Numărul persoanelor fără adăpost este în creştere la Paris

Capitala franceză este poate tolerantă cu cei fără adăpost, însă aceştia pot fi întâlniţi într-un număr tot mai mare în Paris, remarcă un articol apărut miercuri în cotidianul britanic The Guardian.

La primăria condusă de socialişti a capitalei franceze, unde febra alegerilor se resimte din ce în ce mai puternic înaintea alegerilor din primăvara anului viitor, unii ar spune că e mai bine să fii sărac în Paris decât o mulţime de alte locuri, având în vedere nivelul ridicat al ajutoarelor sociale din capitală. Cu toate acestea, la câţiva ani după ce candidaţii la preşedinţia Franţei, atât de stânga, cât şi dreapta, au promis că nu vor mai exista persoane care să doarmă vreodată pe străzi, numărul celor care dorm pe cutii de carton în stradă este în creştere.

Activiştii pentru drepturile omului avertizează că guvernele franceze nu au reuşit să rezolve nu doar problema celor fără adăpost, ci şi penuria tot mai mare de locuinţe. De altfel, în condiţiile în care nu sunt realizate statistici periodice clare, este imposibil de dovedit ceea ce unii parizieni constată în cursul dimineţii în drumul spre locul de muncă: faptul că există mai mulţi oameni dormind pe stradă în oraşul lor decât în alte capitale europene mari.

Pe de altă parte, Biroul Naţional de Statistică a avertizat asupra unei creşteri cu jumătate a numărului persoanelor fără adăpost din Franţa între 2001 şi 2012, inclusiv o creştere a numărului străinilor şi a femeilor fără adăpost. De asemenea, deşi biroul amintit a indicat că existau 141.500 de fără adăpost în Franţa la începutul anului trecut, ONG-urile vorbesc despre alte sute de mii de oameni care riscă să ajungă în stradă sau locuiesc în situaţii precare.

'Parisul este considerat drept un oraş extrem de tolerant şi de generos în ceea ce priveşte ajutoarele şi protecţia socială oferite. Este, probabil, oraşul din UE care alocă cei mai mulţi bani politicilor publice destinate adăposturilor şi altor aspecte (privind persoanele fără adăpost)', explică Julien Damon, sociolog la universitatea Sciences Po, adăugând că faptul de a fi fără adăpost este mai puţin stigmatizat în Franţa. 'La Londra nu poţi dormi într- un cort şi rămâne în acelaşi loc toată ziua. La Paris se poate. Cerşetoria nu este incriminată ', explică el.

Mai mult, sondajele de opinie indică că francezii manifestă compasiune faţă de cei fără adăpost. În sondajele la nivel european, francezii sunt naţiunea cea mai predispusă să considere că lipsa de adăpost este rezultatul nefericit al crizei financiare, şomajului şi crizei de locuinţe şi cei mai puţin predispuşi să dea vina pe motivele personale ale unui individ, cum ar fi drogurile sau alcoolul, pentru faptul că a ajuns în stradă. Un sondaj din 2009 a constatat că un uimitor procent de 56 % dintre francezi cred că ar putea ajunge fără adăpost la un moment dat, în timp ce 75% şi-au declarat 'solidaritatea' cu cei care trăiesc în aceste condiţii.

Dacă în ultimii zece ani, au existat proteste succesive, în mai multe oraşe franceze pentru a atrage atenţia asupra persoanelor fără adăpost, tânărul avocat Joël Catherin a ales să ajute persoanele fără adăpost, compunându-le mesaje pe bucăţi de carton.

La Paris, cartoanele pe care scrie 'J'ai faim (Mi-e foame)', alături de o ceaşcă cu câteva monede, sunt un accesoriu obişnuit pentru oameni care stau la colţuri de stradă. Într-o zi, Joel Catherin a observat o româncă în vârstă, Ioana, dormind pe stradă în cartierul său, din apropierea districtul Madeleine, cu un carton similar. Într-o noapte de iarnă, înfuriat de frig şi de problema persoanelor fără adăpost, tânărul i-a oferit femeii un carton pe care scria 'Ţi-aş putea fi bunică'. Mesajul a avut efectul scontat, banii au început să curgă, iar oamenii au început sa observe. La scurt timp după aceea, Joel Catherin a început să compună mesaje pentru alte persoane fără adăpost cu care s-a împrietenit, în care apăreau comentarii despre politică, fotbal sau pur şi simplu glume.