Gripa aviara, un pericol pentru omenire

Gripa aviara se cunoaste de aproape un secol, ea fiind determinata de tulpini de virusuri apartinand tipului A, care circula in intreaga lume.

Exista trei tipuri de virusuri gripale: A, B si C. Virusurile de tip A pot infecta tot regnul animal, au o evolutie de tip exploziv si sufera foarte multe modificari de structura, variatiile reprezentand tot atatea virusuri noi. Sunt responsabile atat pentru epidemii (boli regionale), cat si pentru pandemii (boli mondiale). Astfel, un virus de tip A scapat de sub control poate imbolnavi intregul Glob intr-un interval de timp de sase pana la 12 luni, media fiind de noua luni. Iar daca gripa obisnuita are ca sezon predilect iarna, pandemia nu tine cont de anotimp, deoarece se transmite din aproape in aproape.

Din tipul B fac parte virusurile care dau epidemii de mai mica intensitate, cu evolutie mai lenta, gen "pata de ulei". Se intalnesc in general la oameni, porci si unele pasari. Bolile declansate sunt de obicei mai putin severe in manifestari. Tipul C reuneste doar virusuri care afecteaza omul si care genereaza numai imbolnaviri izolate, cu evolutie relativ usoara.

Virusurile de tip A inregistreaza mai multe subtipuri, in functie de combinatiile in care se gasesc cele doua proteine principale: hemaglutinina, notata cu litera H, si neuraminidaza, al carei simbol este N. Cele 16 tipuri cunoscute de hemaglutinina (H1-H16), impreuna cu cele noua de neuraminidaza (N1-N9), dau o multitudine de combinatii, dintre care cea mai temuta este la ora actuala H5N1. Aceste combinatii au la randul lor variante. La om se cunosc trei subtipuri de virusuri gripale in mod obisnuit, fiecare avand drept cap de evolutie un anumit virus “prototip”: H1N1, care a generat in 1918 pandemia de gripa spaniola, H2N2, care in 1957 a raspandit pe tot Globul gripa asiatica, si H3N2, care a declansat gripa de Hong Kong in 1968. La pasari, virusurile cu patogenitate crescuta (care determina infectii severe) si care trec relativ usor la oameni si porci sunt H5N1, H7N7 si H9N2.

Diagnosticul gripei se poate face clinic sau de laborator. Unele teste de laborator sunt rapide, cum este cel "de screening", care dureaza 30 min si care detecteaza doar tipul de virus (A sau B). Acesta se poate face la nivelul medicului de familie (in unele tari el se foloseste in diagnosticul curent). Din pacate, testele rapide nu pot distinge intre subtipurile gripei A si nici nu au fost efectuate studii care sa evalueze acuratetea lor pentru detectarea infectiilor cu virusuri gripale aviare la om. Alte metode de detectie a virusurilor gripale sunt metoda imunofluorescentei si tehnica ELISA, ale caror rezultate sunt cunoscute in 24 de ore. Exista apoi metoda RT-PCR de identificare moleculara pentru tipul si subtipul virusului gripal, care necesita 48 de ore. O data confirmata gripa, medicul de familie va aplica tratamentul adecvat.

Daca se efectueaza in primele 48 de ore de la debutul bolii, testele rapide pot fi folosite de medicul practician pentru tratamentul antiviral al gripei, mai ales daca pacientul are un risc crescut de a face complicatii.

Receptivitatea este generala la populatiile de pasari domestice si salbatice, dar rezistenta infectiei este diferita intre specii. Gripa aviara are un spectru larg de manifestari clinice,de la forme usoare, inaparente, la forme severe cu contagiozitate inalta si deces rapid.

In decursul ultimilor ani, doar doua subtipuri s-au dovedit inalt patogene H5 si H7, ele fiind cele care au infectat omul producand infectii severe, cu final fatal.

Se considera ca rezervorul de virus din natura sunt pasarile cu rezistenta crescuta la infectie, manifestata prin forme clinice inaparente si dintre acestea se detaseaza pasarile migratoare. In contrast cu acestea, pasarile domestice, in special, gainile si curcanii, sunt susceptibile de a se contamina, ceea ce duce la aparitia unor focare si epizootii cu decese rapide, care pot atinge niveluri inalte.

Infectarea pasarilor domestice se poate face prin contactul direct sau indirect cu pasarile migratoare, in special cele de apa, iar calea de transmitere poate fi aeriana sau acvatica: se stie ca virusurile gripale se multiplica la pasari in arborele respirator, dar si in cloaca, de unde se elimina prin fecale si ajung in apele statatoare.

Recent s-a evidentiat rolul pasarilor migratoare in transmiterea gripei aviare la distante mari, fapt ce impune o monitorizare a acestui fenomen, prin detectarea virusurilor implicate in migratie. S-au descris mai multe culoare de migratie, dintre acestea cel care leaga Marea Baltica, Delta Dunarii si nordul Africii fiind un culoar de interes pentru Romania.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), precum si o serie de organisme specializate europene au constituit retele de supraveghere a circulatiei virusurilor aviare prin pasarile migratoare, cu folosirea unor mijloace moderne de detectare (virologice) si urmarire (satelit).

Transmiterea virusurilor intre pasarile domestice este posibila in pietele comerciale sau de la ferma la ferma prin echipamente, vehicule, hrana si colivii contaminate.

Contagiozitatea foarte mare, viabilitatea indelungata in mediul inconjurator la temperaturi scazute a virusurilor aviare, eliminarea timp de zece zile a virusului la pasarile care supravietuiesc si lipsa unor masuri corespunzatoare de control pot determina persistenta epizootiilor ani de zile, cum s-a intamplat in Mexic in perioada 1992-1995, virusul fiind H5N2.

Specialistii sustin ca nu s-a dovedit pana in prezent transmisia interumana, dar avertizeaza ca virusul A/H5N1 sufera mutatii rapide si are capacitatea de a achizitiona gene de la virusul care infecteaza alte specii animale si ca in actualul sezon epidemic oamenii infectati cu virusurile umane circulante pot face un "amestec genetic" ale acestora cu cele aviare.

OMS atrage atentia ca este necesar sa respecte masurile specifice pentru astfel de situatii, respectiv controlul focarelor de gripa aviara si al cazurilor umane, definirea de caz si difuzarea definitiei in reteaua de supraveghere internationala, intensificarea supravegherei gripe la om, controlul si supravegherea calatorilor cu afectiuni respiratorii care vin din zonele cu focare de gripa aviara.

Rata mortalitatii de 50% face din gripa aviara cea mai feroce viroza respiratorie de pana acum. Datorita agresivitatii, exista o mare probabilite ca virusul aviar sa fie responsabil de urmatoarea pandemie. Dar, daca ea se va declansa sau nu in aceasta iarna, ramane de vazut.