Italia: Cum se risipesc banii europeni (presă)

Bruxellesul a alocat un miliard de euro pentru cultură şi turism în Campania, Puglia, Calabria şi Sicilia. Dar programul nu a fost demarat - zero proiecte şi doar finanţare clientelară acordată unor medici veterinari, stomatologi, centre estetice şi chiar unui medic podolog. Revista italiană L'Espresso face în ediţia de joi radiografia unui dezastru italian.

Mai bine niciun acord decât un acord prost. Premierul Mario Monti a spus-o cu claritate după ultimul summit neconcludent al Consiliului European privind bugetul UE pentru perioada 2014-2020. Dar, în timp ce este implicată într-o negociere dificilă pentru repartizarea fondurilor comunitare, Italia nu pare să aibă ''actele în regulă'' pentru a-şi face auzită vocea la masa negocierilor. Raportul privind utilizarea fondurilor pe 2007-2013 plasează Italia pe ultimele locuri privind capacitatea de folosire a banilor europeni: la 31 octombrie, doar o treime din fondurile puse la dispoziţie au fost cheltuite.

Dincolo de procente există o poveste care descrie mai bine decât multe cifre incapacitatea politicii şi birocraţiei italiene de a fructifica resursele europene şi a concepe strategii de dezvoltare: utilizarea fondurilor ''Poin'' (Programele operaţionale inter-regionale). Este vorba de o linie de finanţare de 1 miliard de euro gândită de UE pentru a sprijini cultura şi turismul în regiunile acoperite de Obiectivul 1 - Campania, Puglia, Calabria şi Sicilia -, prin proiecte inter-regionale, pentru a ridica două sectoare 'nesigure' din sudul bogat în potenţialităţi dar sărac în lichidităţi.

A fost fructificată, oare, această oportunitate?, se întreabă L'Espresso. Deloc, apreciază publicaţia, având în vedere că rezultatul este un dezastru de proporţii greu de imaginat. La un an de la scadenţă, ''Poin'' este singurul program cofinanţat de UE care nu este operativ, deoarece Comisia Europeană nu a aprobat sistemul de gestionare şi control care să certifice utilizarea banilor. Pe ici pe colo se pot vedea frânturi dintr-un asistenţialism nesăbuit, care pune serios sub semnul întrebării credibilitatea Italiei la summiturile internaţionale, comentează publicaţia.

Printre beneficiarii de stimulente (gestionate de Invitalia, Agenţia naţională pentru atragerea investiţiilor şi dezvoltarea întreprinderilor), există activităţi care nu au nimic de-a face cu domeniul cultural şi de mediu, aşa cum prevede programul. La Napoli, de exemplu, au fost acordate 121.580 de euro unui stomatolog, în Reggio Calabria 100.248 de euro au mers la un salon de înfrumuseţare iar la Palermo o clinică veterinară a primit 91.994 de euro. Lista este nesfârşită. Au fost alimentate cu sume care au ajuns până la 100.000 de euro săli de sport, crame, spălătorii, magazine de pariuri, brutării, saloane de coafură. Nu trebuie uitat nici medicul podiatru din Lecce, care a primit 55.993 de euro pentru cabinetul său.

Banii de la Bruxelles au fost utilizaţi şi sub formă de ''bancomat'' de către guvern. Aşa cum s-a întâmplat cu cele 80 de milioane folosite pentru a îmbogăţi fondul de garanţie pentru întreprinderile mici şi mijlocii instituit pe lângă Ministerul Dezvoltării Economice: trei tranşe vărsate în câteva luni către ''Unicredit Mediocredito Centrale'', administratorul unic.

În alte cazuri, au beneficiat de finanţări hoteluri şi reşedinţe, cu ajutoare de milioane pentru renovarea sau extinderea structurilor turistice. Precum cele 50 de milioane pentru a finanţa noul port de la Castellammare di Stabia. Sau cele 18 milioane 603.000 de euro pentru staţiunea Donnafugata din Ragusa, o reşedinţă rafinată de cinci stele cu plajă privată, teren de golf şi tratamente precum masaje cu ciocolată. Un lux pentru puţini aleşi.

Pe de altă parte, nu a existat nici umbră de programe integrate, susţine L'Espresso. Doar câteva 'proiecte secundare' pentru lucrări deja contractate şi în fază de realizare, cu scopul de a evita penalităţile pentru întârzieri. În cinci ani au alternat nu mai puţin de şase Autorităţi de gestionare. Regiunea Campania a încredinţat mai întâi coordonarea consilierilor pentru turism, apoi câtorva directori, apoi adjunctului şefului de cabinet al guvernatorului Antonio Bassolino, iar în cele din urmă s-a revenit la un director administrativ. În faţa incapacităţii de programare, în mai 2011, guvernul Berlusconi şi-a asumat gestionarea programului, fără a reuşi însă să evite, nici el, o serie de modificări în departamentele responsabile, în numai şase luni.

'Programul nu a mers rău: a fost un dezastru. S-au irosit trei ani pe gândirea proceselor, mai degrabă decât pe elaborarea planurilor', a fost comentariul laconic al ministrului pentru coeziune teritorială, Fabrizio Barca.

Între timp, ''Poin'' a început să piardă bani: 15 milioane penalităţi pentru că nu au fost atinse obiectivele minime stabilite la nivel naţional, plus alte circa 20 de milioane resurse comunitare pentru întârzieri în cheltuieli, aşa-numita ''dezangajare automată''. Astfel, în faţa riscului de a pierde mai mulţi bani cu trecerea timpului, guvernul a decis să reprogrameze cheltuielile şi să concentreze resursele în câteva puncte pregătind, în acord cu UE, ''Planul de Acţiune pentru Coeziune''. Stornând alte 330 milioane de la ''Poin'': 200 de milioane pentru vârstnicii dependenţi de asistenţă şi 130 milioane de euro pentru restaurarea patrimoniului cultural. În prezent, din miliardul de fonduri pentru cultură, în ''Poin'' au mai rămas circa 681 milioane. Dacă se scad fondurile pentru promovarea turismului, patrimoniului cultural îi rămân circa 400 de milioane.

Aceşti bani vor fi cheltuiţi în cea mai mare parte între 'Marele proiect Pompei' pentru restaurarea sitului arheologic (105 milioane euro) şi proiectul-pilot ''Mumex'', o reţea de 22 de muzee din sud definită 'de excelenţă' în privinţa căreia ministrul Fabrizio Barca personal s-a angajat pentru a evita noi reduceri.

Între timp, la Bruxelles continuă negocierile pentru a cere mai multe fonduri de la UE. Va avea vreo şansă Italia?, se întreabă în final publicaţia.