Japonia: "jishuku" versus "hanami": lecţii de cumpătare pentru admiratorii cireşilor în floare

Oamenii admira ciresii infloriti in parcul Ueno din Tokyo, 28 martie 2011.
Oamenii admira ciresii infloriti in parcul Ueno din Tokyo, 28 martie 2011. (YOSHIKAZU TSUNO / AFP / Getty Images)

După cutremurul şi tsunami care le-a devastat ţara, japonezii au adoptat viziunea ''jishuku'', a cumpătării. Întrebarea dacă să cheltuieşti în continuare sau să faci economii în interesul major al redresării economice pe termen lung este mai puţin trecătoare decât delicatele petale ale cireşilor în floare, acum împrăştiate în vânt, scrie Financial Times într-un comentariu publicat în ediţia de miercuri.

Pentru cei care au ratat disputa ideologică asupra admirării cireşilor în floare, declanşatorul a fost Shintaro Ishihara, guvernatorul Tokio, în vârstă de 78 de ani, ales luna aceasta pentru un al patrulea mandat de lider al celei mai mari metropole din lume. Cireşii în floare atrag de obicei numeroşi oameni, dar Ishihara le-a spus locuitorilor capitalei că este greşit să te bucuri atât de curând după cutremurul devastator. 'Doar pentru că cireşii înfloresc nu înseamnă că ar trebui să bem şi să ne distrăm', a spus cel care a atribuit anterior catastrofa naturală răzbunării divine pentru lăcomia japonezilor.

Premierul Naoto Kan a contracarat rapid mesajul lui Ishihara, spunând că a venit pentru japonezi timpul să înceapă să cheltuiască pentru binele economiei. Kaoru Yosano, ministrul pentru politica economică şi fiscală, a declarat că ''jishuku'', cumpătarea şi reţinerea pe care japonezii au adoptat-o după tragedia de luna trecută, a fost 'ca o mişcare pentru a crea recesiune''.

Kosuke Kuji, un producător din a cincea generaţie de sake, vinul din orez japonez, din prefectura Iwate înghiţită de tsunami, a declarat că abstinenţa îi distruge afacerea. Un film de pe YouTube în care el îndeamnă oamenii să se îmbete sub cireşii în floare, în interesul naţional, a fost vizionat de aproape o jumătate de milion de oameni.

''Hanami'', admiratorii cireşilor în floare, nu s-au dat bătuţi, deşi la o scară mai mică decât de obicei. Dar problema ''jishuku'' versus cheltuit normal este încă foarte actuală. Discuţia are loc pe două planuri, unul de natură pur economică, celălalt aproape filosofic.

Chiar în excesele anilor 1980 ai boomului, când unii japonezi îşi asezonau mâncarea cu frunze din aur, societatea niponă a păstrat o puternică sobrietate. Oamenii au continuat să manânce oase de peşte ca snack-uri, să evite încălzirea centrală în casele lor şi să folosească mese de călcat fără picioare pentru a economisi spaţiu în apartamentele modeste.

'Suntem învăţaţi din copilărie că trebuie să le mulţumim fermierilor pentru fiecare bob de orez', spune Akira Chiba, un funcţionar public. 'Te simţi ciudat când faci risipă', adaugă el. Impulsul de a fi atent, de a nu face risipă, de a nu dori mult, a fost reimpulsionat după cutremur. Oamenii nu mai dau drumul scărilor rulante şi deschid uşile frigiderului mai rar pentru a face economie de energie electrică. Mulţi evită restaurantele extravagante, deoarece a mânca în astfel de locuri ar fi indecent în timp ce alte persoane suferă în centre de evacuare.

Se crede că impulsul de a trăi viaţa mai puţin extravagant nu va dispărea atunci când ţara se va redresa. Este posibil ca mişcarea 'slow-life', deja semnificativă, să fie revigorată de viziunea post-cutremur asupra unui stil de viaţă mai puţin extravagant. Şi guvernul nipon ar putea măsura după criterii diferite producţia naţională: oare un meci de baseball jucat în timpul zilei contribuie cu adevărat mai puţin la PIB decât unul jucat noaptea sub luminile orbitoare ale stadionului?

Dezbaterea cumpătare versus cheltuit are o dimensiune economică imediată şi directă. Masaaki Kanno, economist-şef la JP Morgan din Tokyo, estimează că guvernul va aproba anul acesta cheltuieli suplimentare de urgenţă de aproximativ 14.000 miliarde de yeni pe lângă cheltuielile de 92.000 de miliarde incluse deja în buget.

Nimeni nu pune la îndoială faptul că va fi nevoie de fonduri suplimentare uriaşe pentru a reconstrui infrastructura în nord-estul devastat. Întrebarea este, cum să le plăteşti? Birocraţii din Ministerul nipon de Finanţe - care includ o mulţime de adepţi ai ''jishuku'' - preconizează o finanţare din reducerile de cheltuieli în altă parte şi din taxele speciale de reconstrucţie. Paul Sheard, economist-şef la Nomura, spune că acest lucru este iraţional. ara, susţine el, are o 'oportunitate de aur' să scape de deflaţie şi să pună economia pe linia de plutire dacă Banca Japoniei va creşte achiziţiile sale deja substanţiale de titluri stat pe piaţa secundară.

Sheard constată că, contrar percepţiei comune, Japonia nu are datorii. Dimpotrivă, este al doilea mare creditor din lume. În fiecare an, cu un excedent de cont curent de aproximativ 3% din PIB, acumulează active externe. Datoria externă brută a Japoniei, 200% din PIB, este ceea ce guvernul datorează sectorului privat propriu. Spre deosebire de Grecia sau SUA, problemele datoriei Japoniei sunt o afacere de familie.

Un studiu privind motivarea afacerilor a înregistrat cea mai mare scădere a acesteia în aprilie, cu 28 de procente, la -13. Cifrele din această săptămână au arătat de asemenea un colaps al încrederii consumatorilor.

Frederic Neumann, senior economist la HSBC, susţine că starea de spirit a oamenilor va fi decisivă. 'Nu atât distrugerea infrastructurii fizice cât cicatricele evenimentelor recente au avut impact asupra psihicului naţional', spune el. ''Jishuku'' este parţial cicatrice, parţial idealism. Puţini neagă sentimentele admirabile care motivează această auto-cumpătare. Este o nouă ilustrare a îndemnului: 'Fă-mă cast dar nu încă''.