Mâinile lui Michelangelo, victoria geniului asupra durerii (şi a invalidităţii)

Michelangelo a fost unul dintre cei mai mari artişti şi genii din toate timpurile, dar, de asemenea, un om care a suferit şi luptat împotriva unei dureri ce l-ar fi putut împiedica să creeze opere precum Pietà (1499), Statuia lui David (1501-1504) sau pictura boltei Capelei Sixtine din Palatul Vatican, 1508): numai datorită voinţei sale puternice a putut continua să-şi folosească mâinile.

El a luptat împotriva unei forme severe de artrită şi nu suferea de gută, aşa cum s-a presupus până acum. Acest lucru a fost dezvăluit de un studiu italian, publicat în Journal of the Royal Society of Medicine, potrivit căruia artistul a fost mult mai puternic decât dificultăţile incontestabile care i-au subminat activitatea, în special în ultimii ani de viaţă.

Analize pe portrete

Un studiu a fost realizat de David Lazzeri, specialist în chirurgie plastică şi reconstructivă din cadrul Clinicii Villa Salaria din Roma, împreună cu reumatologi de la Universitatea din Florenţa şi un ortoped australian. Cercetătorii au analizat trei portrete ale lui Michelangelo - executate când artistul avea vârsta cuprinsă între 60 şi 65 de ani - şi corespondenţa sa din acel timp.

Toate cele trei picturi prezintă bine mâna stângă a lui Michelangelo (după unii istorici acest lucru înseamnă că era stângaci) şi evidenţiază modificări ale formei degetelor compatibile cu o artrită severă, modificări absente însă în portretele care îl înfăţisează la vârsta tinereţii.

"Modificările sunt clare şi, probabil, au fost accelerate de utilizarea îndelungată a dălţilor şi ciocanelor pentru a-şi sculpta lucrările'', a spus Lazzeri. ''Nu par să fie de natură inflamatorie şi nici nu există dovezi de tofusuri (depozite tari, nedureroase de cristale de acid uric la pacienţii care suferă de gută, n.t.): nu este, aşadar, posibil să se confirme diagnosticul de gută pentru Michelangelo, care, dimpotrivă, manifestă mai degrabă diferiţi noduli, interpretaţi ca fiind consecinţa unei osteoartrite* majore. Dificultăţile de scris admise de artist pot fi rezultatul rigidităţii degetului mare şi pierderii capacităţii de a-l îndoi şi a-l întinde în mod corespunzător", a adăugat medicul.

O victorie împotriva durerii

Analiza realizată de cercetătorii italieni redă imaginea unui Michelangelo decis să învingă durerea, durere care i-ar fi putut limita activităţile: o artrită trebuie să fi fost un chin pe care trebuia să-l supore în timpul când picta şi sculpta. Simptomele de la mâini au apărut la o vârstă mai înaintată şi, în funcţie de ceea ce spune chiar Michelangelo într-o scrisoare către nepotul său, în 1552, s-au dovedit a fi foarte stânjenitoare şi debilitante; în ciuda acestui fapt el a continuat să sculpteze şi să picteze până la sfârşit, atât de mult, încât unii martori spun că a folosit dalta chiar şi cu şase zile înainte de a muri, la aproape 89 de ani, în 1564.

"Diagnosticul de osteoartrită oferă o explicaţie plauzibilă pentru pierderea dexterităţii manuale suferite de Michelangelo la o vârstă înaintată, dar, în acelaşi timp, subliniază victoria asupra invalidităţii, văzând că a continuat să lucreze până la sfârşitul vieţii sale. Şi este interesant de observat cum funcţionalitatea a fost menţinută în ciuda artritei: munca intensivă şi continuă s-ar putea, de asemenea, să-l fi ajutat pe artist să-şi păstreze utilizarea mâinilor cât mai mult timp posibil, în ciuda durerii", a concluzionat Lazzeri.

Michelangelo Buonarroti (născut la 6 martie 1475 în Caprese, Provincia Arezzo ; decedat la 18 februarie 1564 la Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.

*Osteoartrita - inflamaţie care cuprinde atât articulaţia, cât şi partea osoasă din jur.

Acest articol a fost realizat cu informaţii din studiul publicat în: Journal of the Royal Society of Medicine, Wikipedia.org