În exclusivitate: De ce Bo Xilai a căzut şi Xi Jinping a dispărut (partea a 2-a)

Head of the CCP Hu Jintao (Front) and his presumed successor Xi Jinping (Back) are pictured on Sept. 29, 2012 in the Great Hall of the People in Beijing, China. Xi has appeared to be a reluctant successor, attempting at the end of August and the beginning of September to withdraw from his expected elevation at the 18th Party Congress in November.
Head of the CCP Hu Jintao (Front) and his presumed successor Xi Jinping (Back) are pictured on Sept. 29, 2012 in the Great Hall of the People in Beijing, China. Xi has appeared to be a reluctant successor, attempting at the end of August and the beginning of September to withdraw from his expected elevation at the 18th Party Congress in November. (Feng Li / Getty Images)

Xi Jinping, viitorul lider al PCC, a încercat să se retragă din asumarea conducerii partidului, dar a fost convins să rămână de bătrânii partidului, care se temeau că fracţiunile aflate în conflict nu ar fi fost de acord cu nimeni altcineva în afară de el. Acest articol explorează de ce a făcut el asta. Aceasta este partea a 2-a a seriei, puteţi citi partea 1 aici.

Pe 15 august, un grup de 14 persoane s-au îmbarcat din Hong Kong spre Insulele Diaoyu – numite Insulele Senkaku în Japonia. Şapte persoane din grup au călcat pe insulă purtând steaguri chineze şi au declarat că insulele aparţinut Republicii Populare Chineze. Ei au fost aproape imediat reţinuţi de către japonezi.

Debarcarea pe insule a stârnit naţionalismul chinez şi ura pentru Japonia, şi au provocat conflicte în China. Demonstraţii în masă anti-Japonia au izbucnit în marile oraşe din China. Printre sloganurile demonstranţilor au fost incluse: "Insulele Diaoyu fac parte din China, Bo Xilai aparţine poporului."

Mass-media din lume a raportat despre aceste demonstraţii ca fiind drept cea mai recentă expresie a naţionalismului chinez şi le-au înţeles în contextul încercărilor Chinei de a-şi susţine pretenţiile teritoriale în Marea Chinei de Sud. Surse familiare cu dezbaterile de la cele mai înalte niveluri ale PCC s-au consultat cu The Epoch Times pentru acest raport, care spune o poveste diferită.

Hu Jintao, şeful Partidului Comunist Chinez (PCC), a văzut debarcarea pe insule ca o declaraţie de război din partea lui Zhou Yongkang şi a fracţiunii lui Jiang Zemin împotriva lui Hu Jintao, premierului Wen Jiabao, viitorului lider al PCC Xi Jinping şi celor loiali lor.

O întâlnire din mai, de la hotelul Jingxi din Beijing, avea drept scop să aducă pacea în cele două tabere aflate în conflict. Hu Jintao a reunit 200 de oficiali de vârf din PCC şi a ajuns la o înţelegere.

Zhou Yongkang şi alţii primeau permisiunea de a se detaşa de Bo Xilai, de a nu fi implicaţi în acţiunile întreprinse împotriva lui. Lui Zhou Yongkang i se permitea să aibă o prezenţă publică până la data celui de-al 18-lea Congres al Partidului, dar trebuia să se retragă complet după congres. Zhou renunţa şi la dreptul său de a numi un succesor pentru funcţia de şef al Comitetului pentru afaceri politice şi legislative (CAPL), un organ atotputernic al PCC care controlează aproape toate aspectele legate de aplicarea legii.

Intransigenţii din partid au fost de acord să sprijine reforme politice limitate, care ar include "alegeri libere la nivel înalt", provincia Guangdong devenind un teren de testare pentru aceste reforme.

Liderii veterani de partid au ajutat la promovarea reuniunii de la Jingxi, dar cele două fracţiuni au venit cu agende diferite.

