Germania îşi schimbă strategia în relaţia cu Rusia

Înainte de debutul Dialogului de la Petersburg, un forum bianual unde se întâlnesc politicieni, oameni de afaceri şi reprezentanţi ai societăţilor civile din cele două ţări, relaţiile dintre Rusia şi Germania sunt tot mai reci. Afacerea Schockenhoff a iritat Kremlinul, iar Angela Merkel şi-a schimbat abordarea faţă de Moscova.

Relaţia ruso-germană nu mai este caracterizată de sintagma „business as usual”. Până acum, Berlinul evitase să abordeze într-o manieră fermă, de condamnare, încălcările drepturilor omului, reprimarea şi intimidarea opoziţiei în ţările foarte importante pentru nemţi din punct de vedere economic precum China sau Rusia. Merkel a iritat China doar la sfârşitul primului ei mandat, când l-a primit pe Dalai Lama la Berlin. Mai târziu însă problemele legate de drepturile omului, de disidenţii persecutaţi de regimul comunist, au trecut în planul doi. Cancelarul german nu s-a mai întâlnit decât cu membrii societăţii civile „autorizate” de Beijing şi a redus la minim criticile care ar fi putut să strice atmosfera în relaţia bilaterală. Merkel a venit însoţită de un mare număr de oameni de afaceri germani şi s-au semnat contracte importante.

În mod asemănător a fost abordată şi relaţia cu Rusia, în care prima tot economicul. Asta până de curând, când Putin a adoptat mai multe legi controversate. Una dintre ele permite verificarea activităţilor organizaţiilor nonguvernamentale (ONG) străine din Rusia. Acestea sunt forţate să se înregistreze la Ministerul Justiţiei drept agenţi străini dacă primesc fonduri externe. În plus, Putin a redus libertatea de exprimare, prin introducerea calomniei în codul penal pentru a scăpa de vocile critice, le-a arestat pe membrele formaţiei punk Pussy Riot, şi a dispus amenzi mari pentru organizarea şi participarea la proteste fără aprobare oficială. Andreas Schockenhoff, comisarul german responsabil pentru afacerile ruso-germane, a criticat în termeni duri aceste măsuri. „Este un fapt că poliţia, tribunalele şi legislatorii ruşi folosesc intimidarea şi represiunea asupra societăţii civile. Şi pot să vă dau şi o dată când această abordare a fost instituită, 6 mai – data inaugurării lui Vladimir Putin”, a declarat el într-un interviu pentru revista Spiegel. Iar condamnarea noii terori instituite de Putin nu s-a oprit aici. Bundestagul german a adoptat o rezoluţie foarte critică legată de derapajele regimului Putin de la democraţie.

Reacţia Moscovei nu s-a lăsat aşteptată. Ministerul rus de externe l-a acuzat pe Schockenhoff de remarci defăimătoare la adresa lui Putin şi a anunţat că nu îl va mai recunoaşte pe acesta ca reprezentant al guvernului german. Şi aici vine schimbarea de atitudine a Germaniei. Merkel n-a ales să ignore acest comentariu, în numele bunelor relaţii economice, ci le-a comunicat sec ruşilor, prin purtătorul ei de cuvânt, Steffen Seibert, că doar guvernul german decide cine-l reprezintă în relaţia cu Rusia.

Prezenţa lui Schockenhoff la Dialogul de la Petersburg ca moderator al grupului de lucru legat de societatea civilă îl va irita cu siguranţă pe Vladimir Putin, mai ales că discuţiile în cadrul acestui panel vor avea loc în paralel cu reuniunea miniştrilor din cele două cabinete. Chestiunile sensibile nu vor mai putea fi evitate şi nici conflictele. Summitul instituit în 2001 de Putin şi bunul său prieten, cancelarul de atunci, Gerhard Schroeder, ar putea fi pentru prima oară ceea ce şi-a propus să fie şi nu a fost până acum: un forum de discuţii sincere între parteneri strategici, care nu se jignesc, dar îşi aduc critici.

Cu peste 200 de reprezentanţi din politică, afaceri, cercetare şi ONG-uri, Dialogul are slăbiciunile lui, dar şi marele merit de a aduce la un loc oameni cu opinii diametral opuse: ecologişti şi manageri ai Gazprom, critici ai lui Putin şi directori ai companiilor germane listate la bursă care au interese mari în Rusia, arată revista Spiegel. Jurnaliştii germani notează că fiecare parte poate să beneficieze de acest dialog, în sensul de a-şi face o imagine mai realistă despre ţara parteneră, dincolo de prejudecăţile confortabile. Ruşii ar putea să înţeleagă că criticii lui Putin nu vor răul ţării lor şi că e mai bine să-şi rezolve problemele interne decât să le ascundă sub preş sub propaganda intervenţiei străine, iar nemţii ar putea să îi cunoască mai bine pe ruşi, care vor o altă Rusie decât Occidentul, şi dintre care mulţi au considerat sentinţa dată de 2 ani de închisoare pentru Pussy Riot prea blândă.

Deocamdată însă, puternicul lobby industrial german pentru afacerile cu estul Ost-Ausschuss s-a declarat îngrijorat de noua abordare mai combativă a lui Merkel în relaţia cu Moscova. „Germania a preluat în deceniile trecute rolul important al intermediarului dintre Rusia şi Occident. Avem încredere că Germania îşi va îndeplini mai departe acest rol”, a declarat preşedintele acestuia, Eckhard Cordes, care a subliniat că presiunile şi confruntările în relaţia bilaterală ar duce la „pierderea unor importante marje de manevră”.

Eşecul abordării “schimbare prin apropiere”

Merkel însă înţelege acum că parteneriatul de modernizare cu Rusia n-a adus rezultatele scontate, dorite de Germania. Încercarea ei de a-şi folosi relaţiile personale bune cu Dmitri Medvedev, în care şi-a pus speranţele ca şi mulţi alţii din Vest, pentru o reformare a Rusiei, a eşuat odată cu revenirea lui Putin şi realizarea faptului că Rusia nu s-a schimbat fundamental. „Este o abordare germană tipică, de a încerca să transformi Rusia, bilateral, în cooperare cu preşedintele rus. Guvernul german a încercat pentru prima dată să facă un târg cu Rusia: în schimbul cooperării în soluţionarea conflictului din Transnistria, Rusiei i se promitea un Consiliu de Securitate UE-Rusia. Merkel credea că poate tempera comportamentul Moscovei în spaţiul postsovietic prin relaţii mai strânse cu preşedintele Medvedev, considerat mai pro-european. Este clar că viitorul conflict al UE cu Rusia va fi legat de vecinătatea comună. Conflictul transnistrean părea să fie cel mai uşor de soluţionat din toată regiunea, pentru că nu este unul etnic şi nu are graniţe directe cu Rusia. De aceea guvernul german credea că poate ajunge la o înţelegere cu Rusia în legătură cu Moldova. Dar pentru ca această abordare să fi avut succes, partea germană ar fi trebuit să fie mai consecventă, să traseze repere, să evalueze procesul şi să le arate ruşilor că soluţionarea conflictului este o prioritate pentru Germania”, afirma Ştefan Meister, analist specializat în spaţiul estic la think-tank-ul german DGAP, într-un interviu din 2011. Iar memorandumul de la Meseberg, semnat de Merkel şi Medvedev, nu a avut nicio valoare, tocmai pentru că acest demers german era legat de ideea tradiţională, dar naivă, că „schimbarea” Rusiei se poate face de sus în jos.

Rezultate puţine

Parteneriatul de modernizare germano-rus a rămas un succes strict economic, aspectele legate de statul de drept, de reformele politice şi instituţionale rămânând restante. „Moscova vede Germania ca pe un partener onest pentru agenda sa de modernizare. Companiile germane sunt considerate parteneri model de către cele ruseşti. Termenul de Ostpolitik are o conotaţie pozitivă în rusă. Putin a cerut Germaniei să-şi întărească producţia în Rusia, nu doar să facă bani pe piaţa rusă prin vânzarea de alimente şi maşini. Există proiecte importante de cooperare între cele două ţări în domeniul energetic, dar ar trebui să existe mai multă cooperare în domeniul industriei high-tech”, explică Alexander Rahr, expert la German Council on Foreign Relations, într-un interviu pentru Epoch Times.

Analistul german mai arată că dincolo de această componentă economică, „Berlinul a mai oferit Moscovei un dialog legislativ şi s-a vrut un partener al modernizării sistemului legal rus, mai ales al dreptului comercial. Scopul era ca afacerile să fie mai protejate de lege în Rusia, dar din păcate nu s-au făcut mari progrese”.

La rândul său, Ştefan Meister crede că principalul succes al parteneriatului de modernizare al Germaniei cu Rusia este conducta North Stream. „Dacă vorbim însă despre alte domenii precum eficienţa energetică şi energia regenerabilă în Rusia, despre dialogul legat de legi sau despre cel al societăţilor civile, rezultatele sunt foarte slabe”, susţine expertul, care subliniază că abordarea “schimbare politică prin apropiere economică” (Wandel durch Annäherung) a eşuat.

Asta pare să fi înţeles şi Merkel acum. Până la urmă, interdependenţa economică dintre cele două ţări rămâne un fapt cert. Rusia are nevoie disperată de modernizarea economiei şi infrastructurii sale, iar companiile germane care-i pot furniza echipamentele şi know-how-ul au nevoie de uriaşa piaţă rusească. Mai mult, Rusia are nevoie de un partener puternic în UE. Germania înţelege că poate să joace în continuare acest rol, dar să şi pună condiţii. O abordare mai „decisă” a Berlinului în unele probleme, chiar şi în chestiunea transnistreană, ar putea da chiar rezultate bune dacă Rusia va primi mesajul că poate pierde ceva dacă nu cooperează. În definitiv, abordarea „business as usual” s-a dovedit oricum ineficientă chiar şi pentru afacerile germane care au nevoie de reforme legislative în Rusia, de un mediu de afaceri stabil şi predictibil.