Norocul l-a părăsit pe Zhou Yongkang, fostul tiran al Securităţii chineze

De la izbucnirea scandalului cu Bo Xilai în februarie 2012, au apărut şi zvonuri potrivit cărora Zhou Yongkang, fostul tiran al Securităţii şi cel mai puternic membru din Comitetul Permanent al Biroului Politic, a dat de necaz.

Bo Xilai fusese în plină ascensiune în Partidul Comunist Chinez (PCC) până când mâna sa dreaptă, Wang Lijun, a fugit la Consulatul S.U.A. din Chengdu în căutare de refugiu politic. Bo a fost, de asemenea, un aliat apropiat al lui Zhou Yongkang. În urma atacului asupra lui Bo, oamenii au presupus că va urma şi rândul lui Zhou în curând. Însă, după fiecare relatare, Zhou apărea în public sau pe vreun canal mass-media, dând declaraţii care să combată zvonul care îl discreditase.

Săptămâna trecută, cel puţin trei entităţi mediatice chineze din afara Chinei au realizat reportaje potrivit cărora Zhou Yongkang îşi pierduse aparent libertatea. Nu este clar statutul său: dacă se află sub arest la domiciliu sau dacă a fost trimis la „shuanggui”, interogatoriul Partidului pentru abuz. Spre deosebire de dăţile anterioare când se scurseseră informaţii similare, acum nu a mai fost semnalată nicio apariţie publică a lui Zhou.

Indicii

Cu toate că PCC nu a anunţat oficial decizia anchetării lui Zhou Yongkang, toate semnele sunt îndreptate în aceeaşi direcţie. De data aceasta este vorba doar de stabilirea momentului de lansare a anunţului.

Primul indiciu arată că din noiembrie 2012, odată cu cel de-al 18-lea Congres al Partidului, mai mult de 10 demnitari la nivel de provincie au fost anchetaţi sau chiar arestaţi. Majoritatea lor sunt apropiaţi de-ai lui Zhou Yongkang din industria petrolieră, din Provincia Sichuan, şi din sistemul judiciar, unde Zhou a deţinut funcţii de vârf, şi cu care acesta a păstrat strânse legături, chiar după retragerea sa.

Cel de-al doilea indiciu se referă la reportajele Revistei Caixin, care a descris într-o serie de articole cum un grup de familii sus-puse au strâns averi cu ajutorul industriei petroliere chineze. Două dintre numele menţionate în articolele respective sunt „mănuşi albe” - intermediari care se ocupă de treburile murdare, inclusiv de spălarea de bani - pentru familia lui Zhou Yongkang. În reportaj au fost pomeniţi şi fiul, nora şi cumnaţii lui Zhou Yongkang.

Cel mai recent dintre articole a fost publicat la 22 noiembrie, imediat după cea de-a Treia Şedinţă Plenară din cadrul celui de-al 18-lea Congres al Partidului, încheiat la 12 noiembrie. La acel moment, majoritatea oamenilor nu se aşteptau ca acele probe îndreptate împotriva lui Zhou Yongkang să fie din nou scoase la iveală.

Se consideră că revista Caixin se află în legătură cu Wang Qishan, principalul protagonist din spatele actualei campanii anticorupţie. Articolul din revista Caixin sprijină afirmaţia canalelor mass-media chineze de peste frontiere, potrivit carora decizia de urmărire a lui Zhou a fost luată cu ocazia celei de-a Treia Şedinţe Plenare a Partidului.

Acuzaţii posibile

Potrivit majorităţii reportajelor din mass-media, principalele fărădelegi ale lui Zhou Yongkang sunt corupţia, punerea la cale a unei lovituri de stat, şi crime. Totuşi, toate aceste încălcări ale legii nu vor apărea neapărat în acuzaţiile oficiale ce îi vor fi aduse.

Nu există niciun dubiu că Zhou va fi acuzat de corupţie. Spre deosebire de averea lui Bo Xilai, cea a lui Zhou provine mai ales din industria petrolieră, cea mai puternic monopolizată şi profitabilă industrie din China. Se consideră că în cazul de corupţie al lui Zhou sunt implicate miliarde de yuani chinezeşti.

Acuzaţia de crimă poate fi, la rândul său, folosită. Reportajele au afirmat că Zhou şi-a ucis prima soţie pentru a se putea căsători cu actuala lui soţie, pe atunci prezentatoare la CCTV (principala portavoce TV a Partidului, n.trad.). Există, de asemenea, relatări privind atentate la viaţa actualilor lideri PCC, puse la cale de Zhou. Aici intră şi dubla tentativă de a-l ucide pe Xi Jinping (actualul lider suprem al PCC - n.trad.)

Acuzaţia privind abuzul de putere adusă lui Bo Xilai a implicat şi modul în care acesta a tratat crima comisă de soţia sa: uciderea omului de afaceri britanic Neil Heywood. Este posibil ca Zhou să fie acuzat şi de omor sau de tentativă de omor. Întrebarea care se pune este: care dintre incidente va fi folosit?

Lovitura de stat este probabil cea mai gravă dintre toate încălcările, din punctul de vedere al liderilor PCC. În plus, acesta reprezintă şi unul dintre principalele motive pentru care Xi Jinping trebuie să îl ancheteze pe Zhou Yongkang, deşi acesta din urmă s-a retras deja şi e privit ca „de neatins”, în calitate de fost membru al Comitetului Central al Biroului Politic.

Lovitura de stat pusă la cale de Zhou Yongkang alături de Bo Xilai nu fusese îndreptată împotriva fostului lider PCC Hu Jintao şi a fostului premier Wen Jiabao, ci împotriva lui Xi Jinping.

Dacă Zhou Yongkang nu este pedepsit în mod public, Xi va fi privit drept un lider slab, ceea ce îi poate fi fatal şi autodistructiv din punct de vedere politic.

Prin Zhou, lui Xi i se oferă o şansă. Xi, alături de noua sa echipă de conducere nu pot demara o reformă politică reală, însă se pot folosi de condamnarea corupţiei pentru a cumpăra sprijinul poporului chinez. Doborârea lui Zhou îi dă lui Xi ocazia de a-şi clădi o bună reputaţie în lupta anticorupţie.

Puterea lui Zhou

Până în prezent, majoritatea reportajelor au ratat cea mai importantă faţetă a scandalului din jurul lui Zhou: adevăratele crime comise de Zhou şi adevărata lui sursă a puterii politice.

Zhou Yongkang a ocupat funcţia de director executiv al companiei Petro China timp de 12 ani şi, în această calitate, a fost numit ministru în Consiliul de Stat. La numai un an de activitate ca ministru al Terenurilor şi Resurselor, Zhou a fost desemnat ca secretar de Partid al Comitetului PCC din Sichuan. În acel punct, Zhou Yongkang era doar unul dintre cele câteva sute de demnitari la nivel ministerial sau provincial.

Prima mare ocazie pentru Zhou a sosit în 2002. Cele mai importante unelte folosite de către Jiang Zemin în asuprirea Falun Gong, iniţiată în iulie 1999, au fost propaganda şi forţele de securitate. Acestea din urmă au fost coordonate de Comitetul Afacerilor Politice şi Judiciare (CAPL) din cadrul PCC.

Jiang Zemin nu fusese mulţumit de munca prestată de Ministerul Securităţii Publice (MSP), principala forţă de aplicare a persecuţiei. Pentru a extinde încă şi mai mult prigonirea, Jiang avea nevoie de unul dintre acoliţii săi ca lider al MSP, cineva în care să aibă încredere, şi care se dovedise a fi fără niciun scrupul. Jiang l-a ales personal pe Zhou Yongkang, în ciuda faptului că Zhou nu avea niciun fel de experienţă în domeniul poliţienesc.

