O privire asupra teoriilor craniilor alungite din antichitate, descoperite în Peru, Europa şi Egipt


Placheta Wilbou aflată în muzeul Brooklyn
Placheta Wilbou aflată în muzeul Brooklyn (wikipedia.org)

Universul abundă în mistere care ne pun la încercare actualele cunoştinţe. În secţiunea „Dincolo de Ştiinţă”, The Epoch Times adună relatări despre fenomene stranii, pentru a stimula imaginaţia şi a deschide posibilităţi de cercetare, nebănuite anterior. Sunt aceste relatări adevărate? Dumneavoastră, cititorii, veţi decide.

Cranii alungite au fost descoperite în zone antice de înmormântare din întreaga lume. Multe dintre ele sunt rezultatul unei practici de deformare intenţionată a cutiei craniene prin aplicarea unor legături, în primii ani. Altele se pot explica prin existenţa unor malformaţii. Totuşi, un procent îndeajuns de mare de mister încă pluteşte în jurul unora dintre cranii şi mulţi specialişti au început să formuleze diferite teorii.

Ar putea craniile alungite din Paracas, în statul Peru, de exemplu, să provină de la o specie umanoidă ce nu a mai fost vreodată studiată?

Paracas, Peru

Unele dintre cele mai faimoase cranii alungite sunt cele descoperite în Paracas, pe coasta peruană. Se consideră că aceste cranii au o vechime cuprinsă între 2.000 şi 3.000 de ani.

Brien Foerster, director-adjunct al Muzeului de Istorie din Paracas, a anunţat în februarie că un genetician a analizat prima mostră de ţesut moale provenită de pe cranii şi a descoperit că segmentele din ADN-ul acestuia nu corespundeau niciunei specii umane sau umanoide cunoscute până atunci.

Rezultatele nu sunt încă definitive, iar Foerster a afirmat că geneticianul, ce se află în Statele Unite, posedă toate certificatele necesare şi lucrează pe baza contractuală cu guvernul american.

Foerster a devenit foarte interesat de craniile alungite şi a efectuat multe cercetări independente în decursul anilor. Acesta a comunicat pentru Ancient Origins într-un interviu înregistrat (a se vedea materialul video) în februarie că între circa 5 şi 10 procente din sutele de cranii alungite examinate de el, răspândite în toată lumea, nu par să fie rezultatul deformărilor intenţionate. Tehnicile de legare aplicate de obicei lasă în urmă o suprafaţă plată pe o parte a cutiei craniene, însă, unele dintre craniile observate de el par să aibă forma lor naturală.

Credibilitatea lui Foerster a fost pusă sub semnul întrebării. Aparent, el nu posedă o practică îndelungată sau un grad academic în domeniul studiului arheologic. Totuşi, Foerster este directorul-adjunct al Muzeului de Istorie din Paracas, un muzeu privat, iar unii cercetători sugerează că această instituţie caută să se promoveze prin publicitate.

The Epoch Times va aştepta mai multe informaţii şi, poate, un număr mai mare de teste ADN şi de mărturii publice din partea geneticienilor, care vor aduce mai multă lumină asupra acestui subiect.

Akhenaten, faraonul Egiptului

Craniul unuia dintre regii cei mai enigmatici ai Egiptului antic, Akhenaten, este descris ca având formă alungită. Mumia faraonului nu a fost niciodată găsită, astfel încât lucrările artistice oferă singura ilustrare a formei sale craniene. Facultatea de Medicină a Universităţii Maryland a cosponsorizat o conferinţă din 2008 care viza în mod specific cercetarea teoriilor privind fiziologia lui Akhenaten.

Un comunicat de presă din partea universităţii rezumă pentru prima dată unele dintre întrebările puse: „Artizanii faraonului îi îndeplineau ordinele de a pune în practică un stil artistic pentru vreun scop religios? Sau, acesta chiar arăta într-adevăr atât de bizar? Dacă aşa stăteau lucrurile, de ce?” Nu numai că Akhenaten poseda un craniu alungit, el avea, de asemenea, gâtul şi degetele lungi, coapsele groase, trăsături feminine şi alte caracteristici stranii.

Medicul Irwin M. Braverman, de la Facultatea de Medicină Yale, a afirmat în cadrul conferinţei că faraonul putea să fi suferit simultan de două sindroame. Unul este craniosinostoza, care poate explica alungirea cutiei craniene. Nu există nicio consemnare despre vreo practică egipteană a deformării craniene intenţionate şi, totuşi, copiii lui Akhenaten sunt, la rândul lor, ilustraţi cu craniile alungite. Craniosinostoza presupune fuzionarea prematură a suturilor craniene, la vârste fragede, care interferează cu formarea craniului.

Dr. Braverman a explicat unele dintre celelalte ciudăţenii ca fiind rezultatul celui de-al doilea sindrom: excesul de aromatază. Acest sindrom înclină echilibrul hormonal în favoarea estrogenului, „conducând la feminizarea bărbaţilor şi la dezvoltarea sexuală precoce la fete” se afirmă în comunicatul de presă. Fiicele faraonului figurează cu sâni la vârste foarte fragede, ceea ce, din nou, sugerează faptul că sindromul le fusese transmis pe cale genetică.

Donald B. Redford, un reputat doctor canadian în egiptologie, a afirmat că fiziologia faraonului avea probabil mai mult de a face cu o mutaţie la nivelul stilului artistic de după al treilea an de domnie a regelui, când acesta începuse să îl venereze pe zeul solar Aten.

Est-europenii i-au imitat pe huni

Practica deformării craniilor ar fi putut fi răspândită în Europa de către huni. Populaţiile dominate puteau dori să îşi imite cuceritorii, întrucât deformarea craniilor era adesea asociată statutelor sociale înalte.

Cercetătorii de la Universitatea din Debrecen şi de la Colegiul din Nyiregyhaza din Ungaria au publicat un studiu despre craniile alungite descoperite în bazinul carpatic din Europa Centrală şi de Est în Jurnalul de Neurochirurgie în aprilie, subliniind această teorie.

Experţii au afirmat că hunii preluaseră practica de la poporul turc şi „Astfel, hunii pot fi consideraţi doar cei care au transmis această tradiţie, nu cei care i-au dat naştere”.

Cercetătorii consideră că: „pare posibil ca acest obicei, asociat cu descoperirile din bazinul carpatic, să fi apărut mai întâi în stepele din Kalmykia, apoi în Crimeea, de unde s-a răspândit în Europa Centrală şi de Vest prin migraţia hunilor. Nici descoperirea craniilor descrisă în prezent, nici literatura de specialitate pe această temă nu furnizează probe convingătoare în sprijinul ipotezei deformării craniene rezultate din tulburări cronice de ordin neurologic.”

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Știință