O altă oportunitate pierdută cu Iranul?

Întrucât Hassan Rouhani, noul preşedinte al Iranului, a cerut un dialog reînnoit cu privire la programul de îmbogăţire a uraniului, există temeri că abordarea lui nu va fi bine primită de către Statele Unite. Dacă acest lucru se va întâmpla, o altă oportunitate importantă în ceea ce priveşte Iranul va fi pierdută, crescând şansele unei confruntări cu această ţară. "Dacă sunteţi în căutarea unui răspuns adecvat, vorbiţi cu Iranul prin limbajul respectului, nu prin cel al sancţiunilor", a spus noul preşedinte.

În acest sens, numirea lui Mohammad Javad de Zarif ca ministru de Externe sugerează intenţia noului preşedinte de a sparge blocajul de 34 de ani dintre Republica Islamică şi guvernul Statelor Unite. Aşa cum se menţionează în memoriile fostului reprezentant al ONU, Giandomenico Picco, Zarif a fost implicat în negocierile ce ţinteau eliberarea ostaticilor SUA deţinuţi de persoane înarmate pro-iraniene în Liban.

Absolvent în drept şi politici internaţionale al Universităţii din Denver, Zarif are o vedere mai degrabă apropiată poziţiei Statelor Unite în conflictul dintre acestea şi ţara sa. Calităţile sale academice sunt impecabile, este un om care a scris pe larg cu privire la drepturile omului, dreptul internaţional şi conflictele regionale. Deşi mai este nevoie ca el să fie confirmat de către Parlamentul iranian printr-un vot de încredere, alegerea sa pare deja un fapt promiţător. Aşa cum a declarat Flynt Leverett, un expert pe Iran şi autor al lucrării "A merge la Teheran", "Asta arată seriozitatea Iranului."

Până în prezent, sancţiunile au rănit nu numai guvernul iranian, dar şi poporul iranian. Potrivit lui Kenneth Katzman, autor al unui raport al serviciului de cercetare al Congresului, intitulat "Sancţiunile impuse Iranului", aceste sancţiuni au prejudiciat considerabil economia ţării şi au condus de asemenea la unele consecinţe nedorite, cum ar fi un deficit în ceea ce priveşte dezvoltarea medicinei vestice.

Potrivit lui Katzman, exporturile de petrol ale Iranului au scăzut la aproximativ 1,25 milioane de barili, ceea ce reprezintă 50 la sută mai puţin decât cantitatea exportată de Iran în 2011. Această reducere dramatică este de aşteptat să priveze guvernul iranian de peste 50 de milioane de USD în anul 2013.

Un raport global al Fondului Monetar Internaţional (FMI) din aprilie 2013 arată că economia Iranului a scăzut cu 1,9 la sută din martie 2012 până în martie 2013, şi probabil va mai scădea în perioada următoare. Sancţiunile au provocat în ţară prima scădere a produsului intern brut în ultimele două decenii.

Ca urmare a veniturilor pierdute de pe urma petrolului, şi datorită izolarii Iranului de sistemul bancar internaţional, rialul, moneda Iranului, a scăzut în mod semnificativ în valoare şi a provocat o creştere puternică a inflaţiei. Doar după alegerea lui Rouhani valoarea rialului a început să crească.

Prăbuşirea monedei a dus la o epuizare a rezervelor valutare ale ţării, deoarece este nevoie de valută pentru a sprijini valoarea rialului. Unii experţi estimează că rezervele au scăzut probabil sub 90 de miliarde de USD la sfârşitul anului 2012. În acelaşi timp, inflaţia a atins o rată de 45 la sută la sfârşitul lunii iulie 2013, iar producţia industrială, în special cea dependentă de importurile străine, s-a diminuat.

În mod paradoxal, sancţiunile au dus la o creştere semnificativă a volumului schimburilor comerciale bilaterale între Iran şi China şi au crescut sfera de influenţă a Chinei. În plus, unii experţi susţin că sancţiunile pot fi benefice pentru Iran pe termen lung, deoarece acestea au obligat ţara să-şi diversifice economia şi să îşi reducă dependenţa de veniturile din petrol. Ca urmare, noul buget 2013-2014 se bazează mai mult pe exporturile de minerale, ciment, uree şi alte produse industriale de bază.

Casa Albă a dat o notă promiţătoare, declarând: "Dacă acest nou guvern alege să se implice substanţial şi serios în a-şi îndeplini obligaţiile internaţionale şi în a găsi o soluţie paşnică pentru această problemă, el va găsi un partener deschis în Statele Unite". Totuşi, această declaraţie nu a avut ecou într-un grup de senatori americani.

Într-o scrisoare adresată preşedintelui Barak Obama, 76 de senatori SUA au scris: "Dar până când nu vom vedea o încetinire semnificativă a activităţilor nucleare ale Iranului, credem că naţiunea noastră trebuie să înăsprească sancţiunile şi să consolideze credibilitatea opţiunii noastre de a folosi forţa militară, noi căutând în acelaşi timp o soluţie diplomatică a disputei noastre cu Iranul".

Această declaraţie, care vine la scurt timp după alegerea lui Hassan Rouhani, considerat ca un moderat în rândul liderilor iranieni, este în cel mai bun caz regretabilă, şi în cel mai rău caz, pe deplin deplorabilă.

Dr. César Chelala, câştigător al premiului Clubului de presă american, este corespondent străin pentru The Middle East Times Internaţional (Australia).