O predicţie înfricoşătoare despre colapsul banilor de hârtie

Directorul Federal Reserve, Ben Bernanke
Directorul Federal Reserve, Ben Bernanke (MANDEL NGAN / AFP / Getty Images)

Ce ar trebui să facă în continuare Ben Bernanke, preşedintele Rezervei Federale a SUA, întreabă un raport al Globe and Mail? Detlev Schlichter, un economist cu sediul la Londra, răspunde succint: "să demisioneze". Ce ar trebui să facă în continuare preşedintele SUA Barack Obama? Schlichter afirmă succint: "să demisioneze". Când discuţi cu Schlichter, realizezi imediat care este poziţia sa. El susţine că valutele majore ale lumii vor intra într-un colaps. "Dolarul, euro şi yenul sunt prinse într-o cursă spre colaps", scrie el pe site-ul său, papermoneycollapse.com. Singura întrebare ce rămâne este care va dispărea mai întâi.

Schlichter susţine că facem parte doar din drumul prin criza de piaţă - şi că ce e mai rău urmează să vină. Cât de rău va fi? Considerabil mai rău decât Marea Depresiune, spune el.

Producţia industrială din SUA este de 12 ori mai mare acum decât a fost în 1929, dar cantitatea de dolari americani în circulaţie este de 200 de ori mai mare, a relatat el.

Datoria netă a SUA a fost de 150 la sută din PIB în 1973, când preşedintele de atunci, Richard Nixon, a renunţat la etalonul de aur; cu toate astea datoriile nete ale SUA au atins un nivel record în 2010: 370 la sută. Schlichter insistă că Statele Unite se vor prăbuşi în continuare, pentru că lucrurile nu se încheie aici.

Schlichter, de origine germană, în prezent stabilit în Marea Britanie, este autorul unei noi cărţi provocatoare şi tulburătoare: ‘Colapsul banilor de hârtie: Nebunia banilor şi criza monetară ce va urma’. Manager de investiţii la JP Morgan, Merrill Lynch şi Werstern Asset Management, de mai bine de 20 de ani, el a renunţat să-şi mai scrie avertismentele în legătură cu un sfârşit iminent al dolarului.

Din perspectiva sa melancolică, el crede că marea criza va veni un pic mai târziu - pentru că băncile centrale încă îşi imaginează că pot păstra presele de imprimare în funcţiune pe termen nelimitat. Cu cât presele funcţionează mai mult, cu atât mai dezastruos va fi colapsul, susţine Schlichter. Şi Bernanke este abia la început.

Schlichter reaminteşte afirmaţia celebră a lui Bernanke din 2002, cum că având cea mai mare tiparniţă din lume, Rezerva Federală a SUA poate produce "cât de mulţi dolari îşi doreşte, în esenţă fără niciun cost." Schlichter afirmă: "În logica sistemului actual, următorul pas [al băncilor centrale] trebuie să implice folosirea tiparului pentru a finanţa în continuare cheltuielile de stat, pentru a finanţa cheltuielile corporative şi, în cele din urmă, pentru a finanţa cheltuielile de consum." Cu alte cuvinte, băncile centrale nu vor opri tipărirea de bani până când nu au uşurat cantitativ împrumuturile auto şi cardurile de credit ale oamenilor.

Producţia industrială din SUA este de 12 ori mai mare acum decât a fost în 1929, dar cantitatea de dolari americani în circulaţie este de 200 de ori mai mare, a relatat el.

Analiza lui Schlichter se bazează pe o interpretare a Şcolii Austriece. ("Nu există niciun mijloc de a evita un colaps final provocat de expansiunea creditului," scria Ludwig von Mises în 1949, în ‘Acţiunea Umană’. "Alternativa este dacă criza ar trebui să vină mai devreme ... sau mai târziu, ca o catastrofă finală şi totală a sistemului monedei în cauză."). Premisa esenţială a austriecilor este că dolarii de hârtie se vor deprecia, mai devreme sau mai târziu, ajungând "un ban de duzină."

Colapsul banilor de hârtie urmăreşte istoricul bancnotelor care nu au fost, cel puţin parţial, garantate printr-o cantitate fixă de mărfuri (care, pentru toate scopurile practice, înseamnă argint sau aur). China a inventat hârtia şi cerneala în anul 1000, observă Schlichter - descoperiri care au dus rapid la apariţia banilor de hârtie. El urmăreşte banii de hârtie ai Chinei într-o serie de dinastii. Concluzia sa: toate aceste experimente s-au încheiat cu bani fără valoare. Chinezii au abandonat banii de hârtie în 1500 (revenind la aceştia în 1800, sub influenţa occidentală).

El susţine că bancnotele nu au avut o evoluţie mai bună în Occident. Defineşte hiperinflaţia ca o creştere lunară a preţurilor de consum cu 50 la sută sau mai mult. Secolul XX a fost martor la 29 de astfel de hiperinflaţii. Schlichter crede că prăbuşirea valutelor americane, europene şi japoneze va fi cea mai gravă din istorie. Acesta va fi un colaps "de proporţii epice."

Schlichter nu recomandă o strategie de investiţii pentru "criza monetară ce urmează." Iar aurul nu ar trebui privit ca o investiţie, insistă el. Aurul reprezintă pur şi simplu bani, un mediu de schimb - şi forma cea mai de succes din istorie. Dar numerarul din buzunar nu plăteşte dobândă sau dividende, cum nu o face nici aurul din buzunar.

"Un colaps al banilor de hârtie va fi un eveniment important", scrie el. "Acesta va produce un transfer al bogăţiei de proporţii istorice." Dar nu înseamnă sfârşitul civilizaţiei. Toate tipurile de bogăţie nu sunt o iluzie. Şi bogăţia reală va supravieţui.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Economie