Goţiu face "franjuri" apelul la unitate lansat de Barna şi Cioloş

Mihai Goţiu
Mihai Goţiu (Epoch Times România)

Senatorul USR Mihai Goţiu a reacţionat, duminică, la scrisoarea deschisă în care Dacian Cioloş şi Dan Barna lansau un apel la unitate în cadrul Alianţei USR PLUS înainte de alegerile parlamentare pe fondul scandalului generat în USR, unde voci din partid acuză faptul că oameni valoroşi sunt marginalizaţi pentru că nu convin celor din "team Barna".

Pus pe listele pentru parlamentare pe un loc neeligibil, Goţiu susţine într-o postare publicată pe Facebook că ”'unitatea' USR PLUS şi 'asumarea greşelilor' nu se poate realiza prin negarea lor în spaţiul public!”.

Senatorul USR susţine că apelul celor doi lideri din Alianţa USR PLUS este „doar un exerciţiu mobilizator pentru membri, respectiv de PR pentru restul cetăţenilor” şi acuză că, de când şi-a exprimat public „nemulţumirea pentru mimarea democraţiei” în cadrul formaţiunii, s-au intensificat atacurile la adresa sa din partea „colegilor de serviciu”.

Totodată, Goţiu îi avertizează pe semnatarii scrisorii deschise că „apelul la unitate şi asumarea greşelilor făcute nu e credibil, atâta vreme cât e urmat, la foarte scurtă vreme, de negarea greşelilor făcute”.

Redăm în continuare postarea lui Mihai Goţiu:

Domnule Dacian Cioloş, ”unitatea” USR PLUS şi ”asumarea greşelilor” nu se poate realiza prin negarea lor în spaţiul public!

Am citit apelul la unitate al preşedinţilor USR PLUS, Dan Barna şi Dacian Cioloş, şi m-aş fi bucurat să fie unul onest şi nu doar un exerciţiu mobilizator pentru membri, respectiv de PR pentru restul cetăţenilor. Din păcate, pe grupurile interne, nu doar că au continuat, ci s-au intensificat atacurile la adresa mea, duse cam tot de aceeaşi colegi ”de serviciu”, supăraţi pe faptul că mi-am exprimat, public, nemulţumirea pentru mimarea democraţiei şi vicierea procesului electoral al desemnării candidaţilor la Cluj, prin intervenţia agresivă în acesta a unor membri din Biroul Naţional al PLUS.

Mai deranjant, însă, e comentariul domnului Dacian Cioloş, pe pagina sa de Facebook, într-un răspuns chiar la postarea cu textul care invită la… unitate. Astfel după ce i se reproşează ”plasarea” mea, a Florinei Presadă şi a lui Emanuel Ungureanu pe locuri ne-eligibile, domnul Cioloş răspunde:

”Dar ce vă face să credeţi că ceilalţi candidaţi, mai puţin cunoscuţi acum (precum au fost acum patru ani şi cei despre care vorbiţi), nu ar fi merituoşi. Acum patru ani, cei despre care vorbiţi au fost puşi pe liste de Nicuşor. Acum, eu unul nu am îndrăznit să pun pe nimeni pe listă. Am avut un proces intern de vot – poate e perfectibil – care nu aveam cum să mulţumească pe toată lumea.

Mai spuneţi-mi un partid din România unde candidaţii sunt aleşi într-un proces de vot al membrilor!”. (Dacian Cioloş).

Să luăm afirmaţiile, pe rând, pentru a vedea cât ne-adevăr se ascunde în spatele lor:

1. Goţiu, Presadă, Ungureanu ar fi fost la fel de puţin cunoscuţi, precum cei aflaţi acum pe locuri eligibile. Cu tot respectul, dar e o afirmaţie contrazisă de realitate. Florina Presadă activă de ani buni în organizaţii care au militat pentru democraţie, drepturi civile şi sociale. Emanuel Ungureanu era recomandat de peste un deceniu de luptă cu tarele sistemului medical şi implicarea lui pentru sprijinul copiilor cu boli grave.

În cazul meu, eram deja implicat, de peste două decenii, în diferite cauze civice cu impact major în Cluj şi România – de la organizarea marii greve studenţeşti din 1995, lupta pentru spaţiul public al Clujului, acaparat de fanteziile ultra-naţionaliste ale lui Funar, lupta, de peste un deceniu, pentru salvarea Roşiei Montane ori organizarea protestelor pentru dreptul la vot al Diasporei, din noiembrie 2014. Profesional am coordonat proiecte editoriale locale şi naţionale, lider de audienţă pe domeniile lor, cu sute de mii de cititori săptămânal şi chiar zilnic, pe print şi online. Una dintre cărţile pe care le-am publicat (”Afacerea Roşia Montană”) a fost una dintre cele mai citite cărţi în 2013 şi 2014, a fost nominalizată şi distinsă cu mai multe premii naţionale.

O asemenea afirmaţie, legată de lipsa de vizibilitate/notorietate, în 2016, a celor menţionaţi, nu este doar neadevărată, ci aproape jignitoare la adresa celor care ne-au acordat votul şi încrederea în toamna acelui an.

2. ”Acum patru ani, cei despre care vorbiţi au fost puşi pe liste de Nicuşor”. FALS. E o generalizare pornită de la modul în care (după informaţiile pe care le-am aflat ulterior) au ajuns pe listele USR membri ai fostului d-voastră Guvern, la Bucureşti, Sibiu ori Timiş, dar care NU se aplică tocmai celor menţionaţi în comentariu! La Cluj, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor a fost o competiţie deschisă, în care au votat toţi membrii de atunci ai Filialei USR Cluj.

Da, este adevărat, şi Nicuşor Dan, şi Clotilde Armand şi alţi colegi din conducerea de atunci a USR şi/sau responsabili cu extinderea mi-au cerut să mă înscriu în USR şi să candidez la Cluj. Şi alături de ei, numeroşi membri din societatea civilă. Da, am avut avantajul de a fi mai cunoscut (datorită activităţii civice anterioare) de unii dintre colegii de la USR Cluj, dar NU s-a făcut nicio listă, nu s-a trecut la ameninţări la adresa membrilor şi nu a existat nicio înţelegere peste capul acestora. Dimpotrivă, singura presiune care s-a făcut, atât public, cât şi intern, a fost cea a lui Cristian Ghinea de… blocare a candidaturii mele. Iar la Camera Deputaţilor competiţia a fost una extrem de strânsă şi cu un rezultat pe care nu l-a anticipat cineva.

3. ”Acum, eu unul nu am îndrăznit să pun pe nimeni pe listă”. Corect doar parţial. Nu a fost ”pus” cineva pe listă, însă au existat presiuni majore, inclusiv cu doar o oră înainte de vot, atât din partea conducerii Filialei PLUS Cluj, cât şi a unor membri din conducerea centrală a PLUS, pentru a NU vota candidaţi propuşi de USR Cluj! Iar despre aceste presiuni aţi avut cunoştinţă, vi le-am transmis direct. Nu am solicitat vreun avantaj competitiv, ci un lucru extrem de simplu – o competiţie corectă, dar care, din păcate, nu a existat.

4. ”Am avut un proces intern de vot – poate e perfectibil – care nu aveam cum să mulţumească pe toată lumea”. Da, procesul intern de vot e perfectibil, însă problema majoră nu a constat în lipsa de ”perfecţiune” a procesului de vot, ci în vicierea lui. Şi, din acest punct de vedere, rămâne o întrebare la care răspunsul e la cetăţeni: ce e mai grav ori ”mai puţin grav” – listele de candidaţi să fie stabilite, în mod asumat şi public, de conducerea centrală (ori locală) a unui partid, ori să se mimeze democraţia?

***

Îmi cer scuze colegilor din USR şi PLUS că am revenit asupra acestui subiect. Dar consider că pentru sănătatea organizaţiei noastre şi, mai ales, ţinând cont de obiectivele pe care ni le-am propus pentru schimbarea şi modernizarea României, modul în care au fost stabilite listele de candidaţi (nu doar la Cluj, Bucureşti ori blocarea abuzivă a candidaturii lui Vlad Teohari la Diaspora, ci şi în alte, multe filiale din ţară) reprezintă o uriaşă vulnerabilitate. Pe plan intern (în partid) nu doar că nu vor stopa asemenea practici, ci le vor încuraja – generând ideea că acesta e ”modelul de succes” şi de promovare.

Pe plan extern (printre alegători) generează neîncredere şi lehamite. Eşecul Alianţei Civice (după ce s-a transformat în partid) şi al Convenţiei Democratice, la sfârşitul anilor 90, s-a încheiat cu revenirea în forţă a PSD şi a ascensiunii fulminante a PRM. Iar cei ”15.000 de specialişti” despre care făcea referire Convenţia Democratică în campania pentru alegerile din 1996, au devenit subiect de ironie şi glume amare.

Apelul la unitate şi asumarea greşelilor făcute nu e credibil, atâta vreme cât e urmat, la foarte scurtă vreme, de negarea greşelilor făcute! Şi, nu pe mine, ci pe cetăţeni trebuie să-i convingeţi că putem câştiga luptele pe care le avem de dus înlocuind ”coloneii” cu ”soldaţi” înregimentaţi mai ieri…

***

PS: Mi-aş fi dorit să mă pot bucura şi eu, aseară, alături de toţi colegii, după adoptarea Programului de Guvernare al USR PLUS, cu atât mai mult cu cât sunt unul dintre cei care am contribuit, în Comisia comună USR PLUS, îndeosebi pe partea de Mediu, la finalizarea lui. Dar, câtă vreme încă n-am răspunsuri legate de cine va lupta pentru implementarea lui în viitorul Parlament (şi tot la partea de Mediu mă refer), bucuria e estompată. Sper, cât mai repede, să am acest răspuns, şi nu doar eu, ci cei cărora le cerem încrederea şi votul.