'Misterul Hollande': Indecis în Franţa, ferm pe plan extern

Indecis în ceea ce priveşte fiscalitatea sau 'cazul Leonarda', însă ferm atunci când este vorba de Mali, Siria, Iran, iar acum şi de Africa Centrală, misterul preşedintelui francez Francois Hollande se explică, în opinia experţilor, prin 'terenul' propriu-zis: 'minat' în Franţa, liber în străinătate, notează, într-o analiză, France Presse.

'Şi ce altceva am făcut eu timp de 18 luni în Franţa dacă nu să iau decizii?', a replicat cu un aer indignat şeful statului francez, atins într-un punct sensibil de o întrebare privind presupusa sa lipsă de autoritate în timpul recentei sale vizite în Israel. 'Nici în planul activităţii internaţionale nu am avut ezitări!', a adăugat liderul francez.

În realitate, pentru experţi, imaginea lui Hollande este diametral opusă celei care i se atribuie, indiferent dacă este vorba despre politica internă sau cea externă.

'Observăm la Francois Hollande o adevărată dihotomie. S-a manifestat ferm, hotărât, decis în privinţa statului Mali, Siriei, Iranului, însă, în schimb, în planul politicii interne se aud voci critice la adresa unui preşedinte ezitant, fără mână forte, care nu este în stare să tranşeze, ci face paşi înapoi', afirmă Frederic Dabi de la institutul de sondare a opiniei publice Ifop.

În opinia expertului, 'două evenimente recente au instalat această percepţie, care a devenit deja o grilă de lectură: cazul Leonarda şi pasul înapoi făcut în privinţa ecotaxei'. În ceea ce priveşte taxa ecologică pentru camioanele de mare tonaj, guvernul său a cedat, anunţând, pe fondul protestelor iniţiate de agricultori în Bretania, că această taxă va fi suspendată şi nu se va aplica de la 1 ianuarie. În 'cazul Leonarda', elevă de origine romă expulzată împreună cu familia în Kosovo, preşedintele a anunţat doar o jumătate de măsură: întoarcerea în Franţa a fetei, însă doar a ei, soluţie care nu a convins pe nimeni.

Hollande 'vrea mereu să găsescă soluţii de compromis, în timp ce ţara aşteaptă o depăşire a problemelor, nu în interesul tuturor, ci în interesul general', subliniază pentru AFP Stephane Rozes, preşedinte al firmei de consiliere CAP- Conseils, Analyses, Perspectives ('Sfaturi, Analize, Perspective')

În opinia lui Dabi, 'Franţa are o cultură a autorităţii'. 'Metoda Hollande nu are trecere, pentru că soluţiile de compromis sunt considerate o concesie sau o ezitare, o incapacitate de a decide şi de a tranşa o problemă', mai spune el.

Francezii nu înţeleg nici de ce preşedintele nu le spune clar care este politica sa pentru ţară. 'Pentru Francois Hollande pare mai uşor, în ceea ce priveşte politica internă, să avanseze fără să enunţe', subliniază Stephane Rozes. 'Hollande retuşează şi ascunde ceea ce vrea să facă', confirmă pentru AFP analistul Alain Duhamel.

Pe plan internaţional este exact contrariul. Preşedintele francez a lansat în ianuarie o operaţiune contra grupurilor islamiste armate din Mali - 'unul dintre rarele momente în care popularitatea lui Francois Hollande a crescut', subliniază Frederic Dabi.

De asemenea, în august, Francois Hollande s-a declarat pregătit 'să pedepsească' regimul lui Bashar al-Assad, mergând în această direcţie mai repede şi mai departe decât preşedintele american Barack Obama, chiar dacă în final el a fost nevoit să cedeze. În noiembrie, Hollande s-a opus aliaţilor săi apropiaţi în problema programului nuclear iranian, cerând şi obţinând, la Geneva, un acord 'mai solid' decât era prevăzut.

Experţii găsesc pentru toate acestea explicaţii de formă şi fond. În primul rând, politica de apărare şi cea externă fiind 'domeniul rezervat preşedintelui', conform instituţiilor republicii franceze, Hollande 'nu este practic supus controlului şi poate face ce vrea', explică Alain Duhamel. 'Pe cât are el mâinile legate pe plan intern, pe atât sunt mâinile sale dezlegate pe plan internaţional', adaugă expertul.

Pe plan extern, Hollande 'nu trebuie să respecte diferitele curente ale Partidului Socialist: el este 'Franţa'', constată şi Dominique Moisi de la Institutul Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI).

Dar Francois Hollande profită mai ales de spaţiul lăsat liber în Orientul Mijlociu de SUA, mai puţin intervenţioniste în această regiune în timpul regimului Obama, dar şi de spaţiul limitat pe care Germania îl ocupă pe scena internaţională, unul fără corelare cu ponderea sa economică.

'Există o fereastră a oportunităţii lăsată deschisă de vidul american. 'Dorinţa de neimplicare internaţională' a Germaniei împinge Franţa să joace cu şi mai multă convingere cartea sa', explică Dominique Moisi. În opinia sa, Franţa lui Hollande beneficiază de un 'upgrade' pe scena internaţională', tocmai ca urmare a acestor atitudini ale SUA şi Germaniei.