentru a organiza concerte pentru Song la Viena şi Sydney, cum a deturnat fonduri ale Marinei pentru a organiza un spectacol de teatru pentru Song, şi cum Jiang a folosit trei miliarde de yuani pentru a construi Marele Teatru pentru a o încânta pe Song.

Lu nu discuta numai despre viaţa privată a lui Jiang. Încă din 26 martie 2003, Lu a adresat o scrisoare lui Hu Jintao şi altor opt membri ai Biroului Politic al Comitetului Central al PCC, cu copii ale scrisorii trimise ministerelor şi comisiilor importante din cadrul Consiliului de Stat. În scrisoarea sa, Lu a cerut liderilor să investigheze în mod oficial istoria politică a lui Jiang. Întâmplător, peste o jumătate de an, Wu Jiang, preşedintele Filialei franceze a Partidului Democratic Chinez a scris un raport pe cinci pagini în care a citat memoriile unui fost ofiţer al Agenţiei de Informaţii Sovietice şi a subliniat că Jiang a fost spion senior pentru KGB. Când a studiat la Moscova, în 1950, Jiang s-a alăturat Biroului pentru Estul Îndepărtat al KGB-ului după ce Agenţia de Informaţii Sovietică l-a ameninţat că-i va face publică istoria de trădător şi l-a ispitit cu femei şi bani. Ca spion senior, Jiang era responsabil pentru colectarea de informaţii despre studenţii chinezi din Uniunea Sovietică şi China.

După ce Lu Jiaping a trimis scrisoarea de mai sus, Jiang a organizat represalii împotriva lui, iar Lu a dispărut timp de trei zile. Mai târziu, un ultimatum a apărut pe un site pe Internet. În el se afirma că dacă Lu Jiaping nu era eliberat, un video care arată promiscuitatea lui Jiang şi Song Zuying va fi publicat online. Surprinzător, Lu a fost eliberat a doua zi după ce a fost postat acest mesaj anonim, indicând faptul că postarea l-a afectat pe Jiang. Indiferent de incident, însă, se ridică întrebarea cum cineva a fost capabil să înregistreze o întâlnire clandestină a lui Jiang cu Song cu o calitate "absolut profesională" dacă ei s-au întâlnit într-un loc secret, de care erau absolut siguri că era ferit de privirile indiscrete? Cine au fost aceşti oameni care au îndrăznit să-i conteste autoritatea lui Jiang atunci când el încă nu demisionase total?

În mai 2004, un fenomen nou numit "Călcând pe Jiang" a apărut în străinătate. Aceasta implica călcarea pe o imagine a feţei lui Jiang ca o modalitate de exprimare a nemulţumirilor şi frustrărilor generate de politicile sale. Pe 1 iulie, o jumătate de milion de oameni au ţinut o paradă în Hong Kong pentru a pleda pentru democraţie şi libertate şi a protesta împotriva încercărilor de modificare a Legii fundamentale a statului. Printre bannerele şi afişele ce au fost desfăşurate au fost şi cele care arătau oamenilor "Călcarea pe Jiang." În timpul şi după paradă, mulţi trecători s-au alăturat campaniei "Călcând pe Jiang". Zeng Qinghong i-a raportat această ştire lui Hu Jintao, aşteptând ca acesta să o trateze ca pe o informaţie importantă şi să ia măsuri să oprească fenomenul. Cu toate acestea, Hu a răspuns: "Lasă oamenii să se ocupe de problemele lor ei înşişi!" Auzind răspunsul lui Hu, Zeng a amuţit.

Scrisoarea deschisă a doctorului Jiang Yanyong şi "DVD-ul Masacrului Tiananmen"

În februarie 2004, dr. Jiang Yanyong, binecunoscut pentru că făcuse publică răspândirea SARS în anul precedent, a adresat o scrisoare deschisă CNP-ului şi CCPPC-ului. În scrisoare, el a cerut acestor foruri legale să ofere explicaţii şi să investigheze finalul catastrofal al mişcării pro-democraţie conduse de studenţi în 1989. Scrisoarea a fost mai târziu răspândită pe scară largă pe Internet.

În scrisoarea sa, dr. Jiang a reamintit la ce fusese martor în vara anului 1989. La acel moment, dr Jiang era şeful departamentului de chirurgie generală în Armata de Eliberare Populară a Spitalului nr. 301. Ca urmare, el personal a tratat persoane rănite în Masacrul din Piaţa Tiananmen. În scrisoarea sa, el a descris în detaliu mai multe decese la care a fost martor. De asemenea, el a confirmat că armata a tras într-adevăr cu gloanţe explozive (dum-dum - interzise de Convenţia de la Geneva) pentru a-i ucide pe studenţii şi rezidenţii din Beijing pe 4 iunie 1989.

Masacrul din Piaţa Tiananmen a fost călcâiul lui Ahile al lui Jiang Zemin, şi el a fost "nevoit" rapid să-l răpească şi să-l reţină pe dr. Jiang Yanyong. Dar Jiang Zemin nu mai era la fel de puternic precum fusese odată. Oficialii din eşaloanele de vârf ale PCC-ului şi ale armatei erau foarte nemulţumiţi de Jiang faţă de arestarea lui Jiang Yanyong, având în vedere reputaţia internaţională a acestuia ca urmare a expunerii SARS. Astfel, Jiang a trebuit să-l elibereze rapid pe medic.

Masacrul din Tiananmen a continuat să-l îngrijoreze pe Jiang Zemin. Cu cât avea mai puţină putere, cu atât devenea mai îngrijorat. Înaintea comemorării a 15 ani de la masacrul din Tiananmen în vara anului 2004, Departamentul Central de Propagandă a făcut un DVD despre incident conform instrucţiunilor lui Jiang. S-a cerut ca toţi funcţionarii de deasupra nivelului de "director" în partid, guvern şi armată să vizioneze DVD-ul pentru a fi la curent cu "Tulburarea din 4 iunie" şi "de a-şi unifica gândurile". Toate înregistrările video urmau să fie "urmărite la faţa locului şi luate înapoi la faţa locului", iar "salvarea [copiilor] DVD-urilor pentru persoane fizice a fost interzisă". Li Peng a vrut să scrie un memoriu, dar nu i-a fost permis să o facă. Era destul de neobişnuit ca Jiang să publice un clip video despre masacru la acea vreme.

Unii analişti au explicat că Jiang era conştient de istoria ruşinoasă şi de traseul de asemenea ruşinos de acaparare al puterii şi era îngrijorat că alţii i-ar putea divulga rolul avut în masacru. Astfel, ţelul său în producerea video-clipului ar fi putut fi "albirea" rolului pe care l-a jucat în masacru. Producţia videoclipului "4 iunie" arăta situaţia dificilă în care se afla Jiang odată cu scaderea puterii lui. El s-a văzut nevoit să-şi plănuiască propria cale de ieşire şi, prin urmare, a încercat să câştige avantaj prin punerea în circulaţie din timp a unei versiuni cenzurate a evenimentului.

Veterani ai armatei au forţat intrarea în Zhongnanhai

Pe 26 august 2004, peste 300 de veterani din Corpul 39 al armatei au trecut de porţile Zhongnanhai-ului şi au intrat în campusul guvernamental bine păzit. Ei erau îmbrăcaţi de paradă, purtându-şi medaliile, şi duceau o coroană de flori, despre care au afirmat că-i era destinată lui Jiang Zemin.

Pătrunderea în Zhongnanhai ar fi fost de neconceput în trecut. Oricine ar fi încercat să facă acest lucru ar fi fost executat pe loc. În acest caz, totuşi, mulţi dintre veterani fuseseră anterior comandanţi celebri din a doua coloană a armatei de pe frontul nord-estic. Gărzile i-au recunoscut şi nu au îndrăznit să folosească nechibzuit forţa pentru a le opri intrarea.

Veteranii au solicitat soluţionarea chestiunii dacă Partidului trebuia să conducă armata sau invers. Aparent, ei doreau ca Jiang să demisioneze din calitatea de comandant al forţelor armate. Secretarul lui Hu Jintao, Wang Wei personal a ieşit să se întâlnească cu ei şi i-a calmat cu tact.

Faptul că mai mult de 300 de veterani distinşi au putut pătrunde în Zhongnanhai pentru a-i oferi o coroană de flori lui Jiang - care la acea vreme deţinea poziţia de preşedinte al Comisiei Militare a Partidului Comunist - arăta faptul că Jiang îşi pierduse puterea şi statutul său în rândul militarilor. Faptul că Hu Jintao îşi trimitea secretarul să se întâlnească cu veteranii şi să accepte coroana au arătat că Hu nu mai era la fel de obedient ca mai înainte şi era dispus să-şi afirme autoritatea sa ca şef al Partidului.

Un tren special cu securitate sporită

Jiang nu a avea încredere în oamenii care-l înconjurau. De fiecare dată când promova un grup de oameni, începea curând să se îndoiască de loialitatea lor şi căuta următorul grup de oameni pe care să-i numească în locul lor. Ca urmare, Jiang a promovat un număr mare de generali: odată a promovat 152 de generali într-o zi şi 500 de generali într-un singur an. În ciuda faptului că atât de mulţi generali îi erau îndatoraţi pentru poziţiile lor, Jiang nu a simţit nici un sentiment de securitate în timpul momentelor critice, atunci când avea nevoie de protecţie.

Jiang nu a mai îndrăznit să călătorească cu avionul pentru că se temea că cineva ar fi putut pune o bombă la bordul aeronavelor sale. Astfel încât, încă de la începutul anului 2004, Jiang călătorea cu un tren privat ori de câte ori mergea să inspecteze activităţile de la bazele militare din alte oraşe. Trenul său privat a fost fabricat la comandă, cu două motoare cu combustie internă. Compartimentele au fost importate din Germania, şi au fost apoi remodelate şi consolidate. Unul dintre compartimente a fost echipat cu cel mai avansat sistem de comunicaţii electronice, astfel încât Jiang ar fi putut emite ordine în cazul unui "război neaşteptat." De fiecare dată când Jiang folosea trenul, el insista ca acesta să fie bine inspectat, atât în interior cât şi în afară înainte de a se urca la în el. Inspecţia era realizată sub ochii atenţi ai aghiotantului său cel mai de încredere şi la finalizarea acesteia, întregul tren era sigilat şi păzit de soldaţi.

Jiang a mers la Kaifeng City în provincia Henan la începutul lunii iulie 2004. Temându-se de o tentativă de asasinat, Jiang şi-a instruit personalul să răspândească din timp zvonul că cel care sosea era Hu Jintao. După ce Jiang a ajuns în Kaifeng, el nu a stat în hoteluri de lux locale, ci a decis să doarmă în casa de oaspeţi a compusului Corpului 20 al Armatei (ce nu se afla în localitate). La mijlocul lunii iulie, Jiang a călătorit din Zona Militară de Comandă Jinan spre oraşul Wuhan, în scopul de a inspecta unităţile militare din centrul Chinei. Atunci când consilierii săi de încredere i-au raportat că unitatea armată staţionată în zonă se mutase pe neaşteptate, Jiang a plecat în grabă.

În aceeaşi lună, Jiang s-a îndreptat cu trenul înspre sud către Hanzhou, călătorind prin Nanjing şi Shanghai de-a lungul traseului său. El se temea de o explozie similară cu cea care avusese loc la o staţie de tren în Coreea de Nord în urma vizitei secrete în China a conducătorului Kim Jong-il. [1] Astfel, în scopul de a se proteja împotriva oricărei încercări de plasare a unui explozibil pe linia ferată sau de a slăbi vreo şină de tren, Jiang a ordonat poliţiştilor să stea postaţi la fiecare 20 de metri de-a lungul liniei pe care era programat să călătorească. Începând cu o zi înainte de călătoria lui Jiang, linia era păzită permanent. Paza se termina la trei ore după trecerea trenului.

Familia lui Deng Xiaoping destăinuie un mare secret

Hu Jintao a fost desemnat personal de Deng Xiaoping ca succesor al lui Jiang. După ce Hu a ocupat funcţiile de secretar general al PCC şi preşedinte al statului, acesta şi-a consolidat treptat puterea. Cu fiecare zi care trecea, rivalitatea dintre Jiang şi Hu lua note din ce în ce mai conflictuale.

Pe când se apropia Plenara a 4-a a celui de-al 16-lea Congres Naţional al Partidului, care era programată pentru septembrie 2004, Jiang a promovat un număr mare de ofiţeri din cadrul armatei. De asemenea, el a călătorit foarte mult pentru a supraveghea manevrele şi exerciţiile militare pe scara largă, afirmându-şi astfel autoritatea şi demonstrându-şi refuzul de a renunţa la puterea asupra armatei.

În plus faţă de apropierea Plenarei, ziua de 22 august marca 100 de ani de naşterea lui Deng Xiaoping. În acest timp, diferite fracţiuni din cadrul elitei guvernamentale au început să îşi facă cunoscute poziţiile privind rivalitatea dintre Hu şi Jiang.

Pe 28 iulie 2004, CCTV a difuzat un interviu special cu membrii familiei lui Deng Xiaoping, care au comentat că Deng nu a interferat cu administrarea statului încredinţată tinerei generaţii. Comportamentul lui Deng a contrastat, prin urmare, cu refuzul lui Jiang de renunţare la putere şi de cedare a poziţiei sale din cadrul armatei. Oficialii chinezi de rang înalt sunt foarte reticenţi în a întreprinde acţiuni făţişe care să ducă la confruntări publice. Declaraţia subtilă, dar îndrăzneaţă, a familiei lui Deng a arătat modul în care aceasta, precum şi mulţi alţia veterani din partid şi ofiţeri de rang înalt, îl detestau pe Jiang pentru implicarea sa în continuare în afacerile de stat.

Un alt episod de pierdere a statutului lui Jiang în rândul oficialilor chinezi de rang înalt a avut loc în timpul unei recepţii pentru "Ziua Armatei", care a avut loc pe 31 iulie. Într-un discurs ţinut la eveniment, Cao Gangchuan, ministrul Apărării Naţionale, şi-a reiterat sprijinul pentru Hu Jintao, dar nu l-a menţionat pe Jiang, deşi acesta era superiorul lui, de asemenea. Acest lucru a indicat că statutul lui Hu era în creştere, nu numai în rândul oficialilor civili, dar, de asemenea şi în cercurile militare.

Va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii