Opt ani de la protestele din 7 aprilie 2009: Adevărul este ţinut şi acum sub pecetea secretului

La opt ani de la tragicele evenimente din 7 aprilie 2009, cetăţenii Republicii Moldova încă nu au aflat adevărul despre cei care au ucis şi torturat o mare parte a tinerilor care au participat atunci la protestele din Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Protestul tinerilor din faţa Parlamentului, 7 aprilie 2009
Protestul tinerilor din faţa Parlamentului, 7 aprilie 2009 (wikipedia.org)

Au trecut opt ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009, însă nici până în prezent investigaţiile mimate de autorităţi nu au elucidat crimele comise împotriva manifestanţilor paşnici, a reprezentanţilor organelor de drept şi a averii publice. Mai mult decât atât, cei care au planificat şi au realizat deturnarea manifestaţiilor paşnice în acte de vandalism împotriva bunurilor publice şi de agresiune împotriva reprezentanţilor organelor de drept nu au fost descoperiţi nici astăzi.

„Nu au fost traşi la răspundere nici aceia, care, în virtutea obligaţiunilor de serviciu, au dat dovadă de lipsă de pregătire profesională şi incapacitate de a organiza protecţia ordinii publice prin descurajarea actelor de vandalism şi agresiune şi au dispus brutalizarea şi reţinerea forţată a protestatarilor paşnici. Nu au fost pedepsiţi acei reprezentanţi ai forţelor de ordine care, după consumarea evenimentelor protestatare au dat ordine sau au participat activ la „vânătoarea de tineri”, maltratând în mod barbar reprezentanţii unei categorii de vârstă doar în calitate de potenţiali participanţi la proteste”, se arată într-o declaraţie a Platformei Demnitate şi Adevăr.

Totodată, membrii Platformei DA au ţinut să reitereze faptul că de revolta sinceră a tinerilor ar fi profitat un grup de politicieni, care a preluat puterea pe valul protestatar, mimând angajamente de promovare a năzuinţelor tinerilor şi ale altor segmente largi ale societăţii de accedere a Republicii Moldova la spaţiul valoric european, în fapt urmărind propria căpătuire prin acte de corupţie şi delapidări de proporţii.

„Adevărul despre tragicele evenimente din 7 aprilie 2009 este ţinut sub pecetea secretului în special şi pentru că beneficiarul principal al evenimentelor respective este nimeni altul decât coordonatorul regimului criminal (Vlad Plahotniuc – n.r.) care nu-şi doreşte să se afle ce anume s-a întâmplat, de fapt, în acea zi şi în noaptea ce a urmat.

Regimul oligarhic a făcut în repetate rânduri tentativa de a reedita tragicele evenimente din 7 aprilie 2009 în cadrul numeroaselor acţiuni de protest organizate de către Platforma Civică Demnitate şi Adevăr pe parcursul anilor 2015-2016. Mobilizarea exemplară a cetăţenilor, pregătirea corespunzătoare a manifestaţiilor de protest au zădărnicit, însă, planurile diabolice ale regimului criminal de a provoca violenţe şi jertfe omeneşti”, se mai menţionează în declaraţie.

În opinia membrilor Platformei DA, regimul actual de la guvernare, nu numai că nu avansează în deconspirarea adevărului legat de evenimentele din 7 aprilie 2009, ci îl ascunde tot mai adânc, iar în loc să pedepsească vinovaţii, îi avansează în funcţii, dând dovadă de o ipocrizie ieşită din comun. Totodată, aceştia insistă asupra „investigării complete a evenimentelor din aprilie 2009, identificării şi pedepsirii făptaşilor şi tuturor vinovaţilor de comiterea crimelor invocate, asupra demisiei imediate şi necondiţionate a procurorilor şi judecătorilor supranumiţi din iad".

La 7 aprilie 2009, peste 15 mii de tineri au ieşit în stradă nemulţumiţi de guvernarea comunistă care câştigase al treilea mandat în urma alegerilor din 5 aprilie. 7 aprilie 2009 a rămas în memoria moldovenilor ca cea mai amplă acţiune de protest supranumită şi Revolta de la Chişinău. Miile de tineri nemulţumiţi de conducerea comunistă care intenţiona să ajungă a treia oară la guvernare, au ieşit în stradă cerând contestarea alegerilor parlamentare, fapt pentru care cei mai mulţi dintre ei au fost închişi.

În urma manifestaţiilor din 7 aprilie, clădirile Parlamentului şi a Preşedinţiei au fost vandalizate din cauza pasivităţii suspecte a forţelor de ordine care se ascundeau în spatele edificiilor, aşteptând ordine de la superiori. Dacă Parlamentul a fost reparat şi dat în exploatare de câţiva ani, clădirea Preşedinţiei se află încă în paragină.