Janet Yellen, 'o doamnă mică cu un IQ mare', este noua şefă a Rezervei Federale

Noua preşedintă a Rezervei Federale americane (Fed), Janet Yellen, avea de la bun început toate calităţile pentru a veni în fruntea politicii monetare americane. Însă a fost nevoie neapărat de un pas greşit din partea contracandidatului său pentru ca ea să preia conducerea jocului, scrie, cotidianul francez Le Nouvel Observateur.

Pe hârtie, Janet Yellen are toate calităţile. De ce, atunci, a tărăgănat Barack Obama atât de mult? Desigur, nu îl numeşti cu lejeritate pe cel mai puternic om din lume, mai ales când este vorba de o femeie: funcţia de preşedinte al Fed, care trebuie să decidă politica monetară americană şi, prin extensie, să influenţeze economia mondială pentru anii viitori, este una eminamente strategică, mai ales în acest moment, când discuţiile pe marginea bugetului s-au împotmolit şi când politica americană, paralizată ca niciodată până acum de incapacitatea celor două tabere de a se pune de acord, este în pană, subliniază publicaţia franceză.

Şi dintr-odată, alegerea, fără surprize, a dnei Yellen, presimţită de luni de zile, pare una absolut firească. Este o alegere a competenţei, a continuităţii şi a raţiunii, apreciază Le Nouvel Observateur.

Născută în Brooklyn, în vârstă de 67 de ani, apropiată de stânga americană progresistă, în pofida înfăţişării sale de 'bunicuţă', cu 'casca' sa de păr alb, această 'doamnă mică cu un IQ mare', după cum notează New York Times, prezintă un CV impresionant. A fost numită vicepreşedinte al Fed în 2010, după ce a prezidat departamentul Fed din San Francisco în perioada 2004-2010. De asemenea, a condus grupul de consilieri economici ai lui Bill Clinton. Licenţiată a Universităţii din Yale, ea l-a avut profesor pe James Tobin, cunoscut pentru propunerea lui privind taxarea tranzacţiilor financiare.

După ce şi-a luat doctoratul, Janet Yellen a început să predea la Universitatea Berkeley, unde, potrivit Le Nouvel Observateur, se distinge prin poziţiile sale iconoclaste, în special împotriva dogmei privind 'inteligenţa' pieţelor. Pledând, dimpotrivă, pentru şi mai multă reglementare, ea a publicat studii pe marginea unor subiecte extrem de variate. În urmă cu zece ani, în timp ce preţurile la imobiliare erau în creştere accentuată, Yellen a fost printre primii care au evocat bula imobiliară, însă fără a iniţia nimic pentru a o sparge.

Căsătorită cu laureatul Premiului Nobel pentru Economie Georges Akerlof, pe care l-a cunoscut la sfârşitul anilor 70, pe vremea când ambii erau tineri cercetători economişti la Fed, mamă a unui băiat, profesor universitar de economie, Janet Yellen seduce aripa stângă a taberei democrate, acordând în mod clar prioritate locurilor de muncă, însă fără a inspira frică pieţelor, care au aplaudat numirea sa: în definitiv, 'Mamy Janet' s-a pronunţat în mod clar împotriva împărţirii în două a marilor bănci - de investiţii şi de creditare - pentru care pledează partizanii reglementării financiare.

Potrivit Le Nouvel Observateur, sunt puţine şanse ca Janet Yellen să renunţe la linia adoptată de predecesorul său, Ben Bernanke, care se sprijină pe doi piloni: menţinerea dobânzilor la cote scăzute şi perfuzii monetare în creştere, pentru stimularea economiei. Considerată pragmatică şi colegială, dna Yellen pare să aibă toate calităţile necesare noii sale funcţii. Faptul că este femeie, prima care se va instala în acest fotoliu, nu ar trebui să constituie niciun impediment.

Aceasta în principiu, pentru că, după cum subliniază cotidianul francez citat, faptul că preşedintele american Barack Obama l-a preferat multă vreme pe consilierul său Larry Summers spune multe despre sistem şi despre dificultăţile care o aşteaptă pe Janet Yellen. Până în momentul în care Summers a 'aruncat prosopul', la mijlocul lui septembrie, în condiţiile în care candidatura sa provoca atâtea crispări, dna Yallen considera că nu avea nicio şansă.

Fost şef al Trezoreriei pe vremea lui Bill Clinton, fost preşedinte al Universităţii din Harvard, Summers este, fără îndoială, un strălucit economist. Însă, el este, în acelaşi timp, dominant şi arogant, ultra-apropiat de Wall Street, un macho diabolic. Evocând, alături de alte provocări, 'limitele creierului feminin', care, în opinia sa, nu este formatat pentru ştiinţă, Larry Summers şi-a tras singur în glonţ în picior. Acum, el îşi 'muşcă probabil mâinile', conchide cotidianul francez.