O tristă comemorare: 2012 marchează cel de-al 13 an de genocid împotriva Falun Gong în China

Deşi China doreşte să proiecteze o imagine de ţară “paşnică şi armonioasă”, din 20 iulie 1999 acolo se desfăşoară una dintre cele mai brutale persecuţii împotriva populaţiei - genocidul împotriva practicanţilor Falun Gong

Background despre Falun Gong?

Cultura şi spiritualitatea tradiţională chineză au reprezentat, de-a lungul celor peste 5000 de ani de istorie, un izvor de inspiraţie pentru întreaga lume, fiind cimentate pe o serie de valori universale şi regăsindu-se, printre altele, în pictură, muzică, dans, poezie, arte marţiale, qigong, feng shui etc. Qigong-ul în special – sisteme de exerciţii fizice şi energetice chinezeşti - este foarte răspândit în China şi Asia, practicat de către un număr mare de oameni pentru beneficiile pe care le are în vindecarea anumitor afecţiuni fizice.

Falun Gong este una dintre numeroasele şcoli de qigong. Făcută publică în 1992, are la bază principiul Adevăr-Compasiune-Toleranţă, şi constă din două părţi: partea practică (executarea unor exerciţii fizice lente cu efecte puternice asupra sănătăţii practicantului) şi partea “spirituală” (care constă în aplicarea principiului mai sus menţionat în toate aspectele vieţii practicantului). Învăţăturile morale ale Falun Gong sunt explicate detaliat în cartea Zhuan Falun, care foloseşte o îmbinare de elementele din cultura antică chineză şi ştiinţă modernă.

De ce o persecuţie?

Trecând printr-un regim comunist, ştim că frica, violenţa, teroarea şi manipularea au fost folosite pentru a putea controla populaţia. La fel se întâmplă şi în China “modernă”, controlul asupra societăţii mergând de la cel mai jos până la cel mai înalt nivel şi în toate domeniile: cultură, arte, sport, arte marţiale, religii, mass media etc. Practic, nimeni nu are voie să aspire la un nivel superior de conştiinţă şi moralitate şi toţi trebuie să se conformeze logicii şi gândirii de Partid. Cei care nu se conformează sunt marginalizaţi, hărţuiţi, arestaţi, întemniţaţi, torturaţi sau ucişi. O situaţie similară cu cea a preoţilor, scriitorilor, elitei şi luptătorilor anticomunişti din România anilor ’50 sau ’60, şi nu numai.

Zidul propagandistic şi controlul asupra societăţii chineze sunt atât de strânse încât în public aproape nimeni nu îndrăzneşte să promoveze cultura tradiţională chineză (nealterată de Partid), democraţia sau drepturile omului. Cei care năzuiesc la o îmbunătăţire a cunoştinţelor spirituale sunt nevoiţi să o facă pe ascuns pentru a nu intra în atenţia vigilentei şi atotprezentei Securităţi chineze. Astfel, şcolile de arte marţiale, de qi gong, tai chi sau religioase predau în public lucruri elementare, superficiale şi de suprafaţă care nu permit oamenilor să înţeleagă prea multe. Se merge pe principiul “nu interzice maselor să meargă la biserică sau templu sau să facă exerciţii de qigong în parcuri, dar nici nu le dă şansa să afle prea multe”.

În 1992, când Falun Gong a început să fie popularizată, mulţi oameni au venit să practice Falun Gong doar pentru a-şi vindeca bolile, pentru a-şi alunga oboseala sau pentru a-şi umple timpul liber. Totuşi, studiind învăţăturile şcolii, aceştia mulţi au ajuns să înţeleagă în scurt timp că scopul qigong-ului este acela de a îmbunătăţi caracterul moral, de a ridica conştiinţa şi valoarea ca fiinţă umană.

Mai mult, Falun Gong, prin învăţăturile sale, reprezintă unul dintre impulsurile ce ajută la renaşterea vechii culturi chineze – o cultură pe care comunismul a distrus-o aproape în totalitate pentru a-şi extinde controlul asupra populaţiei. Adăugaţi la acest aspect esenţial şi estimările făcute în 1998 de către regimul chinez, conform cărora la acea dată existau între 70 şi 100 de milioane de practicanţi Falun Gong, numai în China ( - fără a lua în calcul practicanţii din întreaga Asie, Europa, Americi sau Africa).

Un regim comunist consideră drept inamic orice persoană sau grup care tind să evolueze spiritual, moral şi care nu acceptă ideologia comunistă.

Astfel, Falun Gong a intrat în atenţia regimului chinez care s-a simţit ameninţat de pierderea controlului, deşi în niciun moment practicanţii Falun Gong nu au provocat regimul.

20 iulie 1999 – 20 iulie 2012

În 20 iulie 1999, dictatorul comunist al momentului, Jiang Zemin, a scos Falun Gong în afara legii, declanşând o persecuţie sângeroasă împotriva practicanţilor. Marcată la început prin arestări, hărţuiri, atacuri mediatice, persecuţia s-a transformat într-un adevărat genocid în scurt timp. Până în prezent milioane de practicanţi au fost arestaţi şi duşi în secţii de poliţie, lagăre de reeeducare, spitale psihiatrice şi închisori; numeroşi practicanţi au fost daţi afară de la locurile de muncă sau şcoli şi urmăriţi la fiecare pas.

Prin intermediul mass mediei controlate de stat s-a încercat şi s-a reuşit temporar întoarcerea populaţiei împotriva Falun Gong. Practicanţii au fost etichetaţi duşmani ai poporului, ai Partidului sau nebuni, în acest fel distrugându-se imaginea Falun Gong în ochii opiniei publice şi “legalizându-se” genocidul.

În următorii ani numeroşi practicanţi Falun Gong întemniţaţi şi ulterior eliberaţi, poliţişti, gardieni şi doctori au dezvăluit ororile ce au loc în centrele de detenţie chineze, în lagărele de reeducare sau în spitalele psihiatrice. Torturile, bătăile şi violurile în grup (conduse şi desfăşurate de către gardieni şi deţinuţi criminali), privarea de somn şi hrană pe durate de timp îndelungate, nenumăratele umilinţe sunt doar câteva aspecte ale acestei persecuţii. Forţaţi să stea în cuşti metalice, în poziţii fixe timp de zile întregi, fără hrană, mulţi practicanţi au ajuns piele şi os şi au murit în chinuri. Alţii au fost omorâţi în bătaie în secţiile de poliţie pentru că au refuzat să divulge numele altor practicanţi sau să renunţe la practica lor.

De fapt, ce se urmăreşte în aceste unităţi de detenţie este macabru. Similar cu experimentul de la Piteşti din anii 1949-1952, se încearcă "reeducarea" practicanţilor de Falun Gong, transformarea lor în roboţi prin eliminarea conştiinţei lor. Se încearcă dezumanizarea lor prin torturi fizice şi psihice continue. Rezultatul reeducării se poate vedea într-un singur mod: pe lângă semnarea unei declaraţii de renunţare şi calomniere a Falun Gong, practicanţii care vor să fie eliberaţi trebuie să participe alături de gardieni la sesiunile de torturare a altor colegi practicanţi – de fapt li se cere să renunţe la umanitate pentru a scăpa din închisoare.

Recoltarea de organe şi extinderea persecuţiei pe plan internaţional

În anul 2006, noi dovezi aveau să ofere acestei persecuţii o altă tonalitate, mai macabră. În urma unor investigaţii independente desfăşurate de ziarul The Epoch Times, a reieşit că practicanţii de Falun Gong sunt tăiaţi de vii pentru organele lor. Dovezile şi mărturiile colectate ulterior de la martori au cimentat şi mai mult aceste acuzaţii, stârnind indignarea comunităţii internaţionale. De asemenea, canadienii David Kilgour (fost secretat de stat pentru Asia-Pacific) şi David Matas (avocat pentru drepturile internaţionale ale omului) au întocmit în 2006 un raport pe tema recoltării de organe. Estimările actuale ridică numărul victimelor recoltării de organe la câteva zeci de mii.

Mai mult, China exportă această persecuţie şi în alte ţări prin presiunile pe care le face asupra guvernelor mondiale în vederea blocării activităţilor care expun crimele comise de regimul chinez împotriva propriilor cetăţeni. În unele ţări, presiunile Chinei se simt şi mai puternic. Raportul celor doi canadieni, “Recoltare Sângeroasă: O investigaţie independentă asupra afirmaţiilor privind recoltarea pe viu de organe de la practicanţi Falun Gong”, precum şi cartea cu învăţăturile Falun Gong, Zhuan Falun, sunt plasate pe o listă neagră în Rusia. Zilele acestea, Curtea Supremă a Rusiei urmează să se decidă asupra interzicerii publicării cărţii Zhuan Falun pe teritoriul rusesc.

Deşi acest genocid (precum şi alte abuzuri comise în China) este verificat şi recunoscut pe plan internaţional, marile guverne au eşuat să ia măsuri mai puternice pentru a determina regimul chinez să înceteze crimele, chiar în ciuda faptului că numeroşi oameni politici, organizaţii guvernamentale, ONG-uri sau oameni de rând au luat atitudine şi au cerut Chinei să nu mai încalce drepturile propriilor cetăţeni.

Astăzi se împlinesc 13 ani de începerea uneia dintre cele mai crunte persecuţii din istoria Chinei, o persecuţie care îşi lasă amprenta tot mai mult pe plan internaţional şi în conştiinţa umană.