Italia: generaţia tinerilor 'Neet', o bombă socială pe cale să explodeze

Oare aşa-numiţii tineri ''Neet'' (acronimul pentru 'not in education, employment or training') transformă lenea într-un stil de viaţă? Pentru ''The Moving Project'', proiectul UE intitulat 'Understanding Neets' (movingproject.eu), Neet sunt un grup eterogen, cu caracteristici şi nume diferite de la ţară la ţară, dar reprezintă o generaţie şi de aceea sunt o prioritate. Se prefigurează drept o adevărată bombă socială în următorii ani, avertizează revista italiană L'Espresso în ediţia de marţi.

Unul din 5 tineri italieni, 22% dintre cei cu vârsta între 15-29 de ani, nu studiază, nu muncesc, nu învaţă o meserie, nu fac sport, nu merg la filme, nu citesc o carte, dorm mult, locuiesc cu părinţii şi subzistă resemnaţi. Se târăsc într-o totală apatie şi sunt incapabili să-şi imagineze mai mult decât prezentul. Două milioane 100.000 de tineri italieni trăiesc astfel, iar sociologii i-au botezat fără menajamente ''Neet'', pe scurt, trântori.

Atenţia asupra fenomenului a fost atrasă de Institutul Naţional de Statistică ISTAT din Italia. În Raportul anual privind situaţia ţării pe 2010 a evidenţiat creşterea rapidă a numărului acestor tineri: la sfarşitul anului trecut, Neet au fost deja cu 134.000 mai mulţi comparativ cu 2009. Pentru Ministerul Muncii, sindicatul Confindustria, Adapt, asociaţia pentru studiul dreptului muncii şi Consiliul Naţional al Economiei şi Muncii (Cnel) au devenit o categorie supravegheată specială. Neet a crescut cu 6,8%, Italia ajungând din urmă Spania, care de ani de zile a deţinut primatul în Europa (20,4% în 2009, conform Eurostat).

''Suntem într-o poziţie mai rea decât în alte ţări avansate', a explicat Linda Laura Sabbadini, director ISTAT:' În Italia, componenta 'inactivilor' este mai mare comparativ cu şomerii. Este vorba de tineri care nu caută de lucru. Jumătate nu sunt disponibili, cealaltă jumătate ar dori să lucreze (aşa-numita 'zonă gri'). Cele doua zone reprezintă împreună 65,5%. Şomerii reprezintă 34,5% din Neet din Italia'. Se dă vina pe scenariul economic dar şi pe climatul general care descurajează. Astfel, din sceptici şi dezamăgiţi, tinerii se transformă în trântori.

''Deşi Italia avea un nivel ridicat de Neet, mai mare decât cel din ţările avansate, în trecut a înregistrat o scădere a fenomenului (între 2005 şi 2007 s-a trecut de la 20% la 18, 9%). Criza a reacutizat o situaţie care era pe cale să se amelioreze', a remarcat Sabbadini.

Rata şomajului în rândul tinerilor, deja foarte mare, a atins astăzi recordul, a confirmat ISTAT: în primul trimestru din 2011 a ajuns la aproape 30%, cu un vârf de 46,1% pentru femeile din sud. Peste jumătate dintre cei care şi-au pierdut locul de muncă sunt deja şomeri ''pe termen lung', căutând fără succes un loc de muncă de peste un an.

'Criza economică a dus la o creştere semnificativă a Neet: în 2010, incidenţa a crescut cu peste trei puncte în Italia, aceasta şi în legătură cu creşterea şomajului, afectând mai intens tinerii absolvenţi din sud', a scris Banca d'Italia în cel mai recent raport privind piaţa forţei de muncă. 'Ponderea tinerilor care nu au un loc de muncă sau nu sunt implicaţi în activităţi educative sau formative reflectă în Italia, mai mult decât în alte ţări, descurajarea faţă de dificultăţile unui loc de muncă', a afirmat directorul general al Banca d'Italia, Fabrizio Saccomanni, la ultima conferinţă a Tinerilor întreprinzători a Confindustria, vorbind în mod explicit de 'generaţia exclusă'.

Cei mai imobili dintre toţi sunt tinerii din Sud, în special femeile: aici procentul de Neet este de 24,9%. Urgenţa o reprezintă însă tinerii din nord-est, care au înregistrat o creştere cu 20,8% faţă de anul precedent. Este efectul combinat al unui abandon şcolar şi al crizei, care aici a rupt schimbarea de generaţii. Numai în regiunea Veneto, potrivit unui studiu al Banca d'Italia, tinerii Neet au crescut cu peste 45.000 comparativ cu 2008.

La domiciliu, Neet consacră mai mult timp dormitului, mâncatului, spălatului, comparativ cu concetăţenii lor: în rândul bărbaţilor, 2 ore şi 37 minute în plus faţă de angajaţi şi o oră şi un sfert în plus faţă de studenţi. Printre femei, o oră în plus faţă de angajate şi 20 de minute faţă de studente. Chiar şi în petrecerea timpului liber Neet contează pe o disponibilitate mai mare. Dar utilizarea lui este dezamăgitoare: frecventează mult mai puţin decât ceilalţi cinematografele, teatrele, muzeele, expoziţiile, potrivit ISTAT. Citesc mai puţin ziarele şi chiar şi calculatorul şi Internetul sunt utilizate mai puţin decât un tânăr angajat. Comparativ cu 81% din angajaţi care se conectează în mod obişnuit la Internet şi 91% dintre studenţi, doar 50,9% dintre Neet fără loc de muncă o fac şi 70% dintre şomeri.

''Neet fructifică mai puţin consumul cultural. Acest dezavantaj în fructificarea culturală şi participarea socială este mai pronunţat pentru Neet cu diplome de studiu inferioare', spune directorul ISTAT: 'Dar chiar şi cei cu studii mai înalte nu investesc în cultură la fel ca concetăţenii cu studii similare. Ceea ce conduce la ipoteza că situaţia însăşi a Neet îi face pe aceşti tineri să intre într-un proces de sărăcire culturală şi devitalizare socială, care dacă se prelungeşte în timp devine îngrijorătoare. Aspectul cel mai critic este rămânerea în starea de Neet: cu cât stai mai mult timp în afara sistemului formativ şi lucrativ cu atât mai greu va fi să te reintegrezi. Capcana Neet trebuie evitată. Din păcate, se pare că peste jumătate rămân în această situaţie timp de cel puţin doi ani, iar riscul de excluziune socială este mare''.

Amorţiţi de inactivitate, nemotivaţi din lipsă de angajamente, nici măcar unul din patru nu practică de obicei activităţi sportive, în timp ce angajaţii sau studenţii fac sport în peste 50% din cazuri.

''Sunt cei crescuţi în absenţa unei culturi a meritocraţiei. Sunt convinşi că priceperea şi pasiunea nu contează deloc. Pentru ei este mai bine să arate cu degetul norocul, să folosească corpul ca marfă de schimb. Au respirat o atmosferă de lipsă de responsabilitate şi se comportă în consecinţă: nu au nicio dorinţă de a-şi asuma sacrificii. Dar nu e vina lor: cineva nu le-a transmis dragostea pentru cultură, nu le-a explicat că pentru a-ţi realiza visele trebuie să trudeşti'', a afirmat Antonella Lattanzi, autoarea cărţii ''Devozione'' despre înclinaţia tinerilor spre autodistrugere în încercarea de a găsi fericirea.