În lunile care au urmat tentativei de dezertare a lui Wang Lijun, din 6 februarie, Zhou Yongkang a fost presat de Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao. El a fost pus sub control intern şi nu se mai afla la conducerea CAPL. Cei apropiaţi lui din această organizaţie puternică au fost eliminaţi şi s-au stabilit schimbările instituţionale, care i-ar reduce puterea în viitor.

Zhou avea motive să se teamă că, dacă nu va fi de acord cu înţelegerea, urma sa fie judecat ca Bo Xilai.

Hu Jintao şi-a dat seama că crimele lui Bo Xilai implicau prea mulţi funcţionari de partid. Dacă ar fi fost judecaţi toţi cei vinovaţi, partidul s-ar fi dezintegrat. Hu a fost de acord cu înţelegerea de la Jingxi pentru a salva partidul.

În acelaşi timp, ştirile economice din China erau groaznice. Şeful de Stat Major al Consiliului de Stat a spus în cadrul unei întâlniri că dinamica economică din Shanghai şi provincia Zhejiang nu au înregistrat o creştere de 7 la sută faţă de anul trecut, cum s-a raportat – economiile lor contractându-se de fapt.

Multe companii din oraşul odată prosper, Dongguan, au dat faliment. Guvernele locale aveau probleme cu salarizarea. Economiştii au prezis o "aterizare dură" pentru economia chineză, care dintr-o dată părea să fie într-o cădere liberă.

Ambele tabere au recunoscut că vestea economică proastă era o ameninţare la adresa partidului şi au fost de acord să conlucreze.

Legea marţială

Acordul, însă, nu a schimbat situaţia de bază cu care se confrunta facţiunea lui Jiang. Zhou Yongkang, ministrul propagandei Li Changchun, iar alte persoane din fracţiunea lui Jiang nu puteau face faţă unei situaţii în care pierdeau puterea.

În cazul în care Partidul era condus de Xi, care nu a fost implicat în persecuţia împotriva Falun Gong, el ar putea-o încheia. Odată cu încheierea persecuţiei, presiunea pentru tragerea la răspundere a celor responsabili pentru crimele comise în timpul persecuţiei ar fi fost imensă.

Milioane de chinezi au fost torturaţi şi supuşi îndoctrinării. Centrul de Informare Falun Dafa poate confirma că peste 3.500 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi de abuzuri, dar recunoaşte că numărul real este de ordinul zecilor de mii. Multe alte persoane au fost grav rănite.

Regimul chinez în criză

Conform cercetărilor efectuate de fostul secretar canadian de stat (pentru Asia-Pacific), David Kilgour, şi avocatului canadian pentru drepturile omului, David Matas, în anii 2000-2005, 41.000 de practicanţi au fost ucişi prin recoltarea forţată de organe pe viu. Potrivit lui Matas, în fiecare an de atunci, un procent estimat de 8000 de practicanţi sunt ucişi prin recoltarea de organe, ceea ce înseamnă că numărul total se apropie de 100.000. O generaţie de orfani a fost creată; familiile din China au fost destrămate; carierele şi modul de viaţă al chinezilor au fost distruse; casele le-au fost confiscate.

În scopul evitării unei eventuale trageri la răspundere pentru atrocităţile comise, fracţiunea lui Jiang ştia că trebuie să menţină un control strict asupra puterii. După întâlnirea de la Jingxi, liderii fracţiunii s-au întâlnit frecvent, au discutat diverse chestiuni şi au tras de timp.

Odată cu revigorarea controversei privind Insulele Diaoyu, fracţiunea şi-a dat seama că are o şansă.

În acea vară, bărcile care doreau să transporte chinezi în misiunea de a revendica insulele au fost de mai multe ori întoarse din drum de regimul chinez.

Debarcarea de pe 15 august a fost permisă de directorul executiv al Hong Kong-ului, Leung Chung-ying, care, lucrând împreună cu Departamentul de Muncă al Frontului Unit, a aranjat ca navele de pescuit din Hong Kong să întreprindă această acţiune.

Leung a fost un protejat al lui Zeng Qinghong, care a fost mult timp unul din cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Jiang Zemin. Zeng, un fost membru al Biroului Politic al Comitetulu Permanent şi actualul şef al Congresului Naţional al Poporului, a deţinut multă vreme portofoliul pentru Hong Kong.

Departamentul de Muncă al Frontului Unit este responsabil pentru efectuarea unor alianţe cu organizaţii care nu ştiu că este afiliat cu PCC şi pentru acţionarea împreună cu ele pentru a ataca inamicii PCC. Acesta controlează şi o vastă reţea de spioni.

Departamentul Frontului Unit a fost ultima instituţie de partid încă controlată de fracţiunea lui Jiang şi a fost condusă de omul de încredere al lui Jiang, Du Qinglin.

Frontul Unit s-a folosit de mass-media chineze din afară Chinei pentru a spori tensiunile din jurul controversei privind Insulele Diaoyu, evocând emoţii naţionaliste şi cerând acţiune.

Fracţiunea lui Jiang a dorit să se folosească de protestele în masă pentru a face presiuni asupra lui Hu Jintao şi a lui Xi Jinping. Prin aducerea Chinei la un pas de război cu Japonia, fracţiunea ar fi putut îndemna la începerea unor pregătiri de război, care ar include instituirea legii marţiale. Astfel, cel de-al 18-lea Congres al Partidului şi instalarea unei noi conduceri trebuia amânată, şi Zhou Yongkang şi alţii puteau rămâne la putere pentru o perioadă îndelungată de timp.

Un război informaţional a sporit această presiune. La sfârşitul lunii august, fracţiunea lui Jiang s-a folosit de contactele Frontului Unit pentru a răspândi în toată lumea zvonul că Hu Jintao va renunţa la controlul asupra armatei, după cel de-al 18-lea Congres al Partidului, crescând sentimentul că evenimentele au scăpat de sub control.

Zeng Qinghong s-a întâlnit în particular cu diverşi oficiali PCC, argumentând că partidul trebuia să aplice legea marţială pentru a rezolva problema Insulelor Diaoyu şi criza economică.

Evenimente din interiorul Hong Kong-ului au crescut presiunea asupra lui Hu, Wen şi Xi.

După preluarea biroului, pe 30 iunie, Leung Chun-ying a început imediat să promoveze planul pentru Educaţie Naţională. Acest curriculum este considerat în Hong Kong o încercare de spălare a creierelor copiilor din oraş şi a declanşat săptămâni de proteste uriaşe în Hong Kong.

Promovarea planului Educaţiei Naţionale a fost menit să irite oamenii din Hong Kong, să provoace tulburări în Hong Kong şi să creeze probleme pentru Hu şi Wen înainte de Congresul Partidului.

Atunci când Gu Kailai a primit pe 20 august o pedeapsă cu suspendare pentru uciderea omului de afaceri britanic Neil Heywood, spionii Frontului Unit au început răspândirea de poveşti la nivel mondial, în scopul declarării procesului ei drept ilegal şi opririi oricărei discipline destinate lui Bo.

Au fost lansate şi informaţii că pârâta, care a apărut la procesul lui Gu Kailai, nu era ea, ci o sosie. S-a răspândit o poveste cum că procesul lui Gu Kailai a fost "deturnat" de duşmanii lui Bo şi era folosit ca parte a unui efort de a-l distruge.

De asemenea, a fost răspândit zvonul că Zhou Yongkang îl va ajuta pe Bo Xilai să inverseze verdictul iniţial şi să obţină rejudecarea lui Gu.

Site-urile în limba chineză din afară Chinei l-au citat pe 3 septembrie pe unul dintre "consilierii de încredere" ai lui Zhou, ca spunând că Zhou Yongkang a afirmat în mod privat de mai multe ori că Gu Kailai nu l-a ucis pe Heywood.

Consilierul de încredere a relatat că Zhou Yongkang i-a vizitat pe Bo Xilai şi Gu Kailai de câteva ori în ultimele câteva luni. S-a raportat că Zhou Yongkang i-ar fi spus lui Bo Xilai că întunericul va trece repede şi că el va vedea cu siguranţă răsăritul soarelui.

Contraatacul

Pe 29 august, zborul Air China CA981 a fost forţat să se întoarcă de urgenţă înapoi în Beijing, după şapte ore de zbor dinspre Beijing spre New York.

O sursă a declarat pentru The Epoch Times că un spion pe nume doamna Ding, care lucrează pentru Departamentul de Muncă al Frontului Unit, a fost arestată după ce zborul a aterizat la Beijing, iar Hu Jintao a ordonat personal întoarcerea zborului.

Pe 1 septembrie, PCC a anunţat trei modificări majore de personal într-o zi, ceea ce este un fenomen extrem de neobişnuit.

Du Qinglin a fost demis brusc din funcţia de director al Frontului Unit. Du a fost înlocuit cu Ling Jihua, şeful de stat major de încredere al lui Hu Jintao care a reuşit să îi înlăture pe acoliţii lui Bo Xilai. Li Zhanshu, un susţinător ferm al fracţiunii comuniste Liga Tineretului al lui Hu şi apropiat de Xi Jinping, l-a succedat pe Ling ca director de Stat Major General al PCC.

Pe 5 septembrie Xinhua a anunţat că Wang Lijun va fi judecat.

Tot pe 5 septembrie, Hu Jintao i-a interzis lui Leung Chun-ying să meargă în Rusia pentru a participa la reuniunea APEC. Acest lucru l-a pus într-o lumină foarte proastă pe noul director executiv al Hong Kong-ului, pe plan internaţional, arătând că oficialii PCC nu au încredere în Leung. Acest lucru a arătat locuitorilor din Hong Kong că Leung nu urma ordinele lui Hu sau ale lui Wen.

Pe 9 septembrie, Leung a anunţat că planul Educaţiei Naţionale a fost retras în Hong Kong.

Acţiunile fracţiunii lui Jiang l-au încolţit pe Xi Jinping şi tabăra lui.

Xi putea vedea în mod clar că, dacă evenimentele vor continua ca şi până acum, el şi cei loiali lui vor fi criticaţi în interiorul şi în afara PCC. Neputând să se retragă, Hu Jintao şi Xi Jinping şi-au unit forţele pentru a contraataca.

Durerile de spate ale lui Xi

În momentul în care Hu Jintao şi Xi Jinping şi-au început contraatacul asupra fracţiunii lui Jiang, Xi a cerut să nu mai fie nominalizat drept următorul preşedinte al PCC.

La o reuniune a Biroului Politic de la sfârşitul lunii august, Xi a spus că era dispus doar să fie membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez şi să participe la construirea şi dezvoltarea partidului. Acest lucru a şocat pe toată lumea din complexul partidului Zhongnanhai şi pe oricine altcineva care ştia despre asta.

Pe 4 septembrie, Xi a anulat o întâlnire cu secretarul american de stat Hillary Clinton şi s-a retras din ochii publicului, întreaga lume începând să speculeze cu privire la ceea ce se întâmplă.

Xi a fost ales iniţial pentru că a fost acceptat de ambele părţi. Nu era nimeni care să-l înlocuiască, iar dacă Xi se retrăgea, ambele fracţiuni credeau că PCC s-ar prăbuşi imediat.

Atunci au intrat în scenă bătrânii partidului şi au încercat să medieze situaţia. Qiao Shi, Li Ruihuai, Zhu Rongji şi foarte puternica familie Ye Xuanning au ajuns cu toţii la un acord şi şi-au exprimat sprijinul pentru Xi.

Pe parcursul celor 14 zile de la dispariţia publică a lui Xi, s-a ajuns la un nou consens în cadrul partidului: cel de-al 18-lea Congres al Partidului se va convoca pe 8 noiembrie; viaţa politică a lui Bo Xilai s-a încheiat; partidul va elimina sistematic influenţele reziduale ale Marii Revoluţii Culturale şi va renunţa treptat la Gândirea lui Mao Zedong, marxism-leninism şi aşa mai departe.

Pe 19 septembrie, Tung Chee-hwa, fostul director executiv al Hong Kong-ului, a acordat un interviu neaşteptat postului CNN.

Tung a spus că Xi Jinping s-a rănit la spate în timp ce înota, ceea ce l-a făcut să dispară timp de două săptămâni din viaţa publică. În plus, Tung Chee-hwa a menţionat întâmplător ideea că domnul Xi va deveni cu siguranţă viitorul lider al partidului.

Umbra lui Bo Xilai

De când fostul primar adjunct, şef de poliţie şi slugă a lui Bo Xilai, Wang Lijun, a fugit la Consulatul SUA din Chengdu, pe 6 februarie, conducerea PCC s-a confruntat cu un set din ce în ce mai restrâns de opţiuni.

Expunerea atrocităţilor comise de fracţiunea lui Jiang Zemin va discredita foarte mult partidul în faţa poporului chinez, acesta putându-şi pierde capacitatea de a guverna.

Neexpunerea atrocităţile comise de fracţiunea lui Jiang îi va permite să rămână viabil politic. Fracţiunea lui Jiang ştie că, dacă îşi pierde puterea, fracţiunea poate fi acuzată de crimele teribile comise. Aceasta se poate proteja numai prin acapararea puterii.

Dar dacă fracţiunii lui Jiang îi va fi permis să rămână la putere, atunci orice speranţe de reformă în China se va spulbera. Nemulţumirea populară fiind zilnic în creştere, şi un eşec în implementarea de reforme înseamnă colapsul partidului.

La hotelul Jingxi, în luna mai, Hu Jintao a încercat să se eschiveze: fracţiunea lui Jiang urma sa fie lăsată în pace în schimbul încetării luptelor fracţioniste interne şi începutului reformei politice.

Dar vara a adus cu sine o nouă încercare a fracţiunii lui Jiang de a se agăţa de putere şi de a-i ameninţa pe Hu şi Xi.

În primele două săptămâni ale lunii septembrie, în urma încercării de demisionare a lui Xi, partidul a ales să judece cazul lui Bo Xilai. Încă o dată, preocuparea principală a fost găsirea unei modalităţi de a salva partidul.

Reacţia la anunţul Xinhua de pe 28 septembrie că Bo va fi judecat pentru corupţie a arătat cât de fragil este de fapt noul consens al partidului.

Oficialii provinciali nu au arătat un "sprijin entuziast pentru Comitetului Central al PCC", aşa cum au făcut-o când Bo a fost eliminat din Comitetul de Partid din Chongqing, pe 15 martie, sau din Biroul Politic, pe 10 aprilie.

Crimele de care este acuzat Bo sunt frecvente în rândul oficialilor PCC. Mulţi ar putea fi foarte uşor asemănaţi cu Bo. Mai mult decât atât, doar acuzaţiile de corupţie nu vor încheia cariera politică a lui Bo. Ele lasă deschisă posibilitatea unei reveniri.

În acelaşi timp, acuzarea lui Bo, fără eliminarea fracţiunii care îl sprijină, face posibil ca în viitor Hu Jintao, Wen Jiabao şi Xi Jinping să poată fi la rândul lor acuzaţi de "manevrarea incorectă" a cazului lui Bo.

După cel de-al 18-lea Congres Naţional, dacă Xi Jinping încă se va afla în minoritate şi nu va putea scăpa de adversarii săi politici, oficialii locali se pot proteja prin ezitarea în a-şi exprima încrederea în el.

Maoiştii din partid nu au dispărut. În demonstraţiile în masă anti-Japonia, de la mijlocul lunii septembrie, sloganul "Bo Xilai aparţine poporului" a fost din nou vizibil.

La fel cum membrii fracţiunii lui Jiang sunt forţaţi de logica situaţiei lor să încerce să se agaţe de putere de dragul propriei supravieţuiri, aşa şi Xi Jinping se poate să constate că supravieţuirea lui depinde de tragerea la răspundere a fracţiunii pentru crimele comise.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii