Fan Zhongyan: “Fii primul căruia îi pasă de soarta naţiunii şi ultimul care se bucură de confort”

„Fii primul căruia îi pasă de soarta naţiunii, ultimul care te bucuri de confort”
„Fii primul căruia îi pasă de soarta naţiunii, ultimul care te bucuri de confort” (Zhiching Chen / Epoch Times)

Fan Zhongyan (989-1052 d.Hr.) a fost un remarcabil cărturar confucianist şi politician în perioada dinastiei Song de nord. El a fost cunoscut, mai mult, datorită renumitei sale remarci: “Fii primul căruia îi pasă de soarta naţiunii şi ultimul care se bucură de confort.”

Tatăl lui Fan s-a prăpădit când acesta avea doar doi ani. El a fost nevoit să suporte greutăţile vieţii, începând de la o vârstă fragedă. Singurul aliment pe care şi-l putea permite era terciul, din care consuma două porţii pe zi. În timpul iernii, tăia terciul congelat în bucăţi, pentru a-l mânca. După ce mama lui l-a părăsit şi ea, viaţa sa a luat o întorsătură şi mai rea, fiind nevoit să caute cazare într-un templu.

Căzându-se într-o cameră de rezervă a unui templu, el a dat dovadă de sârguinţă uimitoare la învăţătură. Se spăla cu apă rece pe faţă pentru a lupta împotriva oboselii, sau trăgea un pui de somn rezemat de perete. Se spune că nu s-a dus în patul său să doarmă timp de cinci ani. După ce tatăl unui coleg de-al său a auzit că Fan îşi putea permite să mănânce doar terci, acesta i-a trimis câteva alimente delicioase, însă Fan nu s-a atins de nici una. Fiind întrebat, Fan a răspuns: "Vă sunt foarte recunoscător pentru bunătatea dumneavoastră. Însă mă tem că astfel de bunătăţi ar putea să mă strice, şi s-ar putea să nu mă mai bucur de terciul pe care-l voi avea în viitor."

Deşi trăia în sărăcie, Fan avea mare grijă de caracterul său. Odată a descoperit o urnă plină cu lingouri de argint, îngropată în camera lui, însă nu a luat nici unul. În curând, Fan a luat examenul imperial civil, începându-şi cariera politică. Când a fost contactat de călugării de la templu pentru donaţie, el le-a povestit despre lingourile de argint, pe care călugării le-au găsit tot acolo, în camera sa. Impresionaţi de sinceritatea lui, călugării l-au lăudat: "Odată cu venirea lui Fan ca guvernator, au venit şi timpurile bune pentru urbe, în cele din urmă."

Fan a încercat să lupte împotriva corupţiei şi nepotismului, în calitatea sa de ministru el propunând o serie de politici de reformare a examenului civil, îmbunătăţirea forţei armate şi alocări de teren. Pentru îmbunătăţirea agriculturii, el a pledat ca în funcţii administrative să fie selectaţi intelectuali cu cunoştinţe economice. Însă aceste politici nu au reuşit să reziste decât un an, din cauza presiunii de la bătrânii conservatori de la putere, cărora le era frică să nu-şi piardă puterea şi interesul în urma acestor reforme. În cele din urmă Fan a fost obligat să părăsească capitala, ocupând o poziţie oficială locală.

După ce s-a retras în oraşul său natal, Fan a achiziţionat un vast teren agricol cu economiile pe care le-a făcut în timpul serviciului său de lungă durată pentru guvern. El a selectat atent oameni cunoscători să gestioneze terenurile agricole, transformând pământul în fermă de caritate şi oferind locuri de muncă localnicilor. Profitul era folosit pentru a finanţa tinerii studenţi din familii sărace locale şi pentru a oferi îngrijire persoanelor în vârstă. Acest tip de teren agricol de caritate a fost moştenit de către copiii lui Fan, funcţionând timp de generaţii.

Fan Zhongyan a dus o viaţă foarte simplă, cheltuind cea mai mare parte a veniturilor sale în scopuri caritabile. El deţinea un teren agricol destul de mare şi profitabil, însă niciodată nu şi-a construit o casă mare pentru el. După moartea lui, familia i-a organizat o înmormântare foarte modestă. Cu toate acestea, sute de oameni au venit să-şi exprime recunoştinţa şi tristeţea lor profundă. Oamenii care au primit ajutor datorită terenurilor sale agricole de caritate, au ţinut post, în semn de doliu, timp de trei zile, pentru el. Auzind de moartea lui Fan, oamenii din zonele în care acesta şi-a făcut serviciul, au început, de asemenea, să construiască temple memoriale cu statuile sale. O celebră zicală din dinastia Song sună aşa: “Datorită lui Fan Zhongyan, curtea imperială Song se poate bucura de pace.”

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Cultură