Iniţiatorul Muzeului Culturii Romilor: Romii au fost consideraţi mereu inferiori şi nu pot schimba singuri imaginea lor negativă (interviu)

Reprezentanţii primăriei Sectorului 6, împreună cu Asociaţia Romano ButiQ a organizaţiei K Consulting Management and Coordination (KCMC) şi Asociaţia “Agenţia Împreună” au susţinut, luni, o conferinţă de presă în care a fost lansat conceptul primului Muzeu al Culturii Romilor din România, în contextul comemorării Dezrobirii Romilor.

Prin acest eveniment autoritatea publică locală a anunţat că sprijină iniţiativa Asociaţiei Romano ButiQ şi a organizaţiei KCMC prin care sunt puse bazele primului Muzeu al Culturii Romilor din România, nevoia înfiinţării unei astfel de instituţii plecând de la faptul că, de cele mai multe ori, atunci când se discută la nivel public despre etnia romă, cunoaşterea este înlocuită de prejudecăţi şi stereotipuri.

Prin urmare, devine necesară existenţa unui Muzeu al Culturii Romilor de tip forum: nu doar o înşiruire de artefacte reprezentative, ci un ansamblu dinamic de idei şi poveşti ilustrate prin obiecte, instalaţii şi oameni, prin care va fi generată o reală dezbatere pentru toate nivelurile de public.

Potrivit viceprimarului Gabriel Petrea, muzeul va fi amplasat pe un spaţiu oferit de către Primăria Sectorului 6, terenul urmând să fie identificat în următoarele două săptămâni şi va fi construit de către KCMC, împreună cu Asociaţia Romano ButiQ. Clădirea se va întinde pe o suprafaţă de 1.500 de metri pătraţi.

Muzeul Culturii Romilor va fi deschis cel mai devreme în luna mai a acestui an, iar clădirea în care va fi amenajat va costa circa 400.000 de euro, bani obţinuţi prin finanţare europeană în cadrul unui proiect prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU).

Preşedintele Romano ButiQ, Ciprian Necula, unul dintre iniţiatorii proiectului, a declarat că muzeul nu va fi unul de tip etnografic din secolul al XIX-lea care să prezinte câteva dintre costumele tradiţionale şi uneltele romilor, ci se vrea a fi un muzeu "high tech", cu holograme, proiecţii tehnologice, proiecţii video, un muzeu forum din care oamenii să afle ce sunt cu adevărat romii, pentru a se debarasa de prejudecăţile şi stereotipurile legate de această comunitate.

În cadrul conferinţei de presă, reprezentanţii primăriei Sectorului 6 au au precizat că, potrivit recensământului populaţiei, în România trăiesc aproximativ 618.000 de romi, însă potrivit datelor neoficiale de la Comisie Europeană şi Banca Mondială, numărul acestora ar putea ajunge fi de aproximativ trei milioane.

În acest context, un reporter Epoch Times a discutat cu Ciprian Necula, preşedintele Romano ButiQ, unul dintre principalii iniţiatori ai proiectului, totodată reprezentant al comunităţii rome, despre scopul creării şi dezvoltării Muzeului Culturii Romilor în Capitală, despre tradiţiile acestora şi, nu în ultimul rând, despre cauzele ce au dus la apariţia prejudecăţilor şi stereotipurilor despre romi.

Reporter: V-a aparţinut ideea acestei iniţiative prin care să înfiinţaţi un Muzeu al Culturii Rome în Capitală?

Ciprian Necula: Ideea este o combinaţie. A avut o contribuţie hotărâtoare aş zice Vintilă Mihăilescu (doctor în psihologie şi profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), coordonator al programului de master în antropologie şi şef de catedra – n.r.), care a fost şi directorul Muzeului Ţăranului Român şi întâmplător a început un doctorat la SNSPA privind problematica romă, unde sunt 30 de doctoranzi romi şi neromi, iar în discuţiile acestor doctoranzi a apărut şi această idee, ca la finalul doctoratului, care se întâmplă anul acesta, să avem şi un muzeu.

Ideea este mai veche, nu a apărut atunci, dar atunci s-a concretizat pentru că îl aveam şi pe Vintilă Mihăilescu, care este o autoritate în domeniu, plus această resursă, clădirea pe care o avem, terenul pe care primăria Sectorului 6 îl pune la dispoziţie, deci s-a creat o conjunctură în care s-au potrivit câteva lucruri. Deocamdată suntem în fază incipientă, adică n-aş spune că de mâine putem să deschidem un muzeu în toată regula, ci va fi compus din bucăţi şi din ce în ce mai dezvoltat, sper eu, adică asta urmează să facem.

Costul total pentru înfiinţarea acestui muzeu este de 400.000 de euro. Au fost alocate fonduri europene pentru acest proiect? Toată suma este acoperită prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU sau este vorba despre o cofinanţare?

Din POSDRU noi am constituit această clădire, pentru proiectul POSDRU care se încheie în luna mai (luna în care este preconizată inaugurarea Muzeului Culturii Rome din Bucureşti – n.r.). Clădirea trebuie să rămână în patrimoniul organizaţiei care a făcut proiectul cu acelaşi scop, cel de expoziţie, de atelier itinerar, ş.a.m.d. Noi îi dăm o importanţă mai mare. Putem să-l ţinem la o fază mai mică, să zicem atelier itinerar, atelier de meşteşugari sau putem să-l facem muzeu. Am ales să facem varianta mai mare care este mai costisitoare şi ca energie, ca bani şi că orice altceva, tocmai deoarece credem că este nevoie de aşa ceva.

Când a fost demarat proiectul prin POSDRU?

A început în 2010. A fost un proiect despre meşteşugurile rome, în care aveam şi partea asta de a spune meşteşugul, de a intra în contact cu oamenii. De exemplu aveam “ucenicie la minut” şi vom păstra asta şi acum, adică este un meşteşugar rom care învaţă vizitatorii să cioplească un lemn sau să îndoaie un fier.

Prejudecăţile pleacă din faptul că prima oară romii au fost trataţi ca fiind inferiori şi această percepţie nu s-a modificat în timp. Plus că unii romi, din cauza marginalităţii în care trăiau, condiţia socială trebuiau să supravieţuiască prin diverse metode, inclusiv furtul. Totuşi, infracţiunea este infracţiune şi nu se justifică. Adică un infractor ar trebui să fie la puşcărie, judecat şi condamnat pentru că este infractor nu pentru că este ţigan, român sau mai ştiu eu ce altă naţie

Este cumva un fel de idee de workshop care să ofere o latură interactivă muzeului?

Da, noi i-am spus “ucenicie la minut”, care de fapt nu durează chiar un minut. Evident că i-am zis la minut, pentru că este aşa rapid, dar poate fi un proces mai amplu. Eu, de exemplu, am reuşit să fac un inel, asistat de un meşteşugar, pentru că nu e uşor. Deşi pare că este o sârmă pe care o îndoi, nu este aşa de simplu.

Veţi încerca să ţineţi astfel de workshop-uri şi în şcoli?

Da, evident că asta urmează, o colaborare cu şcolile şi, de asemenea, cu Ministerul Educaţiei. I-am invitat pe reprezentanţii ministerului să ia parte la acest protocol, la acest parteneriat şi aşteptăm un răspuns de la ei. Ministerul Culturii ne-a răspuns deja pozitiv şi doresc să facă parte din acest protocol. Ministrul Culturii, Daniel Barbu, va vorbi despre acest lucru la evenimentul din seara aceasta, de la ora 17.00, de la Muzeul Ţăranului Român. Deci, noi sperăm să se întâmple. Cât despre workshop-uri, da au fost 15.000 de oameni în Iaşi, Cluj, Constanţa şi Craiova care au făcut “ucenicie la minut”, cu acte semnate, pentru că trebuie să semneze documente de protecţia muncii, dacă se întâmplă să te tai sau să te răneşti, că nu este totuşi uşor.

Cât la sută sau mai bine zis în ce măsură credeţi că s-au păstrat în comunitate tradiţiile şi cultura romă? De asemenea, cât de interesaţi sunt tinerii romi de cunoaşterea acestor tradiţii şi câţi dintre ei se gândesc să ducă mai departe aceste lucruri ce ţin de identitatea etnică?

Ca în orice comunitate este vorba despre alteritate, în momentul în care intri în procesul de globalizare, televiziuni, avioane şi aşa mai departe, evident că că şi romii sunt alteraţi şi acesta este un proces firesc, normal. Romii sunt foarte diferiţi între ei. Sunt 16 subgrupuri cu tradiţii absolut diferite. De exemplu, căldărarii n-au nicio legătură cu ursarii. Mă refer la practici tradiţionale şi aşa mai departe. De exemplu, căsătoria timpurie n-o s-o vedeţi la ursari. O s-o vedeţi la căldărari, pentru că acolo se practică acest lucru. Nu ştiu cât la sută se mai păstrează tradiţiile, dar evident că există un grad de alteritate care apare şi în comunitatea romă. De exemplu, cred că aţi auzit de cazul acela de la Iaşi cu romul care a fugit cu o româncă, care la ei nu era posibil. Uite că încep să se întâmple şi astfel de lucruri. Orice cultură se schimbă, mai ales acum când televiziunea are un rol incredibil şi te modifică fără să vrei.

Referitor la prejudecăţile care există despre romi, în ce măsură aceste stereotipuri s-au format din cauza comportamentului cetăţenilor de etnie romă şi cât la sută sunt legate de mentalitatea românilor sau a străinilor? Este cumva “vina” împărţită? Cum vedeţi acest lucru?

Haideţi să vă spun aşa: acum 157 de ani, peste două zile sărbătorim asta, (miercuri, 20 februarie 2013 -Ziua Dezrobirii Romilor – n.r.) romii au fost dezrobiţi. Până acum 157 de ani ei au fost robi aici, iar robii erau vânduţi, copii dislocaţi de familie, bărbaţii romi mai puternici puşi la înmulţit cu alte femei, copii care se despărţeau între boieri. Mă rog, au fost o grămadă de drame. Erau trataţi ca inferiori, evident, nu ca oameni. După care au fost un fel de procese istorice în România care au contribuit la asta. Adică imediat după dezrobire nu a fost niciun program de inserţie socială, ci au devenit brusc plătitori de taxe. Deci primul lucru care s-a făcut cu foştii romi înrobiţi a fost introducerea taxelor şi impozitelor, după carea urmat perioada deportărilor. Bine, a fost şi perioada interbelică atunci când a fost o creştere a mişcării civile rome, când foloseau cuvântul “rom” şi se promova asta. După care, mai târziu au fost deportările din perioada nazistă, apoi comunismul, care a avut un impact şi pozitiv şi negativ asupra romilor. Eu aş spune mai degrabă pozitiv decât negativ şi urmează violenţele imediat după anii ’90.

Deci istoria romilor este tumultoasă, nu e aşa uşoară. Prejudecăţile pleacă din asta, pentru că prima oară romii au fost trataţi ca fiind inferiori, ca nişte animale şi această percepţie nu s-a modificat în timp. Romii au rămas oameni cu grad de inferioritate. Plus că unii romi, din cauza marginalităţii în care trăiau, condiţia socială şi aşa mai departe, trebuiau să supravieţuiască prin diverse metode, inclusiv furatul de găină care-i mai rău decât furtul dintr-o bancă, pentru că percepţia omului este imediat de genul “mi-ai furat mie găina”. La bancă este în regulă, dar când furi de la mine nu este bine. Evident că la această percepţie au contribuit şi romii prin astfel de atitudini care pot fi explicate prin marginalitate, prin condiţia lor socială, dar infracţiunea este infracţiune şi nu se justifică. Adică un infractor ar trebui să fie la puşcărie, judecat şi condamnat pentru că este infractor nu pentru că este ţigan, român sau mai ştiu eu ce altă naţie. Asta ar trebui să se aplice. Problema este că nu se aplică legea în România şi avem tot felul de cazuri hilare când îl vezi pe unul că fură şi îl laşi acolo. Adică este ok.

În Ungaria de exemplu a fost o lege absolut stupidă care spunea că dacă furai până într anumită sumă, nu ştiu, să spunem 50 de euro, nu se punea. Era în regulă, era o chestie de supravieţuire. Ce tâmpenie, adică cum să dai o astfel de lege?! Într-un fel asta se întâmplă şi în România.

Evident ca şi romii contribuie la imaginea lor negativă, dar nu sunt cei care o pot schimba singuri. Asta trebuie făcut împreună şi trebuie lucrat. De exemplu, în Comăneşti, Bacău există o fată romă care a terminat Academia de Studii Economice (ASE) cu 10. A ţinut-o tatăl ei în şcoală, deşi era sărac. Mama ei a murit între timp şi după ce a terminat cu brio ASE-ul, s-a întors în comunitate, pentru că dacă a murit mama ei trebuia să aibă grijă de fraţii ei mai mici. Totuşi, din cauza percepţiei, nu a angajat-o nimeni în Comăneşti, motiv pentru care exemplul dat de ea în comunitate a fost că şcoala este nasoală, adică “mergi la şcoală ca să ce? Să fi ca mine?”. De ce să mai petreci atâta timp, 13 sau 15 ani în şcoală?

Consideraţi că exemplul dumneavoastră este relevant şi în ceea ce priveşte copiii şi tinerii romi care în prezent nu sunt atraşi de şcoală? Credeţi că se gândesc că educaţie nu foloseşte la nimic, atâta timp cât asupra comunităţii planează această percepţie negativă?

Nu putem generaliza. Adică, în continuare, sunt foarte mulţi romi care nu sunt percepuţi ca fiind romi pentru că sunt la bloc, au bani, merg sau nu merg la şcoală. Mă rog, sunt la fel ca toţi ceilalţi. Sunt anumite comunităţi mai compacte de romi unde percepţia poate fi în felul acesta. Motive pentru neparticiparea şcolară pot fi foarte multe. Problema este asta, că nu merg la şcoală. Dar cauzele pot fi: fie discrimare în şcoală, fie sărăcia, fie unele tradiţii care spun “ok, mai bine nu mergi la şcoală”, fie oportunismul şi exploatarea copilului în unele comunităţi. Adică pe unii romi şi numai, ci şi românii îşi exploatează copiii, fie la muncă, fie la cerşit, etc. Deci există şi acest fenomen şi nu este de ignorat. Sunt multiple cauze pentru o singură problemă. Nu poţi să spui “asta este situaţia sau problema şi asta este soluţia”.