Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 17 (2)
focus
Jiang se îmbolnăveşte
La cea de-a cincea sesiune plenară al celui de-al cincisprezecelea Congres Naţional al PCC, care a avut loc în perioada 9-11 octombrie 2000, la Beijing, mai mulţi membri ai Comitetului Central al PCC, au pus în discuţie persecuţia Falun Gong. Ei au cerut explicaţii pentru desfăşurarea unei asemenea campanii uriaşe, care deja consuma rezerve naţionale masive.
Printre cei şapte membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, patru membri: Zhu Rongji, Hu Jintao, Li Ruihuan şi Wei Jianxing, adică mai mult de jumătate, s-au opus continuării persecuţiilor împotriva Falun Gong. Între timp, fostul şef al Congresului Poporului, Qiao Shi, şi-a exprimat îngrijorarea privind omorârea aderenţilor inocenţi ai Falun Gong. El a revenit la Beijing şi a mers în Piaţa Tiananmen pentru a vedea personal bătăile şi arestările desfăşurate împotriva aderenţilor, despre care auzise anterior. Conducătorul Consiliului de Stat, Zhu Rongji, a mers personal la departamentul 5 al Biroului de Securitate publică din Beijing şi le-a cerut oficialilor să „nu complice situaţia pentru practicanţii Falun Gong mai mult decât este!”
Jiang a început să se îngrijoreze, căzând chiar în depresie, când a văzut că lucrurile i-au scăpat de sub control. În ultima zi a anului 2000, Jiang Mianheng, fiul cel mai mare al lui Jiang, care se afla în Shenzhen, a primit o notificare de urgenţă de la sediul central al PCC, cu solicitarea de a sa se întoarce cât mai urgent posibil la Beijing. La orele 21, Jiang a suferit primul atac de cord şi a fost dus, după evaluarea medicului său, la sala de urgenţă a Spitalului 301.
Probleme medicale lui Jiang păreau să ofere opoziţiei o mică şansă. Imediat după ce Jiang Zemin a ajuns la spital, Biroului Politic a convocat o şedinţă. Pe 2 ianuarie, Biroului Politic a pus în dezbatere reforma sistemului politic şi subiectul Falun Gong. În cadrul reuniunii a avut loc un schimb tensionat de opinii între reformatori şi conservatori, care în final a adus cele două părţi în impas. Astfel, oportunitatea a fost ratată şi programul lui Jiang de suprimare a continuat.
Înţelegerea secretă dintre Jiang şi Luo Gan
Chiar şi în spital Jiang reflecta asupra unui singur lucru: cum să direcţioneze resentimentele publicului larg împotriva aşa-numitului „cult malefic” Falun Gong şi să incite la ură pe scară largă.
Jiang îşi extenua creierul pentru a găsi modalităţi de a-i atribui Falun Gong calificativul de „cult malefic”. Pe 25 octombrie 1999, într-un interviu acordat ziarului francez „Le Figaro”, Jiang s-a referit pentru prima dată la Falun Gong ca la un „cult malefic" (xiejiao). În acelaşi an, la Summit-ul Asia-Pacific pentru Cooperare Economică (APEC) din Auckland, Noua Zeelandă, Jiang a mers până într-acolo încât a înmânat personal preşedintelui Statelor Unite şi altor lideri, cărţulii care încercau să discrediteze Falun Gong. El chiar a profitat de ocazia interviului cu Mike Wallace, de la CBS, pentru a calomnia Falun Gong, susţinând în mod mincinos ca „mii de practicanţii Falun Gong s-au sinucis”. Mass-media din China continentală nici nu a îndrăznit să vorbească despre această parte a interviului, temându-se că Jiang ar putea fi demascat şi ridiculizat.
Ulterior, Jiang l-a convocat pentru o şedinţă secretă pe Luo Gan, complotând cum să incite masele la ură publică împotriva grupului spiritual, care încă se mai bucura de popularitate.
Încă în luna mai a anului 1999, când persecuţia împotriva Falun Gong era în stadiu de pregătire, Jiang şi Luo, au planificat o „acţiune specială” terifiantă. În primul rând, Biroul General al Comitetului Central a emis un document, care susţinea că zece mii de practicanţi Falun Gong au planificat comiterea unor „sinucideri de grup" în Xiangshan, suburbie din vestul Beijingului. Apoi documentul, în mod intenţionat, a fost strecurat în mass-media de peste hotare pentru a fi răspândit. Ulterior, poliţia locală, poliţiştii civili şi cei infiltraţi au răspândit zvonuri printre adepţii Falun Gong, precum că în Xiangshan urmează să aibă loc o mare „reuniune”. Simultan, în Xiangshan au fost trimise şi trupe armate, tot acolo fiind ascunsă şi poliţia armată. Toate au fost planificate până la cele mai mici detalii. Practicanţii Falun Gong trebuiau atraşi în Xiangshan, unde urmau a fi fost omorâţi. Aceste imagini urmau a fi prezentate în cadrul propagandei desfăşurate de mass-media de stat, în calitate de tragică „sinucidere colectivă” sau „încercare eşuată de sinucidere”. Astfel, Jiang ar fi avut motive pentru a numi Falun Gong „cult malefic”, iar eforturile de suprimare ale acestui grup ar fi putut lua cu uşurinţă amploare. Însă, cumva s-a întâmplat ca nici un practicant Falun Gong să nu plece la Xiangshan. Între 1 mai şi 9 septembrie, de trei ori poliţiştii în civil au schimbat „data reuniunii”, pe care o transmiteau practicanţilor Falun Gong, sperând la rezultate mai bune. Dar în cele din urmă, nimic nu a avut loc din cele planificate.
Acte de sinucidere colectivă sunt bine cunoscute în diverse culte. Însă, învăţăturile Falun Gong interzic în mod foarte clar orice formă de ucidere, inclusiv sinuciderea. Adepţii Falun Gong din China înţelegeau foarte bine acest principiu, în ciuda faptului că regimul lui Jiang a interzis toate cărţile şi materialele legate de practică (acolo aveau loc confiscări şi distrugerea a milioane de cărţi) şi a blocat toate site-urile referitoare la Falun Gong. Atragerea aderenţilor pentru participarea la o sinucidere colectivă pur şi simplu nu s-a soldat cu nimic.
După eşecuri repetate în atragerea practicanţilor Falun Gong, Jiang l-a chemat pe Luo Gan de mai multe ori pentru a discuta în secret modalităţi de a crea incidente, care să calomnieze Falun Gong. Luo i-a dat lui Jiang garanţii de reuşită.
Luo şi-a început activitatea prin a semăna dezinformare. Pe 29 decembrie 2000, agenţia guvernamentală de ştiri, Xinhua, care activa la directivele Comitetului Central al Biroului 610, a difuzat o ştire "anonimă" în care era vorba despre „eşecul unei sinucideri în grup a membrilor Falun Gong”. Raportul vag nu a putut dezvălui numele nici măcar a uneia dintre persoanele implicate, nu a prezentat nici un detaliu referitor la acest eveniment şi nici măcar locul unde ar fi avut loc. Ştirea susţinea că aderenţii au pus la cale şi „provocat” o sinucidere colectivă în timpul Revelionului. Raportul trebuia să-i pregătească pe cititori pentru ceea ce urmau să audă mai târziu.
O „auto-incendiere” bizară
Pe 23 ianuarie 2001, conform calendarului tradiţional lunar chinezesc, toţi sărbătoreau Anul cel Nou. Mii de familii erau ocupate cu suspendarea felinarelor şi scrierea de mesaje de bun venit primei primăveri a noului secol.
Însă, în Piaţa Tiananmen, centrul simbolic al naţiunii, au apărut brusc nori de fum. Ceva ardea. Sau cineva. Cele întâmplate au constituit de fapt o tragedie bizară. Aşa ceva nu mai avuse loc până acum: în piaţă câţiva oameni erau în flăcări. Un bărbat şi patru femei, care potrivit relatărilor erau din provincia Henan, s-au stropit cu benzină şi şi-au dat foc.
În termen de un minut de la izbucnirea flăcărilor o femeie a fost raportată decedată; focul a cuprins şi celelalte patru corpuri, care conform spuselor, au fost stinse timp de „un minut şi jumătate”. Au fost observate utilitare de poliţie deplasându-se în grabă la „la locul faptei”, care au preluat cele patru corpuri cu arsuri pentru acordarea primului ajutor. În mai puţin de două ore, Agenţia de stat Xinhua News a difuzat în întreaga lume – şi foarte interesant, în limba engleză - ştirea conform căreia toate cele cinci persoane implicate erau practicanţi Falun Gong şi că grupul spiritual ar fi efectuat „auto-incendierea” din Piaţă.
Imediat după difuzarea ştirii, CCTV a prezentat mai multe imagini ale evenimentului. Primii implicaţi - o fată de doisprezece ani, cu o privire fixă şi o tânără de nouăsprezece ani, care conform presupunerilor ar fi ascultat „instrucţiunile demonice” şi „într-un mod stupid s-ar fi aruncat într-un foc malefic”, aşa cum a interpretat mass-media chineză. Fetiţa, cu arsuri grave, ar fi vrut „să se ridice la cer”, potrivit ştirilor. I-a fost arătată şi faţa acoperită de umflături. Fetiţa a fost prezentată ca fiind în agonie şi chemând-o pe „mama” sa. Chiar şi aflându-se în patul de spital ea întindea mâna, cu degetele arse de flăcări şi spunea că vrea „să se ridice la cer”.
O singură difuzare a acestor imagini tulburătoare şi tragice a stârnit o ură imensă în China. Ostilitatea faţă de Falun Gong a crescut, iar mulţi oameni au uitat rapid de toate lucrurile bune pe care le-au văzut în practică şi de practicanţi. Oamenii au uitat ce au văzut cu proprii lor ochi sau experienţele pe care le-au avut personal, de parcă declaraţiile guvernului ar fi fost mai credibile. Propaganda de stat a ieşit din ascunziş pentru a se răzbuna. Personalităţi de orice fel apăreau pe posturile televiziunii de stat pentru a condamna Falun Gong. În timp ce ei vorbeau, CCTV insera periodic, pentru a spori efectul, scenele de auto-incendiere.
Văzând toate acestea, Jiang a putut în sfârşit să răsufle uşurat. Însă nu intenţiona să-şi piardă vigilenţa, îşi dorea o victorie absolută. Jiang a ordonat mass-media să continue atacul propagandistic şi să sporească interesul faţă de acest subiect.
Potrivit instrucţiunilor lui Jiang, toate posturile mass-media din China, mari sau mici, au lansat o nouă campanie de critici împotriva Falun Gong. Biroul general al Comitetului Central al PCC a emis un aviz care menţiona că trebuie să fie lansată o mişcare politică de nivel naţional pentru a „expune în continuare şi critica adevărata imagine a cultului malefic Falun Gong”. La patru zile după 23 ianuarie (data auto incendierii), Agenţia de ştiri Xinhua şi Agenţia Chineză de Ştiri au publicat 107 şi respectiv 64 de articole on-line, cu critici şi condamnări la adresa Falun Gong. Mass-media de stat a declarat că „publicul”, din cel puţin paisprezece provincii, municipalităţi şi regiuni, a avut ieşiri în masă pentru a demasca Falun Gong. Liderii din partid, guvern şi militarii, împreună cu diverse grupuri civice, au fost solicitaţi să susţină „decizia înţeleaptă” a Comitetului Central. Organizaţiilor de nivel local li s-a solicitat, între timp, să organizeze „întâlniri” mari şi mici „cu critici”, pentru a condamna „crimele de nedescris ale acestui cult malefic”. CCTV difuza zilnic interviuri cu oameni de diferite statuturi sociale, care îşi prezentau suportul, reluând aceste fragmente atât de des, încât nimeni nu putea trece cu auzul sau vederea aceste informaţii. Scopul era de a-i determina pe toţi să urască Falun Gong.
Mai multe aspecte suspecte
Din ziua în care au fost emisie ştirile despre auto-incendiere, mass-media din străinătate şi site-urile Falun Gong au pus sub semnul întrebării veridicitatea acestui incident şi sinceritatea mass-mediei chineze.
Una din investigaţii în acest sens a fost de-a dreptul revelatoare. Aceasta a prezentat în slow-motion imaginile auto-incendierii, în care se vede în mod clar cum un ofiţer de poliţie o loveşte în cap pe Liu Chunling, femeia care a murit pe loc; ofiţerul ţinea în mâna un obiect greu. În filmul difuzat pe scară largă, întitulat „Auto-incendiere sau Minciună?”, au fost utilizate imaginile CCTV ale incidentului, care au fost analizate în slow-motion. Un film documentar apărut ulterior „Focul fals”, produs de New Tang Dynasty Television (ianuarie 2002), a primit un premiu onorific la cel de-al 51-lea Columbus International Film Festival. Practicanţii Falun Gong din China au făcut uz de aceste analize revelatoare şi au reuşit să intercepteze transmisiile pe cablu ale televiziunii chineze, pentru a prezenta adevărul. Jiang a fost îngrozit de aceste programe şi a ordonat să fie folosite orice mijloace pentru ca în China să nu să se mai întâmple astfel de lucruri. În seara zilei de 5 martie 2002, aderenţii Falun Gong din oraşul Changchun, au interceptat semnalele de la opt posturi de televiziune şi au transmis o emisiune de patruzeci şi cinci minute. Jiang a reacţionat rapid şi violent, chiar şi Kuhn a menţionat despre aceasta în biografia sa - la care vom reveni în capitolul 19.
În filmul documentar „Auto-incendiere sau Minciună?” s-a făcut o analiză a următoarelor momente. Le prezentăm aici, în întregime, datorită importanţei lor.
1. Dacă este să analizăm materialul filmat de compania de stat CCTV în slow motion, putem descoperi că victima auto-incendierii, Liu Chunling, de fapt, nu a fost arsă, ci omorâtă pe loc.
2. Ştirile Xinhua News, au pretins că Liu Chunling ar fi murit în flăcări. Dar, cu ajutorul imaginilor în slow-motion putem vedea că în timp ce Liu se zbătea, fiind cuprinsă de flăcări, cineva a lovit-o în cap cu un obiect. Liu a căzut la pământ instantaneu şi acest obiect a ricoşat din spatele craniului ei; obiectul a zburat câţiva metri şi a căzut cu putere. Care a fost atunci cauza morţii lui Liu ? Dacă vom opri filmul, vom vedea că braţul care apare aproape de capul lui Liu este braţul unui bărbat într-un palton poliţienesc gros. El a fost cel care a lovit-o cu obiectul şi după lovitură, braţul lui întins poate fi încă văzut acolo.
3. În ceea ce priveşte obiectul care a ricoşat din ceafa lui Liu, unii au spus că aceasta a fost armă mortală, alţii au spus că a fost părul lui Liu, iar alţii – că îmbrăcămintea lui Liu. Însă obiectul nu şi-a schimbat traiectoria din cauza spumei stingătorului de incendiu care a fost utilizat atunci; de fapt, el a zbura în direcţia poliţistului, care ţinea acel stingător. Acest lucru ne indică faptul că obiectul nu are nici o legătură cu extinctorul, ci a fost un anumit obiect care a ricoşat din capul lui Liu, după ce i-a fost aplicată lovitura. Se poate vedea chiar cum obiectul pare a fi îndoit în timp ce zbura prin aer. Atfel putem doar să ne imaginăm cât de puternică a fost lovitura primită de Liu în cap şi cât de puternic a fost atacul agresorului. Se poate chiar vedea cum în momentul în care Liu cade pe pământ, mâna ei instinctiv se îndreaptă spre cap, spre locul unde a fost lovită.
La douăsprezece zile după incident, pe prima pagină a „Washington Post”, a fost publicat un articol intitulat „Oameni cuprinşi de flăcări aprind misterul Chinei: motivul pentru auto-incendierea publică - intensificarea luptei împotriva Falun Gong”. Articolul descrie în detalii constatările reporterului Phillip Pan, care s-a deplasat în Kaifeng, China, în oraşul natal al victimei Liu Chunling. Pan a descoperit, în mod surprinzător, că „nimeni nu o văzuse vreodată practicând Falun Gong”. Atunci, cine a participat, de fapt, la auto-incendiere?
Mai întâi de toate trebuie remarcat faptul că imaginile incendierii ale CCTV au fost pline de inconsecvenţe. Pe lângă faptul că Liu aparent a fost lovită de un poliţist, mai pot fi constatate următoarele:
1. La acel moment în Piaţa Tiananmen nu erau extinctoare, iar poliţia, conform uzanţelor de la acel moment, nu avea în dotare extinctoare în timpul patrulării. Atunci cum, în interval de câteva minute, acolo au apărut mai mult de zece stingătoare de incendiu şi pături de stingere a focului? Cele mai apropiate clădiri se află la zeci de minute de mers pe jos. Singura explicaţie ar fi aceea, că totul era ştiut dinainte ...
2. Cuvintele exclamate de către bărbatul care chipurile şi-a dat foc, Wang Jindong, în momentul autoincendierii şi care au fost difuzate de CCTV, au fost înregistrate atât de clar, încât distanţa la momentul înregistrării trebuie să fie fost de cel mult zece metri. Dacă camerele de luat vederi nu ar fi fost fixate şi pregătite pentru înregistrare până la începutul incidentului, sunetele şi detaliile nu ar fi putut fi capturate atât de bine, deoarece întregul episod a durat nu mai mult de un minut, potrivit rapoartelor oficiale.
3. Tinerei cu arsuri severe, Liu Siying, conform relatărilor, trebuia să i se facă traheotomie ca urmare a arsurilor suferite pe tractul său respirator. Însă, după presupusa operaţie, un reporter CCTV a intervievat-o pentru programul „Focus Interviu”, şi Liu, în mod miraculos, a putut să vorbească normal şi chiar să cânte în faţa camerei de luat vederi. Din punct de vedere medical, în urma unei traheotomii, acest lucru este imposibil.
4. În programul CCTV se poate vedea clar că la picioarele lui Jindong Wang, bărbatul care a exclamat replica ciudată în timp ce era aşezat în Piaţa Tiananmen, se afla o sticlă de plastic Sprite. Această secvenţă a fost filmată după ce flăcările care l-au cuprins pe bărbat au fost stinse. În imagini, hainele lui Wang au ars în întregime, iar sticla de plastic de la picioarele lui, care conform presupunerilor ar fi fost umplută cu benzină - nici nu a fost deformată sau deteriorată de temperatura înaltă a focului violent, care încă ardea cu doar câteva secunde în urmă.
Aceste neconcordanţe, precum şi alte, ne permit să ridicăm suspiciunea, că întregul incident a fost fabricat de către autorităţile chineze.
După cele întâmplate, în timp ce o reporteriţă pentru programul CCTV "Focus", îi intervieva pe prizonierii din lagărul de muncă Tuanhe despre subiectul auto-incendierii, unul dintre ei, practicantul Falun Gong, Zhao Ming, a ridicat întrebarea referitoare la sticla de Sprite. Reporteriţa, pe nume Li Yuqiang, a răspuns la întrebare în mod sincer: „Am filmat scena după incident. Dacă pare suspectă, nu o vom mai arăta”. Ce urmărea atunci CCTV, filmând aceste imagini „după incident”? De ce Wang Jindong – o persoană care, potrivit presupunerilor, nu era în depline capacităţi mentale şi era instabil din punct de vedere psihic pentru a se auto-incendia, a cooperat pe deplin cu CCTV pentru refilmarea acestei scene? Acest lucru indică încă o dată faptul că totul a fost înscenat.
Pe 14 august 2001, la o reuniune a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONG-ul pentru Dezvoltarea Educaţiei Internaţionale a făcut o declaraţie oficială: „Regimul chinez face referire la presupusul incident de auto-incendiere din Piaţa Tiananmen, din 23 ianuarie 2001, pentru a calomnia Falun Gong. Dar noi am obţinut un videoclip al acestui incident care, în opinia noastră demonstrează că acest eveniment a fost organizat de guvern. Avem copii ale acestui film aici şi toţi cei interesaţi pot să obţină o copie”.
La scurt timp după incident, un roman foarte popular, care fusese publicat cu zece ani înainte, „Dezastrul Galben” (Huang Huo), în mod curios, a fost interzis în întreaga Chină. Auto-incendierea din Piaţa Tiananmen seamănă surprinzător cu un episod din „Dezastrul Galben”. În capitolul doi al romanului cineva îi plăteşte pe câţiva bolnavi aflaţi în faza terminală, ca aceştia să se auto-incendieze şi apoi foloseşte incidentul pentru a-şi învinui adversarii în cadrul unei persecuţii motivate politic. S-ar putea ca Jiang şi colegii săi să se fi inspirat din acest incident din „Dezastrul Galben”? De ce a apărut interdicţia atât de brusc?
La victimele auto-incendierii din Piaţa Tiananmen, am putea adăuga milioane de cetăţeni chinezi, pentru că nenumărate persoane au fost înşelate de complotul secret al lui Jiang. Jiang a stârnit ură faţă de Falun Gong în inimile lor şi a deschis calea pentru uciderea practicanţilor Falun Gong. Folosind tehnologii şi tehnici de propagandă moderne, Jiang a înşelat şi a instigat la ură milioane de oameni - act ruşinos, care probabil niciodată n-a mai existat în istorie.
Jiang a obţinut totul prin minciună şi înşelăciune. Şi din acest motiv, auto-incendierea ar putea, într-un final să grăbească sfârşitul lui Jiang. Atunci când emoţiile intense stârnite de propaganda auto-incendierii se vor mai domoli, oamenii vor fi capabili să separe adevărul de minciună şi s-ar putea să fie suficient doar un singur pliant de la un suporter Falun Gong, pentru a declanşa epifania.
Jiang ştia foarte bine că aflarea adevărului poate scote la iveală trădarea, cruzimea şi viclenia sa. Nimic nu-l înspăimânta pe Jiang mai mult şi făcea astfel tot posibilul pentru a ascunde cât mai bine adevărul. Auto-incendierea din Piaţa Tiananmen a devenit pentru Jiang „călcâiul lui Ahile”. „Arma lui mortală”, fabricată atât de meticulos, s-a transformat într-o bombă cu efect întârziat. După cum se spune într-un proverb antic: „Planurile omului nu se potrivesc celor ale Cerului”.
va urma...
(Copyright © 2005 The Epoch Times)