În calitate de ministru al Securităţii Publice, Zhou nu a avut în mod automat garantat accesul la centrul puterii politice. Niciunul dintre liderii MPS nu fuseseră vreodată incluşi în rândul factorilor de decizie.

Totuşi, cazul lui Zhou a fost unul singular. Jiang Zemin, fiind obligat să se retragă, mai întâi ca lider PCC, apoi, în anul următor, ca şef de stat, a avut urgentă nevoie să se asigure că principala şi probabil unica sa moştenire, persecuţia asupra Falun Gong, se va perpetua şi după retragerea sa.

Jiang a extins numărul membrilor Comitetului Permanent al Biroului Politic de la şapte la nouă, cei doi noi membri fiind Luo Gan din partea CAPL, şi Li Changchun de la Propagandă. Între timp, Jiang a schimbat regulile pentru luarea deciziilor în interiorul Comitetului Permanent.

Noua regulă: fiecare membru să se ocupe de propriile lui afaceri şi nimeni să nu se poată opune altuia. Noua reglementare i-a asigurat lui Jiang, deşi retras în mod oficial, un număr suficient de voturi care să împiedice modificarea politicii sale de persecutare a Falun Gong. Aceasta l-a mai asigurat şi de faptul că unicul său om, Luo Gan, va realiza persecuţia.

În clipa când Luo Gan s-a retras în 2007, Zhou Yongkang a moştenit nu doar conducerea CAPL, ci şi locul lui Luo din cadrul Comitetului Permanent al Biroului Politic. Zhou şi-a croit drum către conducerea de vârf prin intermediul forţelor de Securitate, fapt ce nu se mai întâmplase în cazul niciunuia dintre predecesorii săi. Aceasta a putut avea loc din cauza campaniei politice a lui Jiang Zemin împotriva Falun Gong.

Cea de-a doua mare ocazie profitabilă pentru Zhou Yongkang a apărut în 2008. În anul respectiv, Beijing a fost gazda Jocurilor Olimpice. Măsurile de securitate pentru Jocurile Olimpice de la Beijing au fost extrem de drastice, mai draconice decât la oricare alte Jocuri Olimpice. A fost oare necesar ca un milion de oameni - inclusiv armata, poliţia armată, forţele poliţieneşti, şi voluntarii - să fie mobilizaţi pentru a contracara nişte atacuri fictive? Ei bine, pentru Zhou Yongkang a fost.

În 2008, PCC a anunţat oficial existenţa celor „cinci forţe ostile”, aici fiind incluşi teroriştii, „extremiştii religioşi” şi grupările etnic-separatiste. Tot în 2008, PCC a înfiinţat sistemul de „menţinere a stabilităţii” aflat sub conducerea dublă a CAPL şi a lui Zhou Yongkang.

Zhou Yongkang nu s-a temut de incidente. El s-a temut de absenţa incidentelor. Acolo unde apăreau necazuri, apărea şi şansa lui Zhou. În lipsa incidentelor, ele trebuiau create.

Din momentul înfiinţării sistemului de „menţinere a stabilităţii”, Zhou Yongkang a reuşit să extindă resursele CAPL şi să aplice metodele dezvoltate în cursul asupririi Falun Gong şi împotriva unei populaţii mult mai mari. Zhou însuşi şi-a lărgit sfera de putere personală.

Corupţia lui Zhou, planificarea loviturii de stat şi tentativa de ucidere a lui Xi Jinping – toate acestea au putut avea loc din cauza puterii nelimitate date tiranului Securităţii Interne. Această putere s-a născut din politica de persecutare a Falun Gong, iniţiată de Jiang Zemin, şi, ulterior, din sistemul de „menţinere a stabilităţii”.

Cu toate acestea, este improbabil ca Zhou Yongkang să fie acuzat de aceste crime împotriva umanităţii şi de distrugerea domniei legii în China, atâta vreme cât scopul doborârii sale este protejarea dictaturii Partidului.