"Oraşul Interzis" construit cu pietre transportate pe gheaţă

"Orasul interzis", Beijing, China.
"Orasul interzis", Beijing, China. (pixabay.com)

Documente antice chineze ne indică faptul că unele din cele mai mari pietre folosite la construcţia "Oraşului Interzis" din Beijing, ce a început în 1406, au fost transportate de la cariere îndepărtate, pe sănii de lemn, de-a lungul drumurilor îngheţate. Calculele raportate în "Proceduri ale Academiei Naţionale de Ştiinţe" arată că, pe drumuri şerpuite şi inegale, această metodă este mai sigură şi mult mai uşoară faţă de folosirea rolelor din lemn sau tragerea săniilor pe o suprafaţă obişnuită de pământ.

Palatul Imperial şi clădirile din împrejurimile Oraşului Interzis, un complex ce a servit pentru mult timp ca centru figurativ al capitalei Chinei, au fost construite la începutul anilor 1400, dar ridicarea construcţiilor din incintă cât şi din jurul complexului a continuat până spre sfârşitul anilor 1500 şi după aceea. Multe dintre cele mai mari pietre din complex provin de la cariera situată la 70 de kilometri de Beijing, spune Thomas Stone, specialist în mecanica fluidelor în cadrul Universităţii Princeton din New Jersey, membru al echipei ce a realizat studiul. "Mergi în Oraşul Interzis şi vezi aceste roci masive şi te întrebi: ‘Cum de au reuşit să aducă această piatră aici ?’" spune el.

Câţiva istorici au remarcat că unele pietre uriaşe din cadrul Oraşului Interzis au fost transportate cu sănii trase în mijlocul iernii de către echipe de bărbaţi. Dar Jiang Li, inginer mecanic la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Beijing, a descoperit o descriere mai detaliată referitoare la o piatră anume din complex.

Acest document antic prezintă faptul că monolitul, având 49 de metri cubi, cu o greutate estimată de aproximativ 112 tone, a fost remorcat către Beijing în anul 1557 pe parcursul a 4 săptămâni – ceea ce înseamnă că viteza medie era de 8 centimetri pe secundă. Alte blocuri de piatră erau aveau o greutate şi mai mare, afirmă Stone.

Documentele, ce au fost mai târziu traduse în limba engleză, au ridicat mai multe întrebări. Mai întâi, spune Stone, de ce nu au fost transportaţi monoliţii folosind vehicule cu roţi, ce au fost folosite în China încă din secolul 4 î.Hr.? Mai mult, tragerea săniilor pe un drum îngheţat era cea mai bună metodă disponibilă?

La prima întrebare se răspunde relativ uşor, spune Stone. Chiar şi la sfârşitul anilor 1500, vehiculele cu roţi ale chinezilor nu puteau transporta încărcături ce depăşeau circa 86 de tone, necesitând folosirea săniilor de lemn pentru sarcini mai mari.

Pentru a răspunde la a doua întrebare, este nevoie de o analiză mai profundă. În primul rând, punctează Stone, folosirea rolelor din lemn – imaginează-ţi trunchiuri de copac de dimensiunea unui stâlp de telegraf pe post de rulment - este dificilă pe drumurile întortocheate. Tehnica necesită de asemenea o suprafaţă netedă şi tare pentru a împiedica împotmolirea rolelor. Pentru a trage o sanie de 112 tone pe o suprafaţă goală ar necesita mai mult de 1500 de oameni, estimează Stone şi colegii săi. Pentru a trage aceeaşi sanie pe gheaţă sau pe şine umede din lemn ar necesita cel puţin 330 de oameni.

Dar dacă sania ar fi fost remorcată pe un drum îngheţat lubrifiat cu o peliculă de apă, cercetătorii spun că ar fi fost nevoie de mai puţin de 50 de oameni. Remorcarea rocilor masive pe distanţe lungi şi pe drumuri îngheţate "este o idee interesantă şi plauzibilă", afirmă Michael Parker Pearson, un arheolog din cadrul University College din Londra. Deşi iernile din nordul Chinei erau destul de reci încât să permită folosirea drumurilor îngheţate, alte zone ale lumii unde se găsesc monumente din piatră – Stonehenge este un prim exemplu, punctează acesta – nu aveau ierni friguroase în mod constant, ceea ce ar fi o necesitate pentru a folosi tehnica.

Rezultatele echipei "sunt minunate şi bine redactate", dar probabil că subestimează numărul de oameni necesar pentru a remorca o sanie de 112 tone, spune Thomas Mathia, expert în tribologie – ştiinţa şi tehnologia interacţiunii dintre două suprafeţe în contact în mişcare relativă – în cadrul Şcolii Centrale din Lyon, Franţa. De exemplu, efortul depus pentru a porni de pe loc şi a pune sania în mişcare este mult mai mare decât cel necesar pentru o menţine în mişcare. El punctează faptul că ar fi nevoie de două până la de trei ori mai mulţi oameni pentru a transporta sania încărcată cu piatră, faţă de numărul estimat de Stone şi colegii săi. Mai mult de atât, spune Mathia, această cifră este valabilă dacă totul se realizează pe un drum fără înclinaţie. Pentru a trage o sanie pe o pantă de 10°, ar fi nevoie de aproximativ încă 270 de oameni.

Informaţiile din acest articol au fost publicate în revista „Nature”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință