Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 15 (2)
focus
Urcând pas cu pas spre funcţia de secretar general cu drepturi depline, Jiang a început să dezvolte propria fracţiune în domeniul militar; mijloacele sale au fost, după cum s-a discutat mai devreme, oferirea de promovări speciale pentru generalii tineri şi pentru cei de vârstă mijlocie. La scurt timp după aceea, Jiang şi-a schimbat stilul său de neintervenţie în afacerile militare cu unul de implicare mai activă. Liu Huaqing şi Zhang Zhen şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la intervenţiile lui Jiang, insistând asupra faptului că trupele ar trebui să fie conduse de cei cu experienţă militară. O sursă a afirmat chiar că Liu a fost văzut atenţionându-l cu degetul pe Jiang într-o şedinţă a Biroului Politic şi mustrandu-l. Liu considera de la sine înţeles că îi este superior lui Jiang, având în vedere numirea sa de către Deng. Dar Liu a intuit prea puţin că Jiang era genul de persoană care nu uită sau nu iartă vreodată ceva.
În 1999, cu ocazia celei de a cincizecea aniversări a ajungerii la putere a PCC, Jiang a ordonat ca niciun general pensionar să nu poarte uniforma militară la evenimentele festive. El a făcut acest lucru, astfel încât atenţia să fie îndreptată mai mult asupra sa. Înainte de trecerea în revistă a trupelor, Jiang a urcat la tribună examinând Piaţa Tiananmen pentru a-i saluta pe oficialii superiori ai Partidului, guvernului şi pe oficialii militari. De îndată ce Jiang l-a reperat pe Liu, îmbrăcat în uniforma de general, o prezenţă remarcabilă, a simţit că Liu îi provoacă intenţionat autoritatea personală. Jiang l-a confruntat pe Liu, disimulandu-şi mânia: "Nu ţi-am spus că este interzis să porţi uniforma? Ce-i cu tine? ". Liu nu s-a intimidat şi i-a servit replica:" Tu porţi uniformă fără a fi luat parte la o singură bătălie? Atunci de ce nu pot purta uniforma mea?".
Mânia lui Jiang a fost atât de mare încât a rămas fără cuvinte. Faţa lui, potrivit relatărilor, a devenit palidă şi trupul îi tremura de furie. Nu s-a calmat până când nu a fost rugat să urce în vehiculul cu care urma să inspecteze trupele. După trecerea în revistă a trupelor Jiang i-a spus lui Xigui, bodyguardul său, că îi va da o lecţie aspră pe Liu Huaqing.
Zhang Zhen şi-a anunţat retragerea după al cincisprezecelea Congres Naţional al PCC. Deng Xiaoping decedase deja, iar Jiang după toate manevrele sale minuţioase şi viclene, era din ce în ce în ce mai puternic în armată. Jiang a simţit ca sosise timpul să-i dea o lecţie lui Liu. Dar Jiang nu i-a putut găsi acestuia vreo vină. La acea vreme, fiica lui Liu, Liu Chaoying - colonel şi directorul adjunct al diviziei de Informaţii a cincea a Departamentului Statului Major General al Armatei, a fost implicată într-un scandal privitor la contribuţiile ilegale de campanie în Statele Unite. Supraveghetor direct al lui Liu Chaoying s-a întâmplat să fie Ji Shengde - un prieten apropiat al lui Lai Changxing – iar Jiang a văzut scandalul ca pe o şansă minunată de a lua măsuri.
Când Lai Changxing, i-a descris lui lui Sheng Xue - autor al lucrării „Secretele întunecate din spatele cazului Yuanhua” - relaţia sa cu Ji Shengde, el a spus: "Nu contează dacă am fost în Beijing, Shenzhen, Xiamen sau Hong Kong, el va veni cu siguranţă pentru a mă vedea, atâta timp cât e prin apropiere. Ne-am întâlnit de nenumărate ori. "Dar atacarea lui Lai nu a fost scopul real al lui Jiang. Adevăratele sale ţinte erau de fapt Ji Shengde şi fiica lui Liu Huaqing.
Fiica cea mai mică a lui Liu Huaqing, Liu Chaoying, şi a doua noră, Zheng Li, au fost cele două persoane pe care Liu le iubea cel mai mult. Cu greu mai putea el să se hrănească sau să se odihnească după arestarea acestora. După îndelungi dezbateri lăuntrice, Liu a concluzionat că nu are de ales decât să îşi facă curaj şi să îl abordeze pe Jiang. Dar Jiang nu a rostit nici măcar un cuvânt după ce a primit apelul telefonic de la Liu referitor la problemă. Chipul lui Jiang dezvăluia chiar o notă de satisfacţie după ce a închis telefonul. Zeng Qinghong îi spusese odată lui Liu:"Noi nu te putem opri să te opui preşedintelui Jiang, dar ne este uşor să-ţi arestăm nora, nevasta şi fiica".
Nora lui Liu, Zheng Li, a fost ofiţer al Departamentului Politic General al Armatei. După arestarea ei, ea era urmărită de două femei soldat zi şi noapte. O dată a scăpat din detenţie în timp ce mergea la toaletă. Când a ajuns în provincia Henan l-a sunat pe Liu, întrebandu-l dacă ştia de arestarea ei. Când Liu a răspuns că ştia, ea şi-a dat seama că nimeni nu o putea ajuta cu adevărat. Atunci s-a întors la Departamentul Central de Investigare.
Când fiica lui Liu, Liu Chaoying, a fost arestată la un salon VIP de pe Aeroportul Internaţional din Beijing, ea a protestat cu mândrie:"Eu sunt fiica lui Liu Huaqing, cum îndrăzneşti să mă arestezi!" Cei zece soldaţi nu i-au dat atenţie. Au ridicat-o de la aeroport rapid, fără să spună un cuvânt. Cum Liu Chaoying a fost arogantă în custodie şi a refuzat să facă o "spovedanie", un anchetator a pălmuit–o şi a abuzat–o verbal. Abia atunci şi-a dat seama de gravitatea situaţiei, pentru că ea niciodată nu fusese tratată într-o astfel de manieră. Astfel că a început să divulge informaţii.
Jiang a supravegheat personal cum a fost manipulat cazul familiei lui Liu, dând de fapt, comenzi directe şi sprijin anchetatorilor. După ce membrii familiei lui Liu au fost arestaţi s-a spus că cineva din anturajul lui Jiang, l-a sfătuit cândva: "Oferiţi clemenţă urmaşilor celor care v-au ajutat." Cu alte cuvinte, Liu merita credit pentru asistenţa pe care o dăduse lui Jiang de-a lungul anilor. Jiang a fost furios de sugestia dată şi i-a spus persoanei să tacă.
Cazul Yuanhua l-a implicat pe Jia Qinglin
Subordonatul de încredere al lui Jiang, Jia Qinglin a fost un alt personaj important în cazul Yuanhua.
Când a ieşit la lumină în 1999, dimensiunea şi domeniul în care s-a manifestat cazul Yuanhua în oraşul Xiamen, a depăşit toate celelalte cazuri de corupţie şi contrabandă cunoscute în China de la fondarea RPC în 1949; fondurile implicate în acest caz au totalizat circa 70 miliarde de yuani (8,4 miliarde dolari USD). Mai mult de 250 de oficialităţi locale, provinciale şi chiar centrale din PCC au fost implicate în scandal. Persoanele implicate au fost acuzate că acceptaseră mită la nivel de sute de milioane de dolari SUA pe o perioadă de cinci ani: din 1994 până în 1999. Produse în valoare de sute de milioane dolari SUA, incluzând automobile, combustibili, materii prime, utilaje grele şi bunuri de lux au fost introduse ilegal în China prin portul Xiamen. Din 1994 până în 1996 Jia Qinglin a fost secretar de Partid al provinciei Fujian şi director al Comitetului permanent al Congresului Poporului din provincia Fujian. Acesta este motivul pentru care Jiang nu a permis ca investigarea cazului Yuanhua să meargă dincolo de un anumit nivel al ierarhiei.
Jia Qinglin s-a născut în provincia Hebei în martie 1940. El lucrase odată în cadrul aceluiaşi Departament al Industriei de Maşini ca şi Jiang. Coincidenţa i-a adus aprecierea fostului său superior, Jiang. Cum Jiang a fost promovat progresiv spre postul de secretar general, perspectivele politice ale lui Jia s-au îmbunătăţit, de asemenea.
După ce Jiang l-a demis pe Chen Xitong, secretar de Partid al Beijingului, în 1996, Jia Qinglin a fost promovat mai întâi ca primar al Beijingului şi mai târziu Secretar de Partid al aceluiaşi oraş şi i s-a dat chiar calitatea de membru în Biroul Politic. Jiang, evident, avea o părere extrem de bună despre Jia.
În 1962, după absolvirea Departamentului de Energie Electrică de la Institutul de Inginerie Hebei, Jia Qinglin s-a angajat în cadrul Oficiului de Cercetare Politică din cadrul Primului Minister al Industriei de Maşini. În 1978 a fost numit Director General al Corporaţiei Naţionale de Import şi Export Maşini din China. El s-a mutat la Fujian în 1985 şi a fost promovat Guvernator al provinciei Fujian la începutul anului 1993. La sfârşitul anului 1993 a fost numit secretar de partid în provincia Fujian.
După ce cazul Yuanhua ieşit la suprafaţă, forţele responsabile cu ancheta, au cercetat şi descoperit o fotografie de grup cu Lai Changxing şi Jia Qinglin, făcută atunci când Jia a vizitat Grupul Yuanhua. Lai a spus că grupul de lucru pentru anchetă a vrut să-l aresteze, şi că, dacă el ar fi fost capturat şi l-ar fi denunţat pe Jia Qinglin, Jia ar fi fost terminat din punct de vedere politic. Astfel, atunci când Jia Qinglin a fost promovat, în Fujian se putea auzi: "Un oficial corupt din Fujian a devenit un mare şef în Beijing."
În 2003, patru secretari adjuncţi ai Comisiei Centrale pentru Inspecţia Disciplinei au solicitat Comitetului Central al Partidului reinvestigarea calificărilor politice ale lui Jia Qinglin. În afară de o pleiadă de oficiali, incluzându-i pe unii de la Conferinţa Politică Consultativă a Poporului Chinez (CPPCC), opunându-se numirii lui Jia ca preşedinte CPPCC, Biroul de Audit al Consiliului de Stat a expus un scandal financiar masiv legat de Jia, de pe vremea când acesta deţinea posturi oficiale în Fujian.
Biroul de Audit, care era aproape de terminarea mandatului de lucru, a prezentat un raport de audit la sfârşitul lunii ianuarie 2003 Biroului Politic al Comitetului Central al PCC şi Comitetului permanent al Congresului Naţional Popular; raportul privea datoria naţională referitoare la fondurile speciale pentru construcţii. Raportul a arătat că construcţia Aeroportului Internaţional Changle din oraşul Fuzhou (din provincia Fujian), al cărui buget iniţial, cum a fost autorizat de către Comitetul Provincial PCC Fujian în 1993, fusese în total de 2 miliarde de yuani (240 milioane dolari USD), deja cheltuise suplimentar 1,2 miliarde de yuani până la începutul anului 1997. Între 1993 şi 1997, pe când Jia Qinglin era Guvernator al provinciei şi secretar al Comitetului Provincial PCC în Fujian, acesta a preluat şi a redirecţionat fonduri de construcţie programate pentru aeroportul Changle. Potrivit investigaţiilor, în total 1,28 miliarde de yuani au fost însuşiţi în mod ilegal de către comitetul şi Guvernul Provincial PCC din Fujian. Majoritatea fondurilor au fost fie utilizate în avantajul înalţilor funcţionari, fie nu s-a putut determina trasabilitatea fondurilor. La momentul când construcţia aeroportului Changle a fost finalizată şi luând în calcul că operaţiunile au demarat de la începutul anului 1998, pierderile financiare acumulate pentru primii cinci ani ajunseseră la uluitoarea suma de 1,55 miliarde de yuani (186 milioane dolari USD). Principala sursă de pierderi a fost umflarea mărimii construcţiei. Numărul de călători şi masa de marfă au ajuns la doar treizeci de procente din capacitatea proiectată. Costul de construcţie al aeroportului se ridica la o dată şi un sfert faţă de costurile aeroporturilor de scară echivalentă din China. Se spune că raportul de audit al Oficiului a scos la iveală ulterior faptul că Jia Qinglin şi El Guoqiang au autorizat de unsprezece ori utilizarea unui fond naţional special pentru a acoperi cheltuielile în exces, în valoare de 1,2 miliarde yuani.
Biroul de Audit, a verificat de asemenea că o parte din fondurile deturnate în numele construcţiei aeroportului au fost de fapt folosite pentru a construi sau cumpăra 570 vile de lux în oraşele Fuzhou, Xiamen, Zhuhai, Dalian, Qingdao, Wuxi, Hangzhou şi Beijing. Vilele au fost rapid achiziţionate de 230 de funcţionari seniori anonimi din PCC.
În raportul Biroului de Audit cu privire la datoria naţională pentru fonduri de construcţii speciale, din decembrie 2000, se menţionează că a fost făcută o "deturnare de fonduri gravă, o depăşire şi o dispunere necunoscută în cele patru proiecte majore de dezvoltare, în care sunt incluse construcţia aeroportului, construcţia autostrăzii, proiectul „Cele trei Canioane” şi dezvoltarea globală agricolă". Raportul indica în mod clar, că proiectele manipulate de către Jia şi He – numite proiecte "false şi dezastruoase” (omonime pentru "Jia " şi "He") – au fost afectate de deturnări de fonduri şi cheltuieli de capital necontabilizate.
Atunci când raportul a fost trimis lui Jiang pentru reexaminare el a făcut doar scurte comentarii, spunând: "Probleme similare cu cele care implică aeroportul Changle sunt destul de comune. Aceste probleme au apărut din cauza unui management defectuos". Raportul a fost apoi returnat la Consiliul de Stat.
Atunci când Jia Qinglin era secretar de Partid al provinciei Fujian, soţia sa, Lin Youfang, era secretar de Partid al Grupului de Comerţ Exterior din China în Fujian. Ea a fost acuzată de corupţie gravă, în legătură cu cazul Yuanhua şi nu a putut niciodată să contracareze acuzaţiile. Astfel Jiang a cerut ca Jia să divorţeze de ea în 2000, astfel încât să devină clar că Jia a "tras linia" între el şi Lin.
Cu toate acestea, Lin a negat în mod deschis rapoartele despre divorţul ei. Ea a spus, "Am fost căsătoriţi patruzeci de ani. Relaţia noastră este excelentă şi avem o familie fericită." Ea a subliniat, de asemenea, "nu am auzit niciodată de această aşa-numită "Companie Huayuan", care este înregistrată în Hong Kong". Ce a declarat ea a fost parţial adevărat, în măsura în care societatea implicată în contrabandă a fost "grupul Yuanhua" din oraşul Xiamen, nu "Compania Huayuan" din Hong Kong. Cu toate acestea, surse din provincia Fujian, au arătat că Lin a fost, de fapt, responsabilă de comerţul exterior din Fujian şi că numai un nebun ar putea să creadă că nu ştia despre grupul Yuanhua - cea mai mare companie de import şi export în Fujian. Memoriul în care şi-a pledat nevinovăţia doar a înrăutăţit o situaţie deja proastă.
Dacă Jia şi Lin au divorţat vreodată rămâne ceva necunoscut. Cu toate acestea, într-o fotografie oficială făcută la un dineu unde Jia a ţinut un discurs în onoarea lui Lian Zhan pe 28 aprilie 2005, soţia lui Lian, Fang Yu, sta lângă Lian în timp ce soţia lui Jia nu poate fi zărită nicăieri. Pe 18 septembrie 1999, Jiang Zemin a făcut un presupus "control al activităţii de dezvoltare din Beijing" şi a participat la activităţi publice cu Jia, care se confrunta cu punerea sub acuzare la momentul respectiv. Cei care nu s-au implicat îndeaproape în situaţie au considerat mutarea lui Jiang a fi un spectacol de sprijin politic pentru Jia.
Cum erau pe punctul de a fi convocate al Zecelea Congres Naţional al Poporului şi Conferinţa Politică Consultativă a Poporului Chinez , Jia Qinglin, care a fost neoficial numit, datorită lui Jiang, să ia poziţia de preşedinte al celui de-al X-lea Congres Politic Consultativ, şi-a prezentat scrisoarea de demisie din Biroul Politic, invocând o sănătate precară. Jiang a respins însă demisia lui Jia. Jiang a spus, "Dacă te retragi de pe scena politică, sunt terminat". Acest lucru sugerează că Jiang trebuie să fi fost implicat şi în relaţii financiare ilicite. Jiang îl folosea pe Jia, iar Jia îi oferea la rândul său protecţie lui Jiang. Conexiunea lor strânsă poate fi dovedită.
Potrivit unui raport mass-media, guvernul municipal din Beijing a dat un banchet pentru a sărbători numirea lui Jia ca preşedinte al Congresului Consultativ. Tot timpul evenimentului Jia a tăcut şi a băut sticlă după sticlă de lichior. La un moment dat a murmurat "Nu că vreau promovarea ..." În şedinţele celui de al 16-lea Congres Naţional Popular, în noiembrie 2002, o imagine oarecare arată un Jia abătut aşezat la masa lui, ceea ce este grăitor despre ce simţea Jia în interior: n-a avut de ales decât să fie complicele lui Jiang.
Deşi Jiang a reuşit promovarea lui Jia în cele mai înalte cercuri de putere din PCC, cazul Yuanhua încă îl obsedează şi îl compromite pe Jia. Conexiunea lui Jia la cazul Yuanhua a devenit un exemplu tipic de politică coruptă a PCC. Ne reaminteşte în mod constant şi iritant, cât de lipsite de substanţă şi caracter sunt cuvintele lui Jiang despre combaterea corupţiei. Jiang intenţiona să folosească cazul Yuanhua pentru a-şi învinge adversarii politici, dar în cele din urmă a sfârşit prin a se împuşca în propriul picior.
va urma...
(Copyright © 2005 The Epoch Times)
