Istoria castanietelor (video)

Castañuelas (Castaniete)
Castañuelas (Castaniete) (lasalamandra.net)

Originea castanietelor o găsim în preistorie, pentru că dansul era bazat pe ritm, acesta fiind unul dintre mediile de expresie artistică primitive. Astfel că putem spune că aceste castaniete sunt printre primele instrumente muzicale create de om.

Castanietele primitive se găsesc pe toate continentele ca martor al civilizaţiilor trecute, fiind folosite şi azi în formele sale vechi, sau într-o versiune mai elaborată, aşa cum o putem vedea în Spania. Cele mai vechi castaniete sunt din paleolitic şi s-au descoperit în Ucraina, apoi în civilizaţiile din Egipt, China şi Grecia.

Există izvoare ce amintesc de acest instrument de percuţie, care ar fi fost utilizat de fenicieni acum 3.000 de ani. Se poate considera că adevărata origine a castanietelor este „crusmata iberica”, alcătuită din două piese de lemn sau două pietre plane, pe care dansatorii şi muzicanţii le ţin cu palma şi degetele.

Castanieta spaniolă a fost singura ce a evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se la necesităţile de interpretare ale dansatorului şi adoptând forma ideală pentru o bună executare a ritmurilor ce acompaniază atât cântăreţul cât şi dansatorul. Castanietele au intrat în Catedrala din Sevilla în secolul al XVIII-lea, unde au fost folosite în diverse ceremonii religioase; în literatura spaniolă apar din anul 1439.

Spania este singura ţară ce a conservat cel mai bine castanietele, dezvoltând folosirea lor, astfel că acestea au ajuns instrumente muzicale naţionale alături de chitara spaniolă clasică. Ele sunt folosite pentru dansul flamenco, dansuri tradiţionale, de folclor spaniol. Toate regiunile din Spania deţin castanietele sale tradiţionale. Vorbind de dansurile spaniole, imediat ne gândim la castaniete, pentru că acestea le conferă un caracter specific, făcându-le unice. Sunt utilizate în folclorul mai multor ţări latino-americane şi în Portugalia.

Castanietele pot fi fabricate din 15 tipuri de materiale, ce pot reda diferite tonuri, iar preţul lor urcă la peste 250 E. Este de menţionat faptul că niciodată nu creează probleme în ceea ce priveşte sunetul, calitatea, schimbarea temperaturii sau persoana care le foloseşte, aceasta putând avea o pulsaţie mai mare sau mai mică. De asemena, nu se pot distruge, rupe sau deteriora, iar sunetul produs poate să difere în funcţie de materialul din care sunt realizate.

Castanietele din lamină cu hârtie impregnată în răşină, au un sunet curat şi se folosesc în teatre. Cele confecţionate din cristal negru, de înaltă precizie şi cu duritate mare au în compoziţie folii fine de hârtie impregnate în răşină specifică, ce le conferă un sunet puternic şi se folosesc în scenarii în aer liber. Un alt material folosit în fabricarea castanietelor este o ţesătură presată, ce le conferă un sunet grav nuanţat, fiind utilizate în studiouri de înregistrare sau în locuri mai înguste.

Pentru fabricare se mai foloseşte şi lemn de rodie în diferite nuanţe, în forme de lamine de lemn, puse într-o baie de răşină, astfel că lemnul nu este atacat de schimbările climatice. Castanietele trebuie bine întreţinute şi curăţate.

Se disting 4 categorii în ceea ce priveşte calitatea castanietelor.

  1. Cea mai economică (25-30 E) are precizie şi sună bine, ajutându-i pe cei ce se iniţiază.
  2. Cele semiprofesionale (ajung la 40 E) ajută să învăţăm să cântăm cu ele.
  3. Cele profesionale (110-120 E) sunt realizate din cristal, ţesătură sau lemn de rodie în diferite nuanţe.
  4. „Concertista” (200-250 E), ce se foloseşte pentru concerte, se fabrică după dimensiunea degetelor ţinând cont de puls şi sunet. Au un desen exclusiv şi o greutate mai mică.

„Capricho” este numele modelului ce are sunetul din gama cea mai înaltă, fabricată de compania „Castañuelas del Sur”; această firmă fabrică castaniete de peste 150 de ani şi le vinde de 40 de ani în Japonia, Franţa, Germania, Belgia, SUA etc.

Castanietele sunt instrumente care se găsesc şi în orchestrele simfonice, dar sunt doar 4 persoane „concertistas profesionales” (care susţin concerte) în lume în acest moment. Este foarte dificil să cânţi cu o orchestră simfonică, dar efortul şi îndemânarea se răsplătesc pe măsură. Castanietele apar în operele „Carmen” de Georges Bizet, Rapsodia spaniolă de Emmanuel Chabrier şi în baletul El Cid de Jules Massenet.

De asemenea, Wagner a scris muzică pentru castaniete în 1861, iar ulterior le găsim în Tannhäuser - Venusberg Musik, în Salome de Richard Strauss şi în Concertul pentru pian nr.3 de Prokofiev.

Pentru studiul castanietelor este nevoie de 10 ani, iar pentru a obţine un antrenament acceptabil trebuie practicat 8 ore pe zi dur la ritmica şi tactul sensibil.

În cazul în care doriţi să vă iniţiaţi în acest instrument de percuţie, sunt şcoli în Spania în care puteţi învăţa, dar pentru a ajunge la o oarecare performanţă efortul începe din copilărie fiind acopaniat de mult talent.


România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură