EXCLUSIV: Cum a ajuns Banca de Economii a Moldovei pe mâna ruşilor (interviu)

Banca de stat rusă Vneşekonombank va cumpăra un pachet de circa 25% din acţiunile Băncii de Economii a Moldovei (BEM). Alexandru Fală, director de program la think-tank-ul Expert Grup din Republica Moldova, explică într-un amplu interviu acordat Epoch Times de ce şi-a redus guvernul acţiunile la Bancă şi cum au ajuns companii ruseşti să controleze pachetul majoritar de acţiuni. „Cazul Băncii de Economii, cât şi cel al cedării aeroportului Chişinău arată că interesele de securitate economică ale statului au fost nesocotite de autorităţile din Republica Moldova. Aceste active sunt cedate într-un mod netransparent şi defavorabil pentru stat. La asta se adaugă acest context geopolitic care poate să dea anumite riscuri”, susţine expertul.

Epoch Times: Cum a ajuns Banca de Economii a Moldovei în situaţia actuală dificilă, cu un număr foarte mare de credite neperformante?

La Banca de Economii este o stare de lucruri destul de interesantă. Au fost un şir de tranzacţii şi operaţiuni care au deteriorat situaţia.

Înainte de criza economică, era o bancă de stat în care guvernul deţinea peste 56% din acţiuni. Dacă ne uităm la ponderea creditelor neperformante ale BEM din totalul de credite, raportată la cea a întregului sistem bancar din Republica Moldova, observăm că erau mai mari. Cred că este în primul rând vorba de o problemă de management defectuos al unei bănci deţinute de stat.

După volumul activelor şi depozitelor, Banca de Economii este una dintre cele mai mari din Republica Moldova. În 2009 a fost falimentată altă bancă, Investprivatbank, nu din cauza crizei economice, ci la fel din cauza unui management defectuos şi al concentrării excesiv de mari a creditelor în domeniul construcţiilor. Acest sector a cunoscut un declin serios în 2009.

Statul a decis ca Banca de Economii să preia Investprivatbank. Astfel Banca Naţională a creditat Banca de Economii iar banii aceştia au fost orientaţi către rambursarea deponenţilor la Investprivatbank, iar apoi activele pe care BEM le obţinea de la banca falimentară trebuiau să fie vândute. Din banii obţinuţi astfel, BEM urma sa ramburseze creditul luat de la Banca Naţională. Activele Investprivatbank erau însă toxice, credite neperformante şi foarte multe imobile puse în gaj. Indicatorii de lichiditate ai băncii aveau o evoluţie negativă.

Situaţia s-a decis prin intervenţia statului care a emis obligaţiuni de stat, cumpărate de Banca de Economii, care în schimb a cedat statului activele necalitative ale Investprivatbank care n-au fost vândute.

După aceea, a avut loc o emisiune suplimentară de acţiuni, care nu a schimbat însă deloc indicatorii băncii. Ea s-a făcut printr-un transfer de la profit către capitalul statutar.

Ce efect a avut această măsură?

Valoarea de piaţă a acţiunilor a scăzut până la 35-40 de lei moldoveneşti pe acţiune. Statul ar fi ieşit în pierdere în cazul unei privatizări, prin vânzare la bursă, deoarece scăderea preţului bursier nu ar fi fost compensată de valoarea numărului de acţiuni. Noi cei de la Expert Grup am numit acest lucru şmecheria emisiunii suplimentare.

Apoi a venit a treia mare problemă. Republica Moldova este afectată de aşa-numitele raiduri corporative, sau atacuri raid. Este vorba despre tranzacţiile prin care este preluat controlul asupra unor companii în condiţiile în care proprietarii anteriori nu doresc să-şi cedeze acţiunile. Transferul acesta de control se realizează prin tranzacţii la limita dintre legal şi ilicit.

Achiziţiile ostile se fac atunci când proprietarii actuali ai acţiunilor nu doresc să le vândă şi se recurge la diferite şmecherii care nu depăşesc zona legalităţii. Inclusiv companii de intermediere care cumpără un număr mic de acţiuni de la diverşi agenţi economici şi le revând astfel încât apare un nou proprietar cu o cotă substanţială de acţiuni în respectiva companie. Unor acţionari minoritari li se propune un preţ mai mare decât cel al pieţii pentru a-şi vinde acţiunile. Pe alocuri sunt utilizate metode ilegale.

În Republica Moldova s-a înregistrat o explozie a raidurilor corporative. Au fost atacate mai multe bănci. Printre ele şi Banca de Economii, care a fost atacată în două etape. Mai întâi în 2011 în vară, iar apoi în primăvara anului 2012. Acest raid corporativ a blocat activitatea Consiliului Băncii timp de două luni. Statul a convocat o Adunare Generală a Acţionarilor, apoi au convocat şi noii acţionari minoritari o AGA şi au fost alese două Consilii.

Banca Naţională s-a implicat blocând dreptul de vot al unor acţionari. A fost o harababură, dar în iulie s-a ales noul Consiliu al băncii. Raidul corporativ a indus însă o situaţie de blocaj administrativ.

Cea mai mare problemă a fost însă că după criză Banca de Economii a început să acorde masiv credite, într-un mod fraudulos şi fără a ţine cont de principii de prudenţialitate. La un moment dat acorda 50% din creditele date de întregul sistem bancar. La sfârşitul anului 2011 s-a produs o explozie a creditelor neperformante. Iar conducerea băncii oferea date statistice eronate care arătau o situaţie destul de favorabilă şi de aceea înrăutăţirea situaţiei nu a fost anticipată, ci a fost bruscă. S-a ajuns la o pondere de 50% credite neperformante din totalul de credite. Licenţa băncii ar fi trebuit retrasă deoarece capitalul ei de rang întâi scăzuse sub 200 milioane de lei moldoveneşti, cât prevede legea.

În primul trimestru al lui 2013 a fost înfiinţată o comisie parlamentară pentru a găsi soluţii de redresare a Băncii de Economii. Comisia a propus 3 soluţii: 1. naţionalizarea băncii, care nu era o soluţie oportună pentru că statul deja deţinea controlul pachetului majoritar de acţiuni şi era nevoie de bani de la buget pentru a achiziţiona restul, şi în plus trebuiau schimbate anumite acte legislative 2. Atragerea unui investitor privat cu reducerea acţiunilor statului la pachetul de blocaj de 33% – ceea ce ar fi implicat ca statul să vândă 23% din acţiuni, tranzacţie inoportună în acel moment pentru că banca era în declin iar valoarea acţiunilor era mică (ar fi trebuit vândut tot pachetul deţinut de stat pentru că fragmentarea acţiunilor doar reducea avantaje anumite ale statului), 3. Statul să acorde credite companiilor de stat care s-au împrumutat la Banca de Economii şi nu pot rambursa aceste credite. Aceste companii urmau să ramburseze BEM. Această soluţie ar fi implicat o distorsionare a concurenţei.

Cred că problema este în primul rând a Republicii Moldova, care are mari deficienţe în gestionarea patrimoniului public şi în transmiterea de active către agenţi economici străini calitativi. Statul nu mai poate interveni pentru a bloca actuala tranzacţie de preluare a BEM de către ruşi. Putem spune că trenul deja a plecat. Statul n-a fost un proprietar eficient al activelor sale.

În opinia noastră, Expert Grup, banca trebuia recapitalizată fără să se schimbe acţionariatul, pentru ca statul să nu piardă. Recapitalizarea nici nu era scumpă pentru stat şi ar fi trebuit asigurat un management riguros şi eficient, cu criterii de performanţă şi o atitudine mult mai dură faţă de rău-plătitori.

Statul a anunţat recapitalizarea şi majorarea capitalului statutar al băncii, dar nu a procurat acţiunile noi emise. Ca rezultat, ponderea sa a scăzut la 33,5% din acţiuni. Pachetul pe care-l va cumpăra banca rusă Vneşekonombank va fi din cel al acţionarilor privaţi (care au 66%), nu din acţiunile statului.

Cum vă explicaţi faptul că banca de stat rusă Vneşekonombank intenţionează să cumpere un pachet de circa 25% din acţiunile Băncii de Economii a Moldovei (BEM) în contextul neregulilor şi problemelor grave cu care s-a confruntat banca? Ce efecte va avea această decizie în opinia Dvs.?

În economia liberală trebuie să existe un comportament nediscriminatoriu faţă de toţi agenţii economici, indiferent de originea lor. Din această perspectivă nu văd probleme. Banca Naţională pune nişte condiţii pentru ca investitorii străini să fie calitativi. Nu văd cum statul ar putea interzice aceste tranzacţii.

Ce riscuri implică preluarea Băncii de către ruşi? Vedem că Vladimir Putin are o strategie de a-şi spori instrumentele de presiune şi de şantaj economic la adresa R.Moldova, manifestată prin preluări de active strategice, prin interpuşi, precum controlul asupra aeroportului de la Chişinău?

Cred că problema este în primul rând a Republicii Moldova, care are mari deficienţe în gestionarea patrimoniului public şi în transmiterea de active către agenţi economici străini calitativi. Statul nu mai poate interveni pentru a bloca actuala tranzacţie de preluare a BEM de către ruşi. Putem spune că trenul deja a plecat. Tot ce s-a întâmplat arată că statul şi-a redus deliberat prezenţa în această bancă, astfel încât noii acţionari au obţinut un spaţiu larg de manevră. Statul n-a fost un proprietar eficient al activelor sale.

În privinţa cazului aeroportului Chişinău, nu este clar de ce a fost selectată această companie, şi nu una mai serioasă, chiar şi rusă. În plus nu au fost publicate analizele care au determinat alegerea acestui investitor. A fost o tranzacţie netransparentă iar investitorul care controlează acum aeroportul nu este unul eficient şi solid. Este vorba despre compania Avia Invest.

Relaţia autorităţilor cu marii investitori ruşi n-a fost una bună, mai ales în cazul Moldova Gaz. La asta se adaugă actualul context geopolitic. În aceste condiţii, creşterea prezenţei ruse în mediul de afaceri din Republica Moldova poate să reprezinte un instrument în încercarea de a influenţa Republica Moldova.

Ce s-a întâmplat la Banca de Economii este un eşec al statului, la fel şi în cazul aeroportului. Problema este că aceste active sunt cedate într-un mod netransparent şi defavorabil pentru stat. La asta se adaugă acest context geopolitic care poate să dea anumite riscuri.

Aceste două cazuri arată că interesele de securitate economică ale statului au fost nesocotite de autorităţile din Republica Moldova. Lipsa de transparenţă permite asta. În prezent peste 40% din acţiunile Băncii de Economii sunt deja deţinute de companii ruseşti. Modul în care statul a acţionat în privinţa Băncii şi a aeroportului arată că politicienii au acţionat împotriva interesului naţional.

Dar a fost cineva tras la răspundere?

Asta e problema că nu a avut loc nicio responsabilizare, nici măcar politică. Cei care au condus banca în Consiliul de Administraţie ar fi putut fi daţi afară din partid, dar e nevoie de un angajament politic ferm pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi pentru tranzacţiile frauduloase, care nu există.

Alexandru Fală este director de program la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”